Biserica din Joseni

Dupa cum rezulta din documentele vremii, Pietrosita a detinut in secolul al XVIII-lea rolul predominant in administrarea plaiului Ialomita. Urmasii lui Bordea Vatasescu, Marin Vataful plaiu ot Pietrosita, a avut aceasta slujba timp de 20 de ani (document din 746), in timp ce Radu Vataful de plaiul ot Pietrosita pomeneste intr-un document din 1793 ca a slujit domniei 40 de ani ca vataf de plaiu... cu rezidenta la Pietrosita.

Statornicia unei familii intr-o slujba, veniturile aferente acestei slujbe importante, ca si relatiile speciale cu o parte din negustorii vremii au constituit premizele construirii acestei biserici.

Iata ce spune pisania ei: "Cu vrerea Tatalui si cu ajutorul Fiului si cu indemnarea Sfantului Duh, facutu-s-au aceasta sfanta si dumnezeiasca biserica, ce iaste hram Adormirii Nascatoarei de Dumnezeu si a Prea Doamnei Paraschivii, a s-au facut din temelie pana la sfarsit dupa cum se vede, impodobita si cu zugravitu, in zilele prealuminatului domn Ion Alexandru Scarlat Ghica voevod, fiind mitropolit a toata Ungrovlahia chiriu chir Grigore, prin osteneala si toata cheltuiala dumnealui Negoita, sin Serban Fust cupet ot Targoviste, i a dumnealui Radu vataf la plaiu Ialomitei din Bordea Vatasescu ot Pietrosita, ca sa fie de pomenire dumnealoi parintilor. Si s-au inceput la leat 1765 iunie 7 ani si s-au savarsit la anul de la Hs. 1767, iar de la Adam 7275 octombrie 10zile, fiind ostenitor si Marin brat vat."

Iata ca, Negoita, mare negustor din Targoviste, fiul lui Serban Fusea, acelasi care mai ctitorise biserici la Bezdead si la Targoviste (Sfanta Vineri), precum si schitul Fusea (biserica parohiala la Gura Vulcanii), avand interese comerciale in zona, contribuie si la constructia acestui lacas.

Prima biserca din Pietrosita a fost de lemn, insa a fost stricata, iar catapeteasma si materialul lemnos au fost duse la Moroieni, unde s-a construit prima biserica din aceasta localitate. In locul celeli de lemn s-a construit in 1767, pe locul unde se gaseste si astazi biserica Joseni, declarata astazi manumant istoric.

La o jumatate de secol de la moartea lui Constantin Brancoveanu si a fiilor sai ca martiri, atunci cand domnii fanarioti se succedau la domnia tarilor romane, ctitorirea un biserici, in stil brancovenesc tarziu, aici, la granita cu "Tara Nemteasca", constituie o dovada incontestabila a importantei localitatii Pietrosita in istoria acelor vremuri.

Biserica este construita in stil clasic ca forma, din caramida arsa, consolidata cu var hidraulic in totalitate, inclusiv cele doua turle, dintre care una este clopotnita. Construirea unei biserici de zid in mediul rural constituia o raritate pentru secolul al XVIII-lea.

Mesterii zidari nu sunt cunoscuti ca num dar, se pare, ca au fost din Targoviste, adusi de Negoita Fusea si ajutati de localnici. Constructia este zvelta, bine proportionata, ceea ce dovedeste ca mesterii mai aveau experienta in domeni arhitectural, ea are forma de cruce, cu doua abside laterale si pridvor. Tampla este din zid gros de caramida, iar despartirea dintre naos si pronaos (implicit dintre cele doua turle) se face printr-o grinda sustinuta de doua coloane groase, patrate la baza, rotunde la partea superioara, cu arcade semicirculare de asemenea din caramida arsa.

Altarul are o forma poligonala la exterior, iar lajnterior este semicircular, bolta avand forma de semicalota. In partea dreapta a lui se afla o nisa in care, pe vremuri, se ascundeau obiectele de cult mai valoroase si cartile vechi. Catapeteasma este zidita tot din caramida ceea ce dovedeste ca, inca de la inceput, s-a dorit a se face o constructie solida in totalitate.

Naosul are arcadele laterale acoperite cu semicalote, iar spatiul central se termina printr-o turla zvelta pe bolta careia se afla minunata imagine a Pantocratorului. Pridvorul, initial deschis, este sustinut de stalpi rotunzi de caramida care se inchid la partea superioara prin arce frumos ornamentate.

Usa de la intrarea in pronaos este incadrata de doua coloane de piatra sculptata care sustin o alta piatra transversala peste care se afla pisania, scrisa cu caractere chirilice. Usa initiala a i fost executata din stejar si, datorita frumusetii si valorii ei, a fost dusa la Muzeul National de Istorie. In spatele acesteia se afla o barna groasa de stejar care iese din perete si poate bloca, prin interior, usa de intrare in biserica.

Acest lucru, ca si grosimea mare a zidurilor (aprox. 90 cm), corelat cu ferestrele extrem de mici, avand forma unor ambrazuri, dovedesc ca, in vremurile stravechi, biserica avea rol si de adapost la vreme de restriste. O alta barna de blocare exista si in spatele micutei usi de acces in clopotnita (usa uneori mascata) confirmand legendele care spun ca acolo se ascundeau, uneori, averile bogatasilor.

Tot din batrani se spune ca, in clopotnita, exista un pandar care, cand observa praful ridicat de venirea navalitorilor, dadea alarma tragand clopotele. Atunci, satenii fugeau cu o parte din agoniseala prin paduri, iar cei instariti se ascundeau in biserica.

Exteriorul are un soclu inalt, specific cladirilor din zona de munte, avand un profil rectangular. Fatada este impartita in doua registre despartite de un brau superior ce inconjoara intreaga biserica. Registrul inferior este decorat cu arcaturi in dubla acolada, avand din loc in loc nise pentru iluminatul natural in interiorul bisericii. Registrul superior este construit cu medalioane ce reprezinta chipurile proroocilor.

Sub streasina si la arcadele turlelor sunt zugravite chenare cu modele romanesti, armonios imbinate cu ofrumoasa lucratura din caramida aparenta.

Initial, biserica a fost acoperita cu sindrila. Pardoseala interioara a locasului de cult a fost facuta, la inceput, din lespezi de piatra peste care, mai tarziu, s-a pus scandura.

In anul 1885 s-au refacut treptele de la intrare, cu cheltuiala lui Take Andreescu si a sotiei sale Ana, iar in 1902 s-a intarit soclul exterior cu un brau de piatra cioplita facut de mesteri locali pe cheltuiala unor oameni instariti ai vremii: Ion Popa Nicolae cu sotia sa Anastasia si Nicoiae Enescu cu sofia sa Ana.

Scaunul arhieresc este lucrat in intregime in lemn de stejar si sculptat in diferite feluri de frunze, iar picioarele poarta diverse impletituri.

Pictura originala, de o deosebita frumusete prin colorit si compozitie, a fost executata in tehnica "fresco". Dupa o inscriptie aflata in proscomidiar, zugravii ar fi Ion, Andrei si Constantin. Pe zidul de la intrarea in pridvor, in partea dreapta, sus, se afla o portiune din pictura originala pe care sta scris: "Ion zugrav ot Brasov". Se crede, deci, ca toti mesterii au fost din Brasov, iar dupa unele surse ca ar fi fost chiar din Tulches, un sat apartinand de Sacele.

Cele mai vechi icoane dateaza de la ridicarea ei si sunt asezate in nartex: Sf. Nicolae, Sf. Gheorghe, Mantuitorul Iisus Hristos.

Pictura reprezinta un reusit ansamblu cromat in stil postbrancovenesc. Este o adevarata Biblie in imagini, peretii abundand in multimea scenelor religioase si a chipurilor de sfinti. Coloritul si armonizarea scenelor religioase ii arata pe mesterii zugravi ca pe niste buni cunoscatori ai picturii bisericesti, adevarati artisti ai genului.

Desenele sunt realizate prin linii de contur negre care dau o nota aparte personajelor. In afara subiectelor religioase, se remarca frecventa elementelor decorative de origine vegetala mult stilizate. Pe stalpii ce despart naosul de pronaos motivele vegetale (in special laleaua) sunt integrate intr-o retea de romburi, pe cand cele din pronaos sunt insotite de triunghiuri.

Pictura interioara prezinta in naos toate subiectele religioase majore, tratate in stil clasic, cu influente vadit bizantine (a se vedea sfintii militari cu scuturi cu figuri umane).

Ca la orice biserica crestina, in pronaos, deasupra usii de intrare se afla tabloul votiv in care sunt prezentati ctitorii si familiile lor, alaturi de domnitorul Alexandru Scarlat Ghica.

In pridvor sunt zugravite raiul si iadul (teme specifice bisericilor vechi), crearea omului, caderea in pacat, alungarea din rai, etc. De remarcat, puternica influenta populara in tratarea acestor teme, cat si in vestimentatia unor personaje (a se vedea Eva imbracata in ie, torcand).

In biblioteca aceste biserici, se gasesc multe acrti vechi, dar cea mai importanta este "Pravila cea Mare" a lui Matei Basarab si Vasile Lupu. Aceasta pravila a fost adusa din Transilvania. Pe ea se poate citi: "O donez filului meu Iachim Paroh in Moieciul de Jos spre pastrare din neam in neam. Fundata 6 iulie 1838."

Aceasta pravila, pentru mai multa securitate a fost luata la muzeul din Targoviste.

• Biserica din Jilavele
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
• Biserica Sfantul Nicolae din Alexeni
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
• Biserica Domnita Balasa
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
• Biserica Sfantul Ilie Gorgani
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania