Biserica Mesentea

Biserica Mesentea este o biserica crestin-ortodoxa aflata in localitatea omonima, in judetul Alba Iulia. Pe frumoasele plaiuri ale judetului Alba, la poalele muntilor Trascau, intr-o aleasa zona de pe Valea Galzii, se afla o asezare romaneasca ce poarta numele de Mesentea, situata nu departe de orasul Alba Iulia - 21 de kilometri. Satul apartine administrativ comunei Galda de Jos.

Localitatea Mesentea este dominata de prezenta acestei biserici din piatra, care dateaza din secolul al XVIII-lea - anul 1778. Potrivit inscriptiei din biserica - din anul 1674 - se pare aceasta a fost ridicata pe temelia vechii biserici de lemn. Ansamblul pictural al acestei biserici, fidel traditiei bizantine, este deosebit de valoros si apartine mesterilor Stan Zugravul si Popovici, inca din anul 1783. Biserica este declarata monument istoric.

Biserica Mesentea - scurt istoric

Intr-o zona bogata in monumente istorice romanesti ale arhitecturii de zid se afla si Biserica Cuvioasa Parascheva din Mesentea, a carei lucrari de conservare-restaurare au fost terminate in anul 2006, spre bucuria enoriasilor si a tuturor celor care au dorit finalizarea acestui obiectiv. Au fost executate lucrari de consolidare a structurii de rezistenta, sarpanta noua, invelitoare noua, tencuieli exterioare, trotuare de garda, trepti de acces, pardoseli interioare, instalatii electrice si de incalzire.

Situata in mijlocul cimitirului, pe terasa unui deal, Biserica Cuvioasa Parascheva din Mesentea atrage atentia prin eleganta formelor preluate din arhitectura specifica edificiilor religioase de lemn. Pe aceasta asemanare si pe informatiile preluate dintr-o inscriptie pictata in pronaos (astazi disparuta) se bazeaza unii specialisti, care sustin ridicarea bisericii de zid in 1782, pe locul unui locas de cult din lemn, noua constructie preluandu-i trasaturile caracteristice: proportiile modeste (16.30 x 6.45 metri), turla inalta cu foisorul pe arcade si originala invelitoare de sindrila (din pacate disparuta).

Inscriptia pictata in pronaos deasupra intrarii de sud, scrisa de pictorul Stan din Rasinari este revelatoare in acest sens: "Acest valeat 1674 au fost la biserica cea de lemn, care s-au stricat. Protopopul locului Iosif Adamovici din Abrud popa Ionul paroh si cu zugravitul la leat 1782 Stan Popovici zugrav."

Asocierea la planul autohton a elementelor preluate din arhitectura de la sud de Carpati este evidenta. Caracteristicile muntenesti se regasesc deopotriva in forma absidei altarului si in sistemul de acoperire a spatiilor interioare cu ajutorul calotelor pe pandativi. Interpretarile locale constau in planul elipsoidal, mult alungit al calotelor si in modul lor de racordare cu zidul de sprijin, directa sau prin intermediul pandativilor si al arcurilor dublouri.

In forma actuala, edificiul se prezinta ca o biserica-sala, cu turn clopotnita pe fatada de vest, pronaos, naos si altar, fiecare spatiu avand caracteristicile proprii. De forma patrata, turnul clopotnitei era inglobat partial pronaosului,creandu-se astfel posibilitatea formarii la interior intre zidurile de la baza si peretii laterali ai Bisericii, a doua spatii simetrice, unul cu rol de nisa, celalalt amenajat cu o scara de acces la etajele superioare ale clopotnitei.

Pronaosul dreptunghiular este acoperit cu o calota eliptica dispusa transversal, ce descarca succesiv pe pandantivi arce dublouri, doi stalpi la vest sau direct pe perete la est. La naos bolta are forma unei calote circulare, elemente importante fiind din nou pandantivii si arcele dublouri, sprijinite in acest caz de stalpii adosati peretilor in cele patru colturi ale spatiului patrat. Decrosata, semicirculara la exterior, absida altarului poarta o calota eliptica, usor alungita, asezata direct pe pereti.

