Manastirea din Taize
Taize se afla in Franta, in sudul Burgundiei.
Totul a inceput in anul 1940 cand, la varsta de 25 de ani, fratele Roger a parasit Elvetia, tara unde s-a nascut pentru a se stabili in Franta, tara de origine a mamei sale. A fost bolnav, imobilizat pentru cativa ani de tuberculoza pulmonara. Pe parcursul acestei lungi maladii, a incoltit in el dorinta de a crea o comunitate in care simplitatea si bunatatea inimii sa fie traite ca realitati esentiale ale Sf. Evanghelii.
In momentul inceperii celui de-al Doilea Razboi Mondial a avut certitudinea ca trebuie sa vina in ajutorul oamenilor aflati in dificultate, asa cum a facut si bunica sa pe parcursul Primului Razboi Mondial. Micul sat Taize (cu vechea sa biserica - vezi foto) unde s-a stabilit era foarte aproape de linia de demarcatie care separa Franta in doua, deci era bine situat pentru a primii refugiatii care fugeau din calea razboiului. Prietenii din Lyon au fost recunoscatori sa poata indica adresa Taize-ului celor care aveau nevoie de un refugiu.
In schimbul unei sume modice, fratele Roger a cumparat in Taize o casa abandonata de mai multi ani, cu dependinte. A propus uneia dintre surorile lui, Genevieve sa vina sa-l ajute la primire. Resursele materiale erau reduse. Neavand apa curenta, ei mergeau sa caute apa potabila la putul din sat. Mancarea era simpla si consta in special din supe facute din faina de porumb, cumparata ieftin de la moara vecina. Printre refugiatii pe care-i gazduia erau si evrei. Pentru a oferi discretia celor pe care-i primea, fratele Roger se ruga singur, mergand adesea sa cante departe de casa, in padure. Pentru ca nici unul dintre refugiati - in particular cei evrei si agnostici - sa nu se simta jenati, Genevieve explica fiecaruia ca era mai bine pentru cei care doreau sa se roage sa o faca singuri, in camerele lor.
Stiindu-si copiii expusi, parintii fratelui Roger au cerut unui prieten de familie care era ofiter francez in retragere, sa vegheze asupra lor, lucru pe care l-a facut in mod constiincios. In toamna anului 1942, el i-a avertizat ca au fost descoperiti si ca trebuie sa plece cu totii, fara intarziere. Fratele Roger a putut reveni in 1944, atunci nemaifiind singur. Intre timp, cativa frati i s-au alaturat si au inceput impreuna o viata comuna, care s-a continuat in Taize.
In 1945, un tanar din regiune a creat o asociatie care sa se ocupe de copiii pe care razboiul i-a privat de familie. El propunea fratilor sa primeasca pe cativa dintre ei in Taize. Atunci fratele Roger i-a cerut sorei sale Genevieve sa revina la Taize pentru a se ocupa de acestia si pentru a deveni mama lor. Duminica, fratii ii primeau de asemenea pe prizonierii germani de razboi, care erau inchisi intr-un lagar din apropiere. Treptat, alti tineri au sosit si s-au alaturat primilor frati si in ziua de Paste a anului 1949 s-au angajat sa traiasca impreuna pentru toata viata in celibat, in partaj al bunurilor materiale si spirituale si intr-o mare simplitate a vietii.
Astazi Comunitatea din Taize reuneste aproximativ o suta de frati catolici si de diverse origini evanghelice, provenind din mai mult de douazeci si cinci de tari. Prin existenta sa, comunitatea este un semn concret al reconcilierii intre crestinii divizati si intre oamenii separati.
Fratii traiesc doar prin rodul muncii lor. Ei nu accepta nici un dar. In acelasi mod, fratii nu accepta pentru sine mosteniri personale, comunitatea donandu-le celor foarte saraci.
