Biserica "Buna Vestire" din Braila

Biserica Buna Vestire este biserica comunitatii grecesti din Braila. O plimbare pe strazile centrale ale Brailei face foarte simtita prezenta Elenismului. Avem ocazia sa admiram vechile case marete in stil neoclasic ale grecilor, printre care se distinge Teatrul National "Maria Filotti", Camera de Comert Greceasca, Conservatorul, Banca Chryssovelonis, Banca Greco-Romana, Scoala Greaca, casa lui Andrei Embiricos si multe alte cladiri istorice. Nu putem sa nu amintim Clubul lui Ioannis Rallis unde astazi se gazduieste Casa de Cultura, in care la 18 februarie 1863 s-a infiintat Comunitatea Greaca din Braila de catre 315 greci ce au fost atunci prezenti avand ca scop construirea unei biserici care sa functioneze in limba lor.

In marea lor majoritate grecii din Braila proveneau din Kefalonia si Itachi - Ithachi identificand orasul acesta cu Argostoli - capitala insulei Chefalonia. In anul 1863, grecii din Braila il vor chema pe arhitectul Avram Ioannidis din Prusa, in vederea proiectarii unei biserici monumentale, mai presus decat oricare alt monument bisericesc din zona. Biserica din Braila a fost terminata in anul 1872, avand ca paroh pe arhimandritul Grigorie Gogos din Insula Lesbos si a fost tarnosita de catre episcopul Dunarii de Jos, Prea Sfintitul Melchisedec. Pana si astazi legaturile Episcopiei Dunarii de Jos cu Patriarhia Ecumenica si cu Biserica Ortodoxa a Greciei sunt foarte stranse. Colaborarea este diversa prin nenumarate vizite anuale de ambele parti.

Biserica Greceasca din Braila are trei Sfinte Mese: cea centrala, care este in cinstea Bunei Vestiri, cea de sud, in cinstea Sfantul Nicolae, protectorul marinarilor, si cea de nord, in cinstea Sfantului Gherasim de Kefalonia. Sub paraclisul Sfantului Gherasim exista un izvor facator de minuni ce a fost descoperit sub temeliei bisericii din anul 1863. La acest izvor se savarsesc minuni de sarbatoarea Izvorului Tamaduirii. In fiecare an slujba agheasmei este savarsita cu mare cucernicie de catre episcopul Dunarii de Jos, cand se aduna multime de pelerini din toata tara si nu numai, ca sa primeasca din apa sfintita.

Biserica Greceasca "Buna Vestire" din Braila - scurt istoric

In localitatea veche Istria, ce a constituit unul dintre cele mai dezvoltate orase ale Scitiei Mici si unul dintre cele mai mari centre ale lumii elenistice, au fost construite porturi fluviale pe bratele Dunarii pentru usurarea schimburilor comerciale din jurul Deltei. Unul dintre cele mai importante porturi fluviale a fost Prohila (Braila de astazi), unde se aduna graul acestei regiuni fertile. Asezarea privilegiata a Prohilei pe malul stang al Dunarii la o distanta mica de gurile lui de varsare, a ajutat-o sa se dezvolte foarte repede.

Informatiile in legatura cu viata orasului ne lipsesc pana in anul 1350, cand pentru prima data este amintit in lucrarea geografica spaniola "Libro del conoscimento", sub numele de Drinago, in timp ce cu numele de astazi se aminteste intr-un permis de transport si comert, ce a fost eliberat negustorilor din Brasov la 20 ianuarie 1368 de catre voievodul Tarii Romanesti, Vladislav I. Prosperitatea Brailei este comentata de catre calatorii straini, precum germanul Hans Schiltberger in anul 1420, sau de catre francezul Walerand de Wawrin in 1445 precum si in harta spaniolului Diego Homen din anul 1561.