La parapetul care desparte pronaosul de naos, intrarea cu ancadrament de piatra in arc semicircular, este incadrata simetric de ferestre rotunde si o deschidere ovala, culcata, in timpan. Pragul si tablia usii lipsesc, pastrandu-se doar tatanile din fier prinse in montantii, decorati cu un tar pe muchie.Tampla de zid este prevazuta cu trei intrari incheiate in partea superioara in arc semicircular si o nisa dreptunghiulara deasupra.

Lumina patrunde in interiorul locasului prin cinci ferestre cu ancadramente de piatra in forme inguste si alungite. Sculptura in piatra se limiteaza la cele doua ancadramente ale usilor de intrare in Biserica. Amplasate pe latura de vest si pe cea de sud a pronaosului, deschiderile au chenare discret ornamentate cu motive vegetal-geometrice. Ancadramentul de la usa pronaosului are forma semicirculara. Decorul vegetal in relief plat, care acopera suprafata timpanelor arhivoltei formeaza axe de simetrie asezate in diagonala. Inscriptia cu anul 1778 de pe portal este incizata cu cifre arabe.

Temelia Bisericii este din piatra, zidurile verticale din caramida alternata cu piatra, iar boltile numai din caramida. Pardoseala este din lespezi din piatra. Zidurile au o grosime de 1-1.2 metri.

Din cauza miscarilor seismice precum si a interventiilor ilogice, negandite din 1928 in structura planseului, a acoperisului, a turnului (grinzi de lemn invechite, dublate cu 3 grinzi de beton armat transversale, care impreuna cu structura de lemn a acoperisului dau impresia unei improvizatii) zidurile monumentului au fost strapunse de fisuri si crapaturi superficiale sau in profunzime. Acestea au aparut cu precadere in zidurile despartitoare de compartimente, precum si in boltile ferestrelor, care s-au extins in sus, pe bolti. In altar, la cheia de bolta a ferestrei, o bucata de zid s-a desprins. Au aparut de asemenea efectele igrasiei, mai ales pe latura nordica a monumentului.

Mai recent, in anul 1999, cand Biserica noastra a intrat in lucrari de consolidare-restaurare, sapaturile arheologice au confirmat inlocuirea locasului de lemn, distrus intr-un incendiu, cu o biserica de zid, aducandu-se date suplimentare cu privire la constructia nouliu locas, in sensul ca altarul acestuia apartine unei etape ulterioare ridicarii naosului, pronaosului si turnului clopotnitei.

In interiorul Bisericii, nivelul de calcare este cu aproximativ 20 centimetri sub nivelul de calcare din exterior. Diferenta de nivel este marcata de treptele asezate atat la usa vestica cat si la usa pronaosului. Nivelului de calcare initial, mai inalt, ii corespunde si ancadramentul din piatra cu deschiderea incheiata in arc semicircular la partea superioara, lipsit de prag, dintre pronaos si naos.

Peretele din zid dintre pronaos si naos este strapuns si de doua ferestruici circulare, asezate simetric pe cele doua laturi ale ancadramentului, si o a treia, de forma ovala, culcata deasupra acestuia. In centrul altarului se afla chivotul, pe un picior paralelipipedic din piatra. Proscomidierul se adanceste in planul peretelui nordic.

Pictura murala din interiorul Bisericii a fost realizata intr-o perioada relativ scurta, intre anii 1781-1782, imediat dupa constructie, de catre Stan, fiul preotului Radu din Rasinari, decorul interior pastrandu-se integral si unitar, caz singular la monumentele religioase de zid din judetul Alba. Stan din Rasinari este unul dintre cei mai cunoscuti zugravi ai epocii respective.
Registrul inferior al decorului este construit din panouri decorative impartite pe diagonala, care incadreaza motive vegetale realizate cu patron in culorile rosu, galben si albastru. Originalitatea programului iconografic consta in maniera personala de alegere, interpretare si transpunere a subiectelor religioase.

Pe calota absidei Sfanta Treime este inconjurata de Apostoli, registrul inferior al peretelui semicircular fiind rezervat prezentarii Sfintilor Ierarhi. Viziunea Sfantului Petru din Alexandria si Iisus al Milelor apar in nisa proscomidierului. In acelasi spatiu, pe zidul catapetesmei, sacrificiul lui Avraam se desfasoara intr-un cadru natural oriental. Pe peretii hemiciclului sunt pictati Sfinti Ierarhi. Pe spatele tamplei de zid este Sacrificiul lui Avraam. Tampla de zid este pictata in fresca, cu Iisus pe tron, flancat de cei 12 Apostoli.

