Manastirea Veliusa - Veljusa - este una dintre vechile si minunatele manastiri ortodoxe din Macedonia, fiind asezata pe un deal inalt, intre satul Veljusa si Valea Strumica. Locul se afla la o distanta de doar 7 kilometri de Strumica. Biserica centrala a manastirii, construita in stilul macedonean-bizantin, se face pe sine locas al minunatelor cantari bizantine ale maicilor din obste. Cantarile acestora sunt imprastiate prin intreaga lume ortodoxa, fiind de o asezare si unitate deosebita.
Manastirea Veliusa "Maicii Domnului Milostiva" - scurt istoric
Manastirea inchinata Maicii Domnului Mult Milostiva a fost ridicata la initiativa lui Manoilo - Manuel, Episcop de Strumica, in anul 1080. Certitudinea acestui an reiese din cuvintele asezate pe un vas de marmura din acel an, care mentioneaza atat numele ctitorului manastirii, cat si anul efectuarii acesteia: „Manoilo, 1080.” Calugarul Manuel a sosit in Veliusa din Asia Mica, de la Manastirea Sfantul Auxentie din Calcedon, regiunea Bitinia.
Despre aceasta manastire gasim foarte multe documente in manastirea athonita Iviron. Dintre acestea insa cele mai importante sunt cele doua placi de marmura, in copie, aflate in biserica. Deasupra usii de intrare in pronaosul bisericii se afla o copie a placii de marmura ce pastra pisania cea veche, din anul 1080. Pe aceasta, cuvintelele grecesti marturisesc urmatoarele: „Aceasta biserica a Maicii Domnului cea Milostiva este zidita din temelie de calugarul Manuel, care a si devenit episcop de Tiberiopolis, in anul 6588 (1080) indictionul 3."
O a doua inscriptie, scrisa tot in litere grecesti si tot pe o placa de marmura copiata dupa cea originala, se afla asezata deasupra intrarii din pronaos in nava. Aceasta spune astfel: „Din momentul in care mi-am pus toata nadejdea in tine, O Preacurata Maica si fantana de Milostenie, Eu, un pastor, calugarul Manuel, Robul tau, iti inchin, Preacurata Fecioara, aceasta Biserica.”
Protejata mult de catre autoritatile bizantine, actele-i fiind intarite prin mai multe chrisobule, de catre imparatii de la Constantinopol, pentru o mare perioada de timp, Manastirea Veljusa a avut o autonomie rara. Isi organiza singura randuiala, treburile si averile, alegerea staretului, neavand nici o obligatie fata de episcopii sau autoritatile laice locale, nici fata de Patriarhia Ecumenica.
Cel mai important document din aceasta perioada este Gramata imparatului bizantin Alexie I Comnenul (1081-1118) datata in iulie 1085, prin care manastirea primea autonomie totala, avand statut de manastire imperiala. Tipicul calugarului Manuel, in 22 de punctte, s-a pastrat si el, in foarte buna stare. Acesta din urma vorbeste mult despre zidirea manastirii, despre randuiala imbracamintii si a treburilor savarsite in manastire.
Tipicul lui Manuel I Comnenul (1143-1180), din anul 1152, se pastreaza si el destul de bine. Acesta mentioneaza teritoriile de pamant date in grija manastirii. Acesta este documentul care face inventarul posesiilor manastirii Veliusa din anul 1164.
In cadrul Primului Razboi Mondial, Manastirea Veliusa, alaturi de multe alte sfinte locasuri din Macedonia, a fost jefuita si incendiata. Cu toate ca i s-a dat foc, acesta nu a cuprins-o in intregime. Urmele acestui incendiu se vad inca si astazi pe marginile frescelor celor vechi. Tot in acele vremuri, autoritatile bulgare au luat cele doua placi de marmura cu cele doua pisanii, amintite mai sus, si le-au dus in Sofia, unde se afla si astazi, in Muzeul National.
Dupa secolul al XIII-lea, marturiile scrise consemneaza faptul ca Manastirea Veliusa nu si-a mai putut pastra independenta de odinioara, devenind dependenta (metoc) de , din , pana in anul 1913. In cadrul Primului Razboi Balcanic, ultimii calugari iviriti, apartinand de Manastirea Iviron, au parasit Manastirea Veliusa, fara a mai intentiona sa se intoarca vreodata. Acestia au luat cu ei toate Sfintele Vase si documente ale manastirii.