Orasul este amintit si de catre hronograful bizantin Laonicos Halcocondilis, cand prezinta campania sultanului Mohamed din 1462 impotriva voievodului Tarii Romanesti, Vlad Tepes. Acesta ne marturiseste cum a fost atunci arsa ca pedeapsa "Braila, orasul Dacilor, unde acestia fac cel mai mare comert dintre toate orasele tarii". Braila a fost ocupata de catre turci la 1554, care pentru a pazi orasul au construit imediat o fortareata puternica, ce domina portul si fluviul. Prin noul ei rol, ca important centru al turcilor pe Dunare ce oferea posibilitatea unei comunicari rapide cu Constantinopolul prin intermediul fluviului si al marii, Braila a devenit un refugiu sigur al voievozilor romani ce isi pierdeau tronul. In Braila cu ajutorul turcilor au fost reglementate multe chestiuni ce aveau legaturi cu curtea Tarii Romanesti.

In timpul stapanirii turcesti, isi avea resedinta in Braila mitropolia Proilavei (a Brailei) ce tinea de Patriarhia Ecumenica. [Nu se cunoaste data exacta cand s-a infiintat aceasta mitropolie, insa catre sfarsitul secolului al XV-lea o intalnim intr-o lista a Patriarhiei Ecumenice, unde ocupa in randul mitropoliilor locul 55. Aceasta ne da dreptul sa asezam infiintarea mitropoliei Proilavei inainte de 1500.
Sub jurisdictia mitropoliei Proilavei, si mai tarziu Proilavo, dar se intalneste si ca Proilavia. O traditie spune cum ca Braila ar fi fost numele unui pescar crestin, dintre primii care au venit si s-au asezat in acel loc, iar dupa alta, numele ar fi fost al unui turc Ibrail care la vremea aceea ar fi stapanit toata regiunea.

Toti ierarhii mitropoliei pana la desfiintarea ei in 1829 erau greci. Biserica mitropoliei din Braila avea ca hram pe Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil si era construita pe malul Dunarii unde a functionat pana la 1846, cand a fost parasita iar mai tarziu demolata. Icoanele si sfintele vase au fost transferate la biserica Sfantului Spiridon, care si aceasta la randul ei a fost daramata in 1963. In urma tratatului de la Adrianopol (2/14 Septembrie 1829) ce a urmat razboiului ruso-turc (1828-1829), Braila a fost restituita Tarii Romanesti, fapt ce a condus la dezvoltarea rapida a orasului. Prin eliberarea comertului pe Dunare si pe Marea Neagra, dupa cum s-a hotarat atunci, in cativa ani a devenit cel mai mare port din regiune.

In timpul razboiului din 1829, orasul a fost distrus cu desavarsire si astfel in anul 1835 a fost creat un nou plan de sistematizare avand ca model orasul Odesa. Strazile au fost proiectate sa porneasca din port radial pana in centrul orasului, urmand planul geometric al fortificatiilor turcesti, ce au fost daramate pentru a nu mai putea fi folosite ca fortareata intr-un eventual razboi. In anul 1829, geamia din centrul orasului (aproape de biserica greaca) a fost transformata in biserica avand ca hram pe Arhanghelul Mihail in cinstea Marelui Duce Mihail Pavlovici. Dezvoltarea rapida a Brailei a fost atat de impresionanta incat a devenit exemplu pentru toata regiunea Dunarii de Jos.

Elementul grecesc a existat si inainte de 1829 insa, prin conditiile favorabile practicarii comertului, numarul grecilor s-a marit in general cu emigranti din insulele ionice, care aveau cetatenie engleza si gaseau usor de lucru. Primul grec ce a investit pe scara mare in navigatia pe Dunare a fost Stefanos Xinos, care a venit la Braila din Londra intre anii 1857-1858 si a infiintat "Societatea de Navigatie Greco-Rasariteana".