Inca din anul 1950, cativa frati au mers sa traiasca in locuri defavorizate din lume, pentru a fi alaturi de cei care sufera de saracie si dezbinare. Astazi, acesti frati traiesc in mici fraternitati in Asia, Africa si America latina. Ei incearca sa impartaseasca conditiile de viata ale celor care-i inconjoara, dorind sa fie o prezenta a dragostei pe langa cei foarte saraci, pe langa copiii strazii, prizonieri, muribunzi, pe langa cei care au fost raniti in profunzime de rupturi afective, de abandonuri umane.
Fetele bisericesti vin de asemenea in Taize (pentru actuala biserica - vezi foto jos) comunitatea primindu-i pe Papa Ioan Paul al II-lea, trei arhiepiscopi de Canterbury, mitropoliti ortodocsi, paisprezece episcopi luterani din Suedia si numerosi pastori din lumea intreaga.
Cu trecerea anilor, numarul celor care au venit in Taize a continuat sa creasca. La sfarsitul anilor 50, din ce in ce mai multi tineri au inceput sa soseasca. In 1966, Surorile Sf. Andrei, comunitate catolica internationala fondata in urma cu sapte secole, au venit sa traiasca in satul vecin si au inceput sa-si asume o parte din sarcinile de primire. Uneori ele sunt ajutate de catre surori din alte comunitati religioase. Mult mai tarziu, cateva surori ursuline poloneze au venit se asemenea pentru a sustine primirea tinerilor.
Din 1962 frati si tineri trimisi de Taize nu au incetat sa mearga intr-o mare discretie in tari din Europa de Est pentru a-i vizita pe cei care au fost izolati in cadrul frontierelor lor. Pentru ca acum zidurile au cazut si calatoriile intre Europa de Est si Vest se fac mult mai usor, contactele cu crestinii ortodocsi, intotdeauna importante, au sporit in mod semnificativ.
Fratele Roger a trecut la Domnul pe 16 august 2005, la varsta de 90 de ani, fiind ucis in biserica in timpul rugaciunii de seara. Fratele Alois, pe care fratele Roger l-a desemnat in urma cu multi ani drept succesor al sau, este acum staretul Comunitatii.
|
|
De la inceputul primaverii si pana la sfarsitul toamnei, saptamana de saptamana tineri de pe toate continentele sosesc pe colina din Taize. In comuniune cu multi altii, ei cauta un sens pentru viata lor. Mergand spre izvoarele increderii in Dumnezeu, ei intreprind un pelerinaj interior care-i incurajeaza sa construiasca relatii de incredere intre oameni.
In cateva saptamani pe parcursul verii, mai mult de 5000 de tineri din 75 de tari pot lua parte la o aventura comuna. Si aceasta aventura continua cand acestia se intorc acasa, concretizandu-se prin grija de a aprofunda o viata interioara si prin disponibilitatea de a-si asuma responsabilitati in vederea creeri unei lumi mai bune.
In mijlocul intalnirilor, rugaciunea comuna ii reuneste de trei ori pe zi pe toti cei care sunt prezenti pe colina, laudandu-L impreuna pe Dumnezeu prin cantece si momente de liniste.
In fiecare zi, frati ai comunitatii fac introduceri biblice. Acestea sunt urmate de momente de reflectie, de partaj si de participare la sarcini practice. Exista si posibilitatea de a petrece saptamana in liniste (in locul special amenajat in acest scop - vezi foto) pentru a lasa Sf.Evanghelie sa ne lumineze in adancime viata.
Dupa-amiaza, ateliere pe teme diverse permit oamenilor sa faca legatura intre izvoarele credintei si realitatea pluralista a lumii contemporane: "Iertarea este posibila?" , "Schimbarea globalizarii", "Cum sa raspundem chemarii lui Dumnezeu?", "Ce Europa ne dorim?" sunt si teme ce ating subiectele artei si muzicii.
Continuand un "pelerinaj de incredere pe pamant", Taize-ul nu organizeaza o miscare in jurul comunitatii. Dupa sedere, fiecare este invitat sa traiasca la el acasa ceea ce a inteles, cu o constiinta mai profunda a vietii interioare si a legaturilor cu multi altii angajati intr-o cautare similara a esentialului.
|
|
|
|
|
|
|
|
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.