Manastirea Veliusa pastra cu mare grija o multime de obiecte de cult si de cultura, dupa cum citim intr-un inventar realizat in anul 1164, pastrat intr-o copie din secolele XIII-XIV. In manastire se pastrau peste 67 de manuscrise vechi, 35 de icoane, 17 obiecte liturgice din aur, multime de carti de cult, vestminte sacerdotale, etc.
Legat de viata duhovniceasca din Manastirea Veliusa, cat si cele privind randuiala slujbelor si a programului, multe lucruri aflam dintr-un document pastrat inca din acea vreme. Acest document este un „Tipic” scris chiar de mana lui Manoilo, intre anii 1085-1106. Acesta este unul dintre cele mai vechi Tipicuri pastrate in lume, stand si astazi drept marturie pentru monahismul de peste un mileniu din Macedonia.
Renasterea vietii monahale din Manastirea Veliusa a inceput odata cu venirea aici a calugarului athonit Naum. Acesta a venit din Manastirea Grigoriu pentru a fi inscaunat ca mitropolit de Strumica, in anul 1995. Timp de un an, mitropolitul si ucenicii sai au vietuit in aceasta manastire, pana ce s-au mutat in .
Imediat dupa eliberarea manastiri, aceasta a fost luata in primire de o obste de maici. Astazi, obstea din Manastirea Veliusa este alcatuita din maici de diverse nationalitati, din Macedonia, Romania, Croatia, Rusia, Serbia. Ele vietuiesc cu viata de obste, unde toate sunt folosite in comun.
Pe langa biserica centrala a Maicii Domnului, manastirea mai se ingrijeste si de o trapeza, o biblioteca, alaturi de Capela Sfintilor Grigorie Palama si Pavel Apostolul. Aceasta capela a fost pictata in fresca de catre maicutele manastirii, in anul 2002. Turnul clopotnita se vede de la mare distanta. Manastirea mai are si o brutarie, alaturi de un arhondaric.
Manastirea Veliusa - arhitectura si fresca
Biserica centrala din Veljusa este remarcabila in primul rand pentru arhitectura, frescele, iconostasul de marmura si mozaicul pe care inca le pastreaza cu mare grija. Biserica este renumita in arta crestina actuala pentru stilul arhitectural pe care il intrupeaza, fiind unul macedonean de secol XI. Avand forma de cruce, biserica este incununata cu un dom octogonal. Fatada acesteia este zidita din caramida, asezata in diverse forme. Capela sudica, atasata absidei bisericii, este folosita pe post de Vestmantar.
Frescele bisericii dateaza din doua perioade diferite. Cele mai vechi fresce dateaza inca din perioada zidirii manastirii, ele nefiind foarte multe la numar. Cel ce-al doilea strat de pictura, mai recent decat primul, dateaza din secolul al XIX-lea. Cele mai importante fresce pastrate inca din secolul al XI-lea sunt cele din capela sudica a bisericii. Acestea intruchipeaza urmatoarele continuturi: Mantuitorul Hristos, Sfantul Pantelimon, Sfantul Nifon si Hristos Emanuel. In domul bisericii a fost asezat Hristos Pantocrator.
In nava bisericii, din frescele originale se mai pastreaza Maica Domnului Oranta, incadrata de Sfantul Ioan Botezatorul si doi Sfinti Arhangheli, Profetii Vechiului Testament, Hristos Pantocrator. Intampinarea Domnului si Pogorarea la Iad sunt prezentate in cele doua abside, de nord si vest. In capela sudica se pastreaza cei doi sfinti amintiti: Sfantul Nifon si Sfantul Pantelimon.
In Sfantul Altar se pot vedea inca scene cu Maica Domnului cu Pruncul, pe bolta acestuia, alaturi de Cina cea de Taina, de Pogorarea la Iad si de Buna Vestire. Pogorarea la Iad este una dintre cele mai bine pastrate fresce din intreaga Manastire Veljusa. Sfantul Altar mai pastreaza si chipurile a cativa Sfinti Ierarhi. Minunate si rare sunt si frescele care ii infatiseaza pe Sfintii Onufrie si Pafnutie, datand din secolul al XII-lea. Alaturi de acesti doi sfinti asceti se afla asezata si renumita „Cruce de la Veliusa”, singura de acest gen din lume.
In urma lucrarilor de restaurare, realizate in anul 1958. sub iconostasul de lemn, s-a descoperit iconostasul original, lucrat din marmura. Din mozaicul podelei nu se mai pastreaza decat mici petice, intruchipand mai ales modele geometrice. O astfel de ramasita de mozaic se poate vedea la intrarea in Sfantul Altar.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.