Pe o perioada de cincizeci de ani orasul a fost infrumusetat prin prezenta grecilor, in mainile carora se afla aproape cu desavarsire navigatia, comertul si industria pana la 1880, elemente ce au facut ca Braila sa fie plina de viata si de activitate. Grecii au reusit sa impuna limba greaca in toate ramurile vietii economice si toti cei ce doreau sa lucreze in port sau in piata era de la sine inteles ca trebuiau sa vorbeasca limba greaca. Astfel, foarte multi romani, chiar si evreii, invatau limba greaca, fapt ce crea sentimentul ca cineva se afla in Grecia. Progresului economic i-a urmat si cel cultural, scolile, stiinta, arta, locul principal fiind ocupat de catre elementul grec.

Fratii Teofilatou, Negropontes, Lambrinidis, Avasiotis si altii au fost primii ce au construit nave fluviale de fier in anul 1861, in locul vaselor de lemn ce erau pana atunci, pentru transportul graului din porturile Dunarii de Sus la Braila si de acolo in diverse porturi ale Marii Egee, Marii Mediterane24, Europei si Americii. Elefterios Venizelos, ca prim-ministru al Greciei, a vizitat Braila la 1 August 1913. Vazand in portul Brailei cele mai mult vapoare impodobite cu steagul grecesc, a fost impresionat atat de mult incat a spus emotionat ca nici in Pireu nu a vazut vreodata atatea steaguri grecesti. Comunitatea greaca din Braila era una dintre cele mai puternice comunitati ale diasporei grecesti si multe alte comunitati au cerut sprijinul ei economic.

Comunitatea greaca din Braila s-a infiintat la 18 Februarie 1863 prin votul a 315 greci ce s-au intrunit la Clubul lui Ioannis Rallis. Persoanele marcante ale comunitatii grecesti au infiintat o epitropie compusa din: Gheorghios Vouru, Ioannis Farangas, Gheorghios Avasiotis, Sterghie Botaris, Dimitrie Karousos, Sterghie Kaloudis, Dimitrie Kavadias, Lazar Sclias, Ioannis Maris, Dimitrie Trimaldis, Gheorghios Economu si Nicolae Logadis.

Aceasta epitropie a ales ca presedinte pe marele comerciant Gheorghios Avasiotis, pe care strainii il numeau "Roi du Danube". In aceasta sedinta s-a hotarat construirea unei biserici, unde Sfanta Liturghie sa se savarseasca in limba greaca si desfasurarea unei colecte intre membrii comunitatii in acest scop, fapt ce s-a si savarsit. Donatii in bani au oferit de asemeni si alte comunitati grecesti din Romania. La 26 Februarie 1863, epitropia comunitatii grecesti a trimis un memoriu domnitorului Romaniei Alexandru I. Cuza (1859-1866), in care ii cereau permisiunea construirii unei biserici a comunitatii, inchinata Bunei Vestiri, pentru care au depus zece mii fiorini de aur Biserica a fost numita "Buna Vestire", dar are trei hramuri (Buna Vestire, Sfantul Nicolae - sud, Sfantul Gerasim - nord).

La 13 Aprilie 1863, ministrul Cultelor si Instructiunii Publice, Cristian Tell, in urma interventiei prefectului Brailei, Gheorghe Iorgulescu, a ordonat Consiliului Municipiului Braila sa acorde comunitatii grecesti o biserica care sa functioneze in limba greaca, deoarece dintre cele o mie sase sute de vapoare care veneau anual in oras jumatate erau grecesti.