In centrul calotei naosului, apare in medalion Pantocratorul, iar in prima banda concentrica din jur, cete ingeresti, tronuri, heruvimi si serafimi. Poalele calotei cuprind mai multe episoade din Ciclul Patimilor, in timp ce pe pandativi au fost pictati Evanghelistii. Pe peretii din nord si sud sunt frize de mucenici in picioare, iar in partea de vest Arhanghelii Mihail si Gavriil, care flancheaza usa.

Intre portal si prima fereastra dinspre est se afla o firida dreptunghilara, adapostind o reprezentare pictata a Sfintei Cuvioase Paraschiva - hramul bisericii. Pe peretele nordic al naosului, in apropierea tamplei se afla o inscriptie, un pomelnic al autorului picturilor murale, in care sunt amintiti mai multi membri din familia sa: "Stan Zugrav sin popii Radu, Ana, Iacov, Ilinca, Anita, Dumnezeu sa-i erte. 1781."

Mica incapere a pronaosului este decorata pe pereti cu imaginile unor mucenici, uar calota infatiseaza, in medalioane, cuprinse in vrejuri de vita de vie, prooroci. In centrul lor este in medalion Maica Domnului. Socante sunt imaginile pictate in incaperea de la baza turnului, unde Judecata de Apoi este figurata prin Strajnica Moarte, cu paharul in mana si Diavolul care duce cu roaba sufletele pacatosilor in iad.

Biserica a avut, se pare, si la exterior picturi murale, inlaturate din pacate cu ocazia unor "restaurari" din perioada interbelica. Ansamblul mural de aici, apartinand lui Stan din Rasinari, este remarcabil pentru conceptia lui unitara precum si pentru persistenta unor vechi alcatuiri iconografice si a unor motive decorative de traditie brancoveneasca, ce continua sa existe ckiar si la sfarsitul secolului XVIII.

In patrimoniul bisericii se afla icoanele pe lemn: Iisus Pantocrator, Sfanta Maria cu Pruncul, Sfantul Nicolae si Sfanta Cuvioasa Parascheva, lucrari care, pe baza unor analogii stilistice, pot fi atribuite lui Simion din Balgrad.

O caracteristica a Bisericii este prezenta inscriptiilor, in textul carora regasim valoroase informatii cu privire la edificarea locasului, autorul picturilor murale si numele unor membrii din familia sa, precum si aportul ctitorilor la construirea si intretinerea locasului. Din pacate textul pisaniei din naos si al pomelnicului de pe zidul de nord al naosului le reproducem dupa transcrierile facute inainte de efectuarea operatiunilor de curatire a frescei, care in mod inexplicabil a dus la stergerea inscriptiilor. Deasupra intrarii din sud exista o inscriptie: "inscriptia care se afla deasupra ferestrei pronaosului."

Marius Porumb: "Deasupra intrarii de sud, in pronaos, incadrata intr-un sul pictat, intre linii adancite in tencuiala proaspata, s-a aflat inscriptia: "Acest valeat 1674 au fost la biserica cea de lemn care s-au stricat. Protopopul locului iosif Adamovici din Abrud, popa Ionul paroh si cu zugravitul la leat 1782, Stan Popovici Zugrav."

In urma curatirii picturilor din pronaosul bisericii nu a ramas nici o urma din cele doua inscriptii. Numai cadrul, un sul pictat si liniile auxiliare incizate in tencuiala proaspata, indica urmele acestora, una deasupra usii de la intrare, alta deasupra usii spre naos. In incaperea de sub turn, pe fresca reprezentand scene din Judecata de Apoi, langa figura Mortii se citeste: Stan Zugrav 1781.

In altar, langa proscomidier, pe un fond negru, partial distrus de cablul electric, se afla 11 randuri redactate in caractere chirilice. Pe tampla, sub icoanele imparatesti si cea de hram, precum si pe suportul invecinat dinspre nord, se afla inscriptii chirilice si in cifre arabe. Inscriptia de pe portalul pronaosului este urmata de anul 1778.

