Biserica Ceaus Radu este situata in apropiere de centrul vechi al Bucurestiului, in sectorul 3, intr-o frumoasa gradina cu flori si platani. Biserica Ceaus Radu are hramurile Adormirea Maicii Domnului si Sfantul Nicolae. Este un locas de cult binecuvantat prin prezenta moastelor Sfantului Ierarh Nicolae si ale sfintilor martiri de la Niculitel.
Primul lacas ridicat pe acest loc a fost o capela, probabil din lemn, cu hramul Sfantul Visarion, ctitorita de ceausul Radu pe la 1750-1755. Termenul de "ceaus” se referea la un grad militar inferior, care facea parte din randul dregatorilor domnesti stabiliti in preajma noii resedinte din Bucuresti, pe la anul 1625, dupa mutarea acesteia de la Targoviste, dupa cum afirma in revista "Glasul Bisericii” preotul Gheorghe Dragulin, preot la biserica Ceausu Radu intre 1963 si 1977.
Intr-un recensamant din anul 1752 este pomenita mahalaua lui Ceausu Radu, care in 1789 avea 608 case si facea parte din "plasa Targului de Afara”. In jurul capelei era un cimitir, desfiintat prin 1892, iar pe locul respectiv s-a creat un parc, care mai exista si astazi. Pe locul capelei s-a ridicat actuala biserica la 7 ianuarie 1757, dupa cum este scris in pomelnicul din absida altarului, cu hramurile Adormirea Maicii Domnului si Sfantul Ierarh Nicolae.
De-a lungul timpului, biserica a fost refacuta de catre Teoharie Athanasiu Lumanararul dupa incendiul din anul 1847 (pomelnic in proscomidiar); in 1880, prin stradania preotului Grigore Ionescu Mirodot si a epitropului Ioan Ionescu, s-a reconstruit pridvorul si s-a refacut pictura de catre Nicu Serafim, in 1886 se construieste turnul clopotnita; dupa cutremurul din 1977, prin grija preotului Popescu Grigore, este din nou reparata si repictata de Costin Ioanid. Iconostasul este sculptat in lemn de Costache Georgescu.
Moastele Sfintilor Mucenici Zotic, Atal, Camasie si Filip de la Niculitel se afla in Biserica “Ceaus Radu” din Bucuresti, din anul 2007, cand Arhiepiscopia Tomisului a decis sa daruiasca Mitropoliei Munteniei o parte din sfintele moaste de la manastirea Cocos. Acestea sunt asezate in pronaosul bisericii, in patru racle diferite, sub un baldachin de lemn sculptat.
Despre acesti sfinti nu cunosteam decat data de pomenire, 4 iunie, si locul patimirii lor cetatea romana Noviodunum sau localitatea Isaccea de astazi. In 1971 in timpul unei ploi torentiale valurile de apa au spalat o straduta din satul Niculitel si a dezvelit o bolta din caramida foarte frumos lustruita si locuitorii au crezut ca au gasit o comoara. Au sapat noaptea si cand au luminat interiorul nu au vazut decat o multime de oase albe. Insa vestea aceasta s-a dus si atunci arheologii de la Constanta au intreprins sapaturile stiintifice prin toamna aceluiasi an. Intr-adevar, in interiorul unei fundatii unei basilici s-a descoperit o cripta care avea osemintele a patru sfinti.
Multe lucruri minunate s-au petrecut pana acum la racla Sfintilor din biserica Ceaus (de la vindecarea unui copil de epilepsie, pana la recuperarea unui barbat hemiplegic, atins de un sever atac cerebral).
Biserica Ceaus Radu este construita pe un plan triconc, deasupra naosului si pronaosului alungite sunt inaltate doua turle octogonale. In arhiva bisericii se pastreaza carti si obiecte de cult din secolul al XIX- lea, printre care si o icoana veche a Sfantului Ierarh Spiridon. In curtea bisericii exista doua case parohiale. Din punct de vedere administrativ-bisericesc Biserica Ceaus Radu apartine de Protoieria III Capitala.
Radu Alexandru
In martirologiul siriac şi cel al Fericitului Ieronim din secolele III-IV sunt pomeniţi, pe lângă alţi 25 de martiri, şi patru martiri originari din Răsăritul Europei, numiţi: Zotic, Atal, Camasie şi Filip. Aceşti sfinţi mucenici au pătimit pentru Hristos sub împărăţia lui Diocleţian şi Maximian. Se crede că erau ostaşi în armata romană, dar, pentru credinţa lor în Hristos, au fost osândiţi la moarte prin tăiere cu sabia.
Nu se ştie exact data morţii lor, nici locul unde au fost martirizaţi. Unii cred ca au fost surghiuniţi la Gurile Dunării, în nordul Dobrogei de astăzi, unde erau exilaţi numeroşi creştini ai Imperiului Roman, care nu voiau să jertfească idolilor. După tradiţie, aceşti sfinţi martiri ostaşi au fost judecaţi de autorităţile romane în oraşul Noviodunum, tot în Dobrogea.
Prin secoleleIV-V, s-a construit în localitatea Niculiţel, din judeţul Tulceade astăzi, o basilică din piatră cu hramul Sfântul Atanasie cel Mare, care a fost reînnoită în secolul XIII, în care au fost aşezate moaştele acestor sfinţi mucenici. Cu voia lui Dumnezeu, în anul 1971, luna septembrie, datorită ploilor abundente, pârâul Niculiţel a inundat şi a scos la lumină o criptă sub vechea temelie a bisericii din secolul IV, în care se aflau, într-un sicriu comun, moaştele acestor patru sfinţi mucenici. Pe peretele interior al criptei scrie în limba greacă: „Martyres tou Hristou". Iar pe peretele opus scrie numele lor: „Zotikos, Attalos, Kamasis şi Filippos".
Această criptă martirică, recent descoperită, este unică în România şi în sud-estul Europei.
Moaştele acestor sfinţi martiri au fost aşezate în patru racle de lemn şi depuse spre închinare în biserica Mănăstirii Cocoş din apropiere, unde se păstrează şi astăzi, având zi de prăznuire 4 iunie.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.