Permisiunea a fost data in cele din urma la 15 Mai 1863 de catre domnitorul Romaniei Al. I. Cuza si astfel la data de 8 Septembrie, a aceluiasi an a avut loc slujba de punere a pietrei de temelie. La 1863, in timpul lucrarilor de punere a temeliei bisericii, unul dintre ctitori a avut un vis, ce a avut ca rezultat descoperirea unui izvor natural, cu proprietati vindecatoare de ziua Izvorului Tamaduirii. A fost considerata ca semn divin, izvorul inchizandu-se intr-o fantana, iar deasupra construindu-se Sfantul Altar. Izvorul se gaseste la o adancime de 15 metri si este vindecator doar de ziua Izvorului Tamaduirii, cand agheasma tasneste si suprafata apei fantanii ajunge la doi metri. Numai in aceasta zi preotii deschid fantana si multi bolnavi vin din toata tara sa primeasca agheasma avand nadejdea si credinta ca se vor vindeca.

Biserica Greceasca "Buna Vestire" din Braila - arhitectura

Pe fatada criptei, unde se gaseste izvorul, exista urmatoarea inscriptie pe care citim: "Comunitatea Greaca din Braila a asezat piatra de temelie a Bisericii Grecesti Buna Vestire, la 8 Septembrie 1863." Arhitectul bisericii Buna Vestire a fost Avram Ioannidis din Prusa. Acesta a proiectat o biserica prodigioasa si stralucitoare in cruce inscrisa, cu o clopotnita inalta pe fatada bisericii, care a fost construita de catre mesterul Constantinos Nicolaou. Clopotnita a fost construita la 13 August 1872.

La cutremurul din 1940 s-a prabusit constructia superioara a clopotnitei care dupa aceea a fost construita mai joasa. Prima cupola s-a prabusit la 18 Ianuarie 1868, din cauze necunoscute si lucrarile au fost intrerupte pe o perioada de un an de zile pentru cercetarea celor intamplate. Ioannidis a cerut permisiunea comunitatii la 13 Februarie 1869, pentru a se duce in Budapesta sa cerceteze cauzele care au provocat prabusirea cupolei.

Ceva asemanator s-a construit in aceeasi perioada la Constantinopol. Este vorba de biserica greaca Sfanta Treime din Taxim (1867-1880), lucrare a arhitectului Vasilios Ioannidis. Arhitectul Vasilios Ioannidis, ce a proiectat biserica Sfintei Treimi (1867-1880) din Taxim, nu este exclus sa fi fost inrudit cu Avraam Ioannidis. Biserica este cea mai mare constructie post-bizantina din Constantinopol si prezinta elemente arhitectonice asemanatoare cu biserica din Braila (1863-1872).

Grandioasa biserica a Brailei arata prestigiul si autoritatea comunitatii dinamice de atunci. Ioannidis a fost si antreprenorul bisericii. Materialele de constructie au fost procurate din strainatate, iar lucrarile s-au facut in mare masura cu mesteri italieni. Astfel, putem aminti pe sculptorul Ferdinando Iasevoli, care a facut capitelurile si decoratiunile interioare ale bisericii. Impreuna cu Iasevoli au lucrat si alti mesteri italieni, dupa cum reiese din faptul ca la 24 Iunie 1870 roaga comunitatea sa gazduiasca familia Giovani. Dupa moartea lui Iasevoli in 1872, lucrarile au fost terminate de catre ucenicul lui, Gioachimo Brolca. La biserica a lucrat de asemenea si arhitectul german al Comisiei Europene a Dunarii, Oscar Schwab si ajutorul lui Adolph Schuman, ce isi aveau biroul la Galati.

Pana la finalizarea bisericii comunitatea a construit provizoriu un paraclis de lemn unde se imbisericeau credinciosii. Construirea bisericii s-a terminat la 1 Octombrie 1872, iar tarnosirea s-a oficiat cu mare fast la 29 a aceleiasi luni, in prezenta episcopului Dunarii de Jos Melchisedec (1864-1879), a preotilor bisericii Grigorie Gogos si Savas Iosifidis, a multimii si a epitropilor de atunci: Mihail Rodocanakis, G. A. Economou si G. A. Antipas, precum si a unui numar mare de persoane. In amintirea acestui eveniment a fost inscrisa o inscriptie pe o placa de marmura ce a fost asezata pe fatada bisericii unde se poate citi: "Comunitatea Greaca din Braila a construit pe propria sa cheltuiala aceasta Sfanta Biserica, pe care a dedicat-o Bunei Vestiri si a asezat temelia, la 8 Septembrie 1863, iar prima tarnosire a acesteia s-a savarsit la 29 Octombrie 1972."

Prin purtarea de grija a arhimandritului Grigorie Gogos, un an mai tarziu au fost tarnosite si celelalte doua Sfinte Mese (cea de nord si cea de sud a celei centrale), in cinstea Sfantului Gherasim al Chefaloniei (20 Octombrie 1873) si a Sfantului Nicolae (6 Decembrie 1873). Deasupra Sfintei Mese centrale se afla un baldachin sculptat in chip deosebit cu sase coloane inalte. Gogos a savarsit o lucrare unica pentru comunitate prin organizarea doamnelor si a tinerilor din oras in organizatii cu caracter social, asezand temelii puternice pentru promovarea comunitatii grecesti din Braila.

Biserica greaca Buna Vestire din Braila este sub forma de cruce inscrisa libera cu nartex, dimensiuni interioare 21 x 43 m cu absida Sfantului Altar. Mai exact, arhitectul Avram Ioannidis, a folosit ca baza un nucleu de cruce inscrisa ce se sprijina pe patru stalpi cu forme speciale, care se prelungeste de-a lungul bisericii dand cladirii o deosebita largire. Aceasta prelungire se realizeaza prin perechi duble de coloane la rasarit si vest. Arhitectul bisericii a reusit sa creeze o constructie unica si deosebita cu mesteri italieni, in care domina elemente antice elene, gotice si renascentiste, combinate intr-o combinatie omogena a stilului neoclasic, caracteristica de altfel secolului al XIX-lea.

Gheorghe Tattarescu a pictat o parte ce a fost continuata, intre anii 1901-1903, de catre Constantinos Livadas Liochis. Tampla bisericii a fost lucrata in stil neoclasic de catre mesteri, probabil constantinopolitani si este de culoare alba cu decoratii aurite in basorelief. Conform traditiei locale, iconostasul bisericii a fost lucrat la Constantinopol. Conform semnaturilor ce insotesc icoanele portabile ale iconostasului, acestea au fost pictate de catre Matache Orasianu, C. Grasianu din Braila si V. C. Robea din Galati. Matache Orasianu a pictat de asemeni si multe icoane portabile ale bisericii intre anii 1874-1894.

         

Multe icoane poarta si semnatura ierodiaconului Ioannis Chiriacos. Ioannis C. Chiriacos (nascut la 1870), ce a slujit ca ierodiacon al comunitatii grecesti din Braila nouasprezece ani, pana in anul 1920, cand a fost hirotonit preot in Biserica Sfanta Treime a Facultatii de Teologie din Halki de catre episcopul Seleuciei Gherman si din acel an a slujit la comunitatea greaca Sfantul Nicolae din Sulina. Prima icoana portabila cu semnatura lui care se pastreaza la biserica greaca din Braila dateaza din anul 1913. Exista icoane cu semnatura lui pana in anul 1920.

O icoana a Sfantului Dimitrie, datata din anul 1913 se pastreaza la biserica greaca din Calafat si alta a Sfantului Fanurie din 1919 la biserica greaca din Bucuresti. Icoanele portabile ale bisericii grecesti din Sulina sunt pictate intre 1923-1931. Potrivit marturiei doamnei Ecaterina Geambasu, locuitoare veche a Sulinei, in timpul bombardamentelor din '40-'41 a fost bombardata si casa parintelui Chiriacos, care de atunci a plecat si s-a asezat la Giurgiu, unde locuia fata lui, si a murit cativa ani mai tarziu.