Picturile murale din exterior si prispa de lemn au fost inlaturate in urma restaurarilor neinspirate din 1928,lucrarile in ansamblul lor distrugand, dupa marturiile istoricului N. Iorga: "farmecul si delicatetea bisericutei de pe deal".

Biserica a fost inzestrata cu numeroase carti de cult, la cumpararea carora si-au adus contributia si credinciosii din satele invecinate: Tibru, Galda de Jos, Cricau, Cetea. Vasul de botez, in forma de albie asezat pe un picior cu orificiu de scurgere, se mai pastreaza doar fragmentar si astazi. Nesemnate, patru icoane pe lemn ce apartin patrimoniului Bisericii, isi regasesc analogiile stilistice in creatia picturala a zugravului Simion din Balgrad.

In anul 1674, potrivit inscriptiei din Biserica, exista in Mesentea o biserica romaneasca de lemn. Populatia satului numara, la data construirii bisericii din piatra, 28 de familii de romani ortodocsi. Intre 1761-1763 inca nu aveau preot in sat. Cartile aflate in patrimoniul bisericii au fost tiparite in anii 1699, 1760, 1761, 1767. Printre ele se afla si "Chiriacodromionul din Balgrad", tiparit in 1699, decorat pe o pagina alba cu un desen in tus, reprezentand-o pe "Maica noastra Paraschiva". O insemnare din acelasi volum arata ca: "Scrisam eu, Constandin ot Benic invatand la popa din Mesentea la anul 1782". Acelasi popa Ioan de Mesentea, cel in vremea caruia a fost construita biserica, este mentionat de o alta nota trcuta intr-un Evangheliar din Blaj, tiparit in 1765.

In secolul al XIX-lea localitatea avea o populatie romaneasca, de religie ortodoxa cuprinsa intre 250-280 suflete, situatie care se mentine si azi. Biserica actuala a fost construita - potrivit informatiilor din inscriptii - in anul 1778, iar decorarea ei s-a terminat in 1782. Dupa cum s-a mai amintit, in 1928 s-a intervenit asupra Bisericii cu lucrari arbitrare, care au schimbat in mod nepermis aspectul cladirii.

Dupa anul 1966 a fost inchis cu scanduri foisorul turnului clopotnita, s-a stricat bolta de la parterul turnului, parametrul Bisericii a fost acoperit in intregime cu un strat de tencuiala, au fost introduse grinzile de beton armat in structura planseului. Este de presupus ca tencuielile cu ciment au generat umezirea partilor inferioare ale peretilor din interior. In anul 1979 a fost introdus curentul electric in biserica, pricinuind noi stricaciuni in starea picturii murale. O ultima faza in degradarea aspectului initial al bisericii, a avut loc mai recent (1996), cand pictura pronaosului a fost "curatata" in asa fel incat au disparut inscriptiile si toate celelalte detalii in tehnica "al secco".

In memoria celor cazuti pentru tara, participanti din Mesentea, eroi ai Revolutiei din 1848, precum si a celor doua Razboaie Mondiale a fost ridicata o troita din lemn de catre inaintasi, frumos sculptata, asezata in stanga aleii ce urca la bisericuta. Aici se savarsesc slujbe de pomenire pentru eroii satului nostru, stiuti si nestiuti.

Viata noua pentru un monument istoric important al judetului Alba: Biserica Cuvioasa Parascheva din Mesentea a inceput odata cu finalizarea lucrarilor de conservare-restaurare. Lucrarile realizate de Grup Corint SA. au fost apreciate cu calificativul žfoarte bineť si au fost finantate in totalitate de Ministerului Culturii si Cultelor. Ar mai trebui alocate fonduri importante (aproximativ 6 miliarde lei vechi) pentru restaurarea picturii, care este de o valoare deosebita si astfel restaurarea ar fi completa. Se cuvine ca in primul rand sa multumim Tatalui Ceresc pentru ajutorul dat in aceasta mare realizare, apoi tuturor celor care si-au adus aportul, mai mult sau mai putin, fiecare dupa posibilitati.

