Manastirea Vodoca - Sfantul Leontie
Manastirea Vodoca, cu biserica ei centrala inchinata Sfantului Leontie, se afla situata la iesirea din localitatea Vodoca, la o distanta de doar patru kilometri nord-vest de Strumica. Crestele muntoase ce se inalta de jur-imprejurul manastirii fac din acest loc unul potrivit pentru rugaciune si linistire sufleteasca.
Singurul martor de o varsta cu manastire este insasi biserica ei si cateva legende care circula printre localnici, din generatie in generatie. Printre aceste legende, se afla si una care vorbeste despre numele localitatii, legata de vremurile in care armata imparatului macedonean Samuel a fost infranta de catre imparatul bizantin Vasile al II-lea. In urma luptei, peste 14.000 de soldati de-ai lui Samuel au fost orbiti. Numele "vodoka" vine de la doua cuvinte, "vadi" si "oci", care inseamna "scoaterea ochilor".
Frescele bisericii, atatea cate mai sunt, alaturi de toate celelalte bogatii culturale si religioase din interiorul acesteia, sunt protejate prin lege si constituie o mandrie printre celelalte monumente culturale ale Macedoniei.
Manastirea Vodoca - scurt istoric
Manastirea Vodoca este mentionata pentru prima data intr-un act al imparatului bizantin Vasile al II-lea, in anul 1018, in momentul in care infrange armata lui Samuel. Numele manastirii va mai aparea si in anul 1376, intr-un act al Manastirii Hilandar din Athos, cand episcopul din Vodoka, Daniel, si cel din Bansko, Grigorie, au ajuns la anumite neintelegeri cu autoritatile locale, in legatura cu granitele si proprietatile Hilandar-ului, in zona Strumica.
Cercetarile ce au avut loc asupra acestei manastiri confirma trei perioade de constructie. Cea mai veche parte a bisericii este Sfantul Altar, care inca mai pastreaza niste ramasite ale unui altar din secolul al XI-lea. De aici reiese faptul ca aici a existat mai inainte o basilica bizantina. Exista si credinta ca cea mai veche temelia este a unei biserici din secolele V-VI.
Dupa ruinarea primei constructii, pe locul ei a fost construita o noua biserica, ambele inainte de anul 1037. In secolul al XII-lea, biserica a fost binecuvantata parca peste noapte, cu o constructie in forma de cruce si cu minunata haina de fresca. Biserica va fi pusa sub paza Fecioarei Maria, hramul fiind Intrarea in Biserica a Maicii Domnului. Undeva prin secolul al XIV-lea, bisericii i-a fost adaugat un portal de piatra.
O parte dintre pamanturile manastirii au fost instrainate de-a lungul razboaielor, nemaifiind luata inapoi nici astazi. Tot asa s-a intamplat si cu bogatiile arhitecturale ale Bisericii Sfantul Leontie: coloanele de marmura ce imbogateau interiorul bisericii se afla astazi in Biserica Sfintilor 15 Martiri din Tiberiopolis.
|
|
Odata cu savarsirea muceniceasca a celor 15 Sfinti Martiri din Tiberiopolis, etosul martiric a intrat si in acest loc de rugaciune. Putin mai tarziu, pe aceste meleaguri va incepe si lucrarea binecuvantata a Sfintilor frati Metodie si Chiril. Putin mai tarziu, ucenicul lor, Sfantul Clement de Ohrida, isi va savarsi misiunea de pastor in aceasta zona, ca episcop de Velika si Dremvica. Tot aici a fost episcop si Sfantul Constantin Cabasila.
Despre Manastirea Vodoca mai avem si alte doua marturii istorice: prima, este a pelerinului rus Grigorovich, din anul 1848, iar cea de-a doua, din anul 1896, apartine arhimandritului Gherasim, viitor mitropolit de Strumica. Acesta din urma vorbea despre necesitatea intaririi structurii de rezistenta a turlei si de repararea portilor. Pictura se pastra inca intr-o stare foarte buna.
In urmatorii 60 de ani, biserica va fi afectata intr-o foarte mare masura. In anul 1958, frescele ce au supravietuit timpului au fost indepartate si puse la pastrare in locuri special amenajate. In jurul anului 1970, biserica va fi complet reconstruita arhitectural, pe fundatiile celei vechi. In anul 1996, manastirea va incepe sa creasca duhovniceste, rugatorii aprinsi de dragoste pentru Dumnezeu venind si ramanand in aceasta.
Manastirea Vodoca - arhitectura si podoabe
Manastirea Vodoca are doua intrari: prima dintre ele duce la Biserica Sfantul Leontie si la arhonadaric, unde sunt gazduiti pelerinii, iar cea de-a doua, care este si poarta principala a manastirii, duce la o nou-construita biserica, inchinata Sfantului Grigorie Palama si Sfantului Iosif Isihastul - Spilaioti.
Biserica Sfantul Leontie mai pastreaza inca o parte din frescele apartinatoare Evului Mediu. Din frescele acestei perioade nu s-au mai pastrat decat doi sfinti: Sfantul Euplus si Sfantul Isaurius. Din franturile de fresca ramase s-a ajuns la concluzia ca acestea erau foarte asemanatoare cu cele din Biserica Sfanta Sofia, din Ohrida, si cu cele din Biserica Sf. Vraci, din Kostur.
|
|
Biserica Sfantul Grigorie Palama, bisericuta cea noua a manastirii, are clopotnita si este asezata chiar in fata corpului de chilii. In imediata apropiere a manastirii, ascunsa tot dupa zidurile manastirii, pe un mic deal din gradina se afla ridicata Biserica Sfantul Trifon, ca biserica a unui nou schit al manastirii.
|
|
Slujbele de zi cu zi se tin in noua biserica a manastirii, a Sfantului Grigorie Palama si a lui Gheron Iosif Isihastul. Doar slujbele mari, la praznice si mari ocazii, se tin in Biserica Sfantului Leontie, mult mai incapatoare decat cea noua.
Sfantul Leontie din Fenicia - sfant soldat
Leontie era comandantul unei armate de soldati din Tripoli - Fenicia, in vremea domniei imparatului roman Vespasian. El s-a nascut in Grecia si era un om "cu un psihic foarte tare, cu un fizic puternic si cu un suflet neinfricat in lupte". Era un comandant drept si odihnitor.
Afland despre faptul ca Leontie este crestin, Adrian, deputat imperial si inflacarat persecutor al crestinilor, a trimis o escorta de soldati sa-l aresteze si sa-l aduca la el pe crestin. Ipatie, conducatorula cestei escorte, s-a imbolnavit de o febra mare si a fost nevoit sa intarzie sosirea in Tripoli. Noaptea, un inger a aparut langa Ipatie si i-a zis: "Daca vrei sa te faci sanatos, striga de trei ori catre cer, impreuna cu toti soldatii tai: O, Dumnezeul lui Leontie, ajuta-ma!" Ipatie si-a chemat toti soldatii si le-a spus cele cu pricina. Odata savarsite cele trei rugaciuni, Ipatie s-a insanatosit pe loc, uimind si speriind pe toti, insa mai ales pe Teodul.
Ipatie si Teodul au plecat inaintea escortei, pentru a-l gasi pe Sfantul comandant Leontie. Leontie i-a primit cu bucurie si i-a gazduit cu mare dragoste. El le-a marturisit lor credinta lui si le-a vorbit despre Mantuitorul si lucrarea Sa de mantuire. Inimile celor doi au inceput sa arda de dragoste dumnezeiasca, moment in care un nor i-a acoperit si roua s-a pogorat peste ei. Acesta era Insusi Sfantul Duh, care ii boteza. Sfantul Leontie rosti cu credinta: "In numele Prea Sfintei Treimi: Tatal, Fiul si Sfantul Duh."
Impietritul Adrian, auzind ca si Ipatie si Teodul s-au facut crestini, a poruncit ca sa fie mult chinuiti, iar mai apoi sa li se taie capul cu securea. In chinuri au murit acesti "fii" ai lui Leontie, insa nimic nu i-a facut sa se clatine din dragostea ce o simteau in inima. Ei au mers la odihna cea vesnica, pentru a fi incununati cu cununile cele nevestejite ale luptei celei bune.
Adrian a poruncit apoi ca sa-l prinda pe Sfantul Leontie si sa-l tortureze fara mila. Intreg corpul sau a fost acoperit de rani, insa nimic nu a putut sa-l desparta de Cel ce il ajuta si il mangaia intru toate.
In vremea torturilor, un inger al Domnului a venit la el si il incuraja sa rabde si sa se gandeasca la marea lucrare a rabdarii si a iubirii celor ce-l munceau cumplit. Dupa nenumarate chinuri, soldatii l-au doborat pe Sfantul Leontie la pamant si l-au batut pana ce acesta si-a dat duhul in mainile Celui a toate vazator si rasplatitor.
Sfantul Leontie a murit cu moarte muceniceasca in anul 73. Martirajul Sfantului Leontie a fost vazut personal de catre Kir Notarius, care a si scris acestea pe placi de lemn si le-a pus alaturi de trupul sfantului, in cripta.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.