Din numarul mare de icoane portabile care sunt agatate pe peretii laterali ai naosului si ai sfantului altar cea mai insemnata este Icoana Maicii Domnului Odighitria cu iconostas, donatie a marelui comerciant de cereale Ioannis D. Rallis. Caracteristicile artistice ale icoanei ne conduc sa o datam in secolul al XV-lea, dupa cum ar fi forma fetei Maicii Domnului cu lumini destul de accentuate si flexibile precum si nimbul ornamentat al Maicii Domnului si al lui Hristos, fara insa sa excludem o datare a ei ulterioara, din moment ce caracteristicile de mai sus se intalnesc si la icoanele secolului al XVI-lea. Provenienta icoanei ramane necunoscuta, dar nu este exclus sa fi facut parte din tezaurul familiei Rallis, ce isi avea radacini in Bizant.

Candelabrele sunt grandioase din cristal de Murano si Boemia, care impreuna cu pardoseala care este din parchet creeaza vizitatorului un sentiment de maretie. De asemenea, biserica este infrumusetata de sfesnice, lucrate la atelierele din Constantinopol, care sunt asezate intre iconostase, ce se sprijina la baza coloanelor. Un numar mare de icoane portabile completeaza decorul bisericii. Ca rezultat al asezarii bisericii in vecinatatea Dunarii, la douazeci de ani de la tarnosirea ei, exteriorul cladirii s-a deteriorat datorita umezelii si astfel la inceputul lui Iunie 1896 au inceput lucrarile pentru reparatiile necesare.

In anul 1899, primaria Brailei in intelegere cu comunitatea greaca a hotarat sa foloseasca clopotnita bisericii grecesti Buna Vestire ca foisor de foc, deoarece era cea mai inalta cladire din oras. Clopotnita era in legatura telefonica cu serviciul de pompieri, si pentru a se stinge incendiile la timp, functiona ca observator zi si noapte. In timpul primului razboi mondial, scoala greceasca din curtea bisericii a fost folosita din Noiembrie 1916 pentru internarea ranitilor de razboi. O luna mai tarziu, Braila a fost cucerita de catre armata dusmana pentru doi ani intregi ce au oprit comertul. Existau magazii numai pentru aprovizionarea armatelor dusmane. De atunci a inceput si decaderea orasului.

Dupa cum era de asteptat perioada postbelica a provocat si alte pierderi, avand ca rezultat dominarea unei stari generale de plecare din Romania, care pentru moment a fost intrerupta de catre catastrofa micrasiatica. Cu evenimentele celui de-al doilea razboi mondial, Romania s-a gasit in valtoarea ostilitatilor conducand Elenismul pe drumul pribegiei in mod irevocabil. Prin instabilitatea de dupa razboi putinii greci ce mai ramasesera s-au pregatit sa plece, si astfel intre 1946-1949 s-au stins incet, incet, comunitatile grecesti cand si Buna Vestire a Brailei a ramas aproape pustie.

Parintele Theodoros Kentridis, ce a fost numit la biserica in anul 1946 a fost obligat datorita lipsei enoriasilor sa plece in Grecia in 1949 de unde mai tarziu a fost trimis de catre Patriarhia Ecumenica pentru a servi din nou pe grecii din diaspora. De atunci biserica este condusa de catre o epitropie greco-romana si este deservita de catre preoti romani.

Biserica a suferit stricaciuni grave, atat la exterior cat si la interior si este nevoie de o interventie urgenta a specialistilor pentru restaurarea si consolidarea ei. Multe eforturi pentru restaurarea acestei capodopere a Balcanilor sunt depuse de catre episcopul Dunarii de Jos Casian, la care este dispus sa ajute si dl. Dimitrie Grigoriade, grec din Romania, ce locuieste astazi in Grecia.

(selectie de text)
Parintele Vicentiu Curelaru

• Biserica Buna Vestire - Caramidarii de sus
  Publicat in : Mitropolia Munteniei si Dobrogei
• Buna Vestire
  Publicat in : Buna Vestire