Pestera Sfantului Paisie cel Mare este locul sfintit de rugaciunile marelui ascet egiptean, mult iubitor de Hristos si cu dragoste fierbinte pentru intreaga faptura. Aceasta pestera se afla in Manastirea Sirienilor, numita intre localnici si Manastirea Sfantul Paisie cel Mare, asezata in renumita vale din Desertul Nitriei - Wadi El Natrun.

Valea din Desertul Nitriei este acea renumita zona, numita in Patericul Egiptean drept "Valea Schiturilor", sau "Valea Schitiotilor". Valea cu pricina se afla in regiunea Beheira, in partea de nord-vest a Egiptului, cuprinzand renumitele asezari din Kelia, Scitia si Nitria. Manastirea Sfantul Paisie cel Mare din Desertul Nitriei este una dintre cele mai importante manastiri crestine din Egipt. Aceasta pastreaza, pe langa Pestera Avvei Paisie cel Mare, si Moastele acestuia, spre inchinare si ocrotire.

Sfantul Paisie cel Mare - Avva Bishoi

Oare cine nu a auzit macar unul dintre cuvintele Avvei Paisie cel Mare, pastrate, in parte, in Patericul egiptean?! Minunate sunt cuvintele izvorate din inima sa, dar si mai minunata vietuirea lui cea inchinata lui Hristos si dragostei pentru toti oamenii. Paisie cel Mare s-a nascut in Egipt, in localitatea Shensa, la data de 15 iulie 320, intr-o familie de crestini foarte instariti si iubitori de Dumnezeu. El era cel mai mic si cel mai prapadit dintre fratii sai. Cu toate acestea, dupa cum stim ca Domnul le alege pe cele slabe ale lumii, spre a le rusina pe cele tari si mandre ale ei, tot asa s-a intamplat si cu tanarul Paisie.

Ramasa vaduva si cu mari greutati in cresterea copiilor, mamei lui Paisie i se arata un inger al Domnului si ii spune: "Pe fiul tau cel mic, Paisie, l-a ales Domnul, ca sa slaveasca si sa laude sfant numele Sau cel laudat in vecii vecilor. Acesta este placut lui Dumnezeu." Crescand tanarul Paisie, a crescut in el si ravna monahala, astfel, nu dupa mult timp (cam pe la 20 de ani) el va fi tuns in monahism de Avva Pamvo. Sfatuit de acesta din urma sa nu se uite la fata de om, calugarul Paisie a petrecut trei ani neridicand privirea din pamant. Cuviosul si Avva Paisie cel Mare s-a mutat la ceruri in anul 417.

Pestera Sfantului Paisie cel Mare - Avva Bishoi din Egipt

Avva Paisie cel Mare a dus o viata incarcata de mari nevointe, dupa cum vedem inca si astazi privind pestera in care el a vietuit atata multime de ani, dupa trecerea la Domnul a parintelui sau, Avva Pamvo. Pestera acestui minunat nevoitor se afla in Manastirea Sirienilor - Deir-El-Sourian, asezata in Pustiul egiptean Wadi Natrun - Desertul Nitriei. Pestera este sapata de mana omului si se afla astazi in subsolul bisericii centrale a manastirii. Se crede ca in aceasta pestera el a vietuit, pentru o vreme, alaturi de Sfantul Ioan cel Scund.

Potrivit traidtiei locului, acesta este locul unde s-au intalnit doi mari sfinti ai Bisericii lui Hristos: Sfantul Efrem Sirul si Sfantul Paisie cel Mare. Acesta este locul in care Sfantul Efrem Sirul a vizitat pe Batranul Paisie, spre cuvant de folos si binecuvantare. Viind vazator cu duhul, Avva Paisie a cunoscut mai din-nainte venirea la el a Sfantului Efrem Sirul, drept pentru care el s-a rugat mult spre a primi de la Dumnezeu puterea de a vorbi limba siriana, spre a-si odihni musafirul. Dupa indelungi nopti de rugaciune, Avva Paisie cel Mare a ajuns sa vorbeasca, prin darul Duhului Sfant, limba siriana, din care mai inainte nu stia o iota.

Ajungand la aceasta pestera, Sfantul Efrem Sirul si-a infipt toiagul sau in nisip, la intrarea in pestera. El a ramas aici vreme de o saptamana, bucurandu-se de cuvintele marelui nevoitor, in rugaciune comuna si mari nevointe. La plecarea de aici, Toiagul Sfantului Efrem era deja infrunzit, prinzand radacina in pamantul uscat al desertului. Aceasta s-a facut spre a arata binecuvantarea lui Dumnezeu pricinuita de intalnirea celor doi mari sfinti.

Astazi, langa pestera Sfantului Paisie cel Mare se inalta un copac de o grosime foarte mare, avand o vechime de peste 16 secole. Acesta se crede ca a ramas inca de atunci din toiagul infipt in pamant de Sfantul Efrem Sirul, purtand acum numele de "Copacul Sfantului Efrem Sirul".

Legat de petrecerea in aceasta pestera a marelui nevoitor Paisie, se mai spune de Traditia locului ca Insusi Mantuitorului l-a vizitat pe sfant, in vremea unei rugaciuni de noaptea. Din nespusa lui bucurie, Avva Paisie cel Mare a luat putina apa pe care o avea, extrem de greu de gasit in acele locuri uscate, si a spalat picioarele musafirului sau.

Se spune ca dupa ce a plecat musafirul, Paisie a baut acea apa, singura pe care o avea. Se crede ca din acel moment si mai mult a inceput sfantul sa simta prezenta si lumina lui Dumnezeu. Si astazi se mai pastreaza o funie ce atarna din bolta pesterii, aducand aminte de nevointele marelui Paisie, care se lega cu parul de aceasta funie, spre a nu adormi la rugaciune.

Sursa: CrestinOrtodox.ro