Biserica din Mesentea - Preotul Vasile Pop, marturisitor al credintei

Parintele Vasile Pop (1827-1859). La umbra altarului Bisericii strabune de aici, odihneste odihneste acela care a fost preotul Vasile Pop, despre care marturiseste si modesta cruce ce-l strajuieste avand, spre rasarit inscriptia: "Aici se odihneste fostul preot Vasile Pop care a repausat Ano 1859." Iar spre apus epitaful: "Intr-a pamantului san/ Sade leul cel batran". Acest epitaf cu inteles alegoric si atat de sugestiv a fost compus si sapat in piatra, cat a fost in viata, de insusi adormitul in domnul preotul Vasile Pop.

"Preotul Vasile Pop a fost de statura mijlocie, curajos, staruitor, inteligent, prin multe faradelegi si necazuri din partea strainilor a trecut, insa Domnul din toate l-a mantuit. A fost foarte harnic si bogat. In jurul acesta nu a fost un preot mai avut ca dansul. Toata ziua muncea, cosea alaturi de cosasi. Iar catre seara lasa lucrul si pleca indata la Biserica sa faca Vecernia. In toate sarbatorile intra la Biserica cu oamenii si se ruga. Dimineata, cand se scula, foarte de dimineata mergea la Biserica si lucrul cel dintai era rugaciunea, apoi altceva." Nicolae Miron, care a relatat cele de mai sus (1895) spune in continuare: "eram clopotar si foarte des capatam ocara ca intarzii sa trag clopotele, de la preotul Vasile Pop, care era incredintat ca auzind toaca si clopotele crestinul lasa totul si fuge la Biserica."

Contemporanii spuneau ca tragandu-se dintr-o familie de nobili romani, din Geomal, a avut multe necazuri din partea ungurilor, inca de cand studia la scolile din Aiud. A terminat teologia la Sibiu, pe timpul episcopului Vasile Moga, care il va sfinti ca preot pentru parohia Mesentea.
Inainte de Revolutia din 1848, citea gazeta cu noutati inaintea credinciosilor, pregatindu-i pentru eventualele evenimente, in sensul de a fi uniti in lupta impotriva secularelor oprimari sociale. In timpul revolutiei a fost ales capitan peste satele vecine cu Mesentea, purtandu-se ca un brav si vrednic roman.

In drum spre Cricau a fost prins de 8 husari, impreuna cu sotia sa, preoteasa Ana si cu alti doi, legati in urma carutei si dusi la Aiud. Din Teius, preotului Vasile Pop i-au pus capastrul calului in cap si asa l-au dus in batjocura si batai. Pe drum, husarii s-au inteles sa-i taie capul, dar, cand sa primeasca lovitura de gratie, calul a sarit intr-o parte, taindu-i doar venele de la gat, in partea stanga, provocandu-i o rana adanca, din cauza careia a suferit multa vreme. A fost intemnitat la Aiud, eliberat de oastea lui Avram Iancu, apoi iarasi prins si intemnitat la Cluj de catre unguri. Din nou oastea lui Avram Iancu i-a eliberat pe toti detinutii.

Dupa incheierea Revolutiei, preotul a indeplinit treburi sociale, dar oameni rai l-au "parat", 4 husari l-au ridicat si dus sub escorta la Benic, apoi la Teius, descult prin spini si palamida, legat la maini si cu capastrul calului la gat. A fost batut cu "corbaciul" si barba smulsa. Reintors, si-a reluat activitatea de preot la Sfanta Biserica in mijlocul credinciosilor, dar foarte bolnav, la 16 decembrie 1859 s-a mutat la cele vesnice.

Preotul Vasile Pop a fost un adevarat martir al neamului sau, pentru care a suferit si a rabdat cu nespusa resemnare batai si ocara, foame, batjocuri si umilinte din partea stapanirii maghiare. Este un exemplu de viata spirituala si patriotica, de credinta slujitoare in Biserica si dragoste jertfelnica fata de neamul romanesc. Azi mormantul preotului Vasile Pop din Mesentea este viu si incarcat cu flori.

Localitatea Mesentea, Comuna Galda de Jos, Judetul Alba

• Sfanta Cuvioasa Parascheva
  Publicat in : Vietile sfintilor
• Sfanta Cuvioasa Parascheva
  Publicat in : Calendar ortodox
• Cuvioasa Parascheva
  Publicat in : Religie

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: