Manastirea Verbila

Manastirea Verbila este o manastire aflata in judetul Prahova. De la Ploiesti, mergand prin localitatea Bucovul, lasand soseaua Ploiesti-Buzau la dreapta si luand-o pe soseaua judeteana ce trece prin satele Plopu si Nisipoasa, se ajunge in satul Verbila. Manastirea se afla in centrul satului cu acelasi nume.

Daca romanii nu au avut castele atat de intarite ca si cele din Apus, manastirile lor au indeplinit de multe ori rolul acelora. Manastirea Verbila a fost socotita drept una din cele mai puternice si mai bine ascunse manastiri.

Biserica a fost zidita in stil moldovenesc, inalta si ingusta. Locuintele din jurul manastirii erau inalte, facute din caramida tare si piatra, iar in zidurile lor aveau ferestre mici de aparare, ca si la pridvor.

Aceasta manastire avand hramul "Adormirii Maicii Domnului", este atestata documentar la inceputul veacului al XVI-lea. Pisania ii aminteste pe primii ctitori - jupan Dragomir, jupan Thoma ban si jupan Cracea.

Vechea pisanie, sfaramata in doua bucati de piatra puse deasupra lespezilor scarii la intrare glasuieste astfel: "Acest Hram al Sfintei Precesti, Nascatoare de Dumnezeu, l-a facut Dumnealui Dragomir, marele Spatar si Dumnealui Toma Ban in luna lui Sept.14 zile, anul 7048 (1539) si Dumnealui Caraciu, al doilea Vistier."

In scriptia este in slavoneste si a fost tradusa de marele istoric Nicolae Iorga. Tot pe aceste pietre, mai jos scrie: "Pe locul de inchinare egumenul Andronic si ieromonahul Sava au facut acest hram. Maiestrul Stefan a lucrat"

Acestea sunt inscriptiile cele vechi de la zidireea manastirii, facuta de trei boieri de seama: Dragomir, mare Spatar, Toma Ban, Caraciu, al doilea Vistiernic, in vremea domniei lui Radu Paisie (1535-1508), fiul lui Vlad Calugarul (1482-1495). Radu Paisie fusese egumen sau staret la Arges si dupa moartea silnica a lui Vintila Voda (1532-1535), boierii il scot din manstire si il fac domn.

Din documente aflam ca Dragomir a fost omorat din porunca domnitorului Vlad Vintila la 1535, iar pe o piatra de mormant din aceasta manastire pe care figureaza numele lui Toma ban sta scris anul 1536. Toma ban a fost si el omorat din porunca domnitorului Radu Paisie.

Pana la 1653, poate din lipsa documentelor, nu mai intalnim nici o mentiune cu privire la ctitorii acestei manastiri.

Dintr-un act de danie a lui Matei Filipescu aflam ca refacerea manastirii s-ar datora lui Pana Filipescu: "sfanta manastire Verbila, care mai nainte vreami ctitor fiind stamosul nostrum au fost facut apoi mai pa urma parintele nostrum raposatul si fericitul "Pana" Filipescu biv vel spatar din temelie, manastire de piatra cu toata cheltuiala lui o au facut si cu ce au putut o au inzestrat". Dupa moartea lui Pana Filipescu grija acestei manastiri au avut-o fii sai.

Cel dintai egumen a fost Antonie, pe care-l pomeneste pisania. La 1689, Matei aga Filipescu il numea pe un anume Serafim, egumen la manastirea Verbila. Egumenul asezat de Matei Filipescu este mentionat in documente pana in anul 1699.

Mai exista si o a doua pisanie, scriasa la 1805, unde putem citi acestea: "Cu vrerea Tatalui si cu ajutorul Sfantului Duh, s-a ridicat acest sfant locas, dupa stricarea cutremurului leat 1803 si s-a ispravit leat 1805, Mai 20, cu cheltuiala Sfintiei Sale, Parintelui egumen Paisie, ieromonah sinait si au zidit-o ei si zugravit-o si impodobit-o cum se vede, si pe afara curtea cu zid, cu poarta, cu case, in zilele Domnului Io Constantin Ipsilante Voevod, episcop fiind Constandri al Buzaului, si se praznuieste (este hramul) Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, Adormirea Mariei, oricine cu ce se va milostivi, Dumnezeu sa le primeasca, Amin."

Padurile intinse din jurul satului, cat si satul, au reprezentat proprietatile manastirii pana in anul 1864, cand Cuza-Voda secularizeaza toate averile manastiresti. Incepand din anul 1864, cand manastirea a ramas fara avere si a devenit biserica de mir, tiganii, robi pana atunci pe mosiile manastirii, au ramas in jurul ei ca sateni liberi.

Averea acestei manastiri provenea din daniile facute de ctitori sau de la alte persoane din inchinari de schituri si din cumparaturile facute de egumenii de acolo. Astfel manastirea stapanea ocina de la Verbila, dania lui Dragomir Spatar.

La 1544-1547 Stanila vornic a intocmit un act prin care, dupa moartea sa, toate mosiile sale aveau sa fie lasate manastirii Varbila. Au intrat in stapanirea manastirii: Loloesti, Cepturile, Barseni, Badeni, Oltesti, Musetesti, Hodopeni etc. Asa cum se observa la sfarsitul veacului al XVII-lea situatia economic a manastirii era buna.

Cu totul altfel se prezinta situatia la inceputul secolului urmator, la 1735, cand "manastioara" Verbila era metoh al manastirii Margineni, manastire inchinata la randul ei la muntele Sinai din 1731.

Atunci, egumenul grec Antim de la manastirea Margineni a refacut-o din temelie "fiind foarte stricata si de iznoava". Inchinarea manastirii Verbila catre manastirea Margineni, a avut loc probabil candva dupa 1699, probabil la 1731 cand apare aici un egumen grec.

La 1863 a avut aceeiasi soarta cu a tuturor manastirilor inchinate. I-au fost confiscate toate averile functionand pana astazi ca biserica de mir.

Biserica este inalta si ingusta, un lacas mic, frumos, trainic si plin de armonie. A fost inconjurata de ziduri groase si a avut chilii in jur, dar ce te uimeste astazi la privirea acestei ruine sunt pivnitele facute din arcade din caramida, ce nu se sprijina pe stalpi, ci unele pe celelalte si rezista si azi.

Asa cum atesta si documentele, biserica a suferit in veacul al XVII-lea mari prefaceri cand i  s-a adaugat un pridvor characteristic acestei epoci, avand arcade scurte, astazi astupate de zidarie.

Aceleasi caracteristici se intalnesc si la decorul exterior. Acesta se compune din arcaturi in semicerc, formate din doua ciubuce in relief alaturate, zidite cu caramizi rotunjite, si peste aceste firide se vede braul obisnuit, cu torul incadrat intre fisuri de zimti.

De asemenea atat ferestrele cat si usa au chenarele de piatra frumos sculptata, inspirata de la cele moldovenesti. Tot in veacul al XVII-lea se pare ca au fost refacute si casele egumenesti.

In urma cutremurului din anul 1802, biserica si casele monahale au fost refacute din nou, de egumenul Paisie Sinaitul. Acesta a fost cel care a astupat pidvorul adaugandu-i deasupra cula si a arefacut si clopotnita.

 

 La 1970 au fost realizate sapaturi in incinta manastirii pentru realizarea unui dren in jurul bisericii. La 1973 se intocmea un proiect de cercetare si consolidare realizat de arh. Miclescu.

Pentru turnul clopotnita se propunea restaurarea in forma de atunci, fiind necesare lucrari de consolidare. Se arata ca turnul clopotnita ar fi o constructie de mai noua decat ansamblul caselor egumenesti si a bisericii, considerandu-se a fi construit in cursul sec. XIX.

La 17 octombrie 1600, Mihai Viteazul se afla in tabara de la Ratesti, asezata la confluenta apei Lopatna cu raul Cricovul Sarat, la vreo 20 de km. in amonte de locul unde armata polona "se refacea" dupa cumplitele hartuieli la care fusese supusa de romani in ziua de vineri 13 octombrie.

In conditiile de incertitudine in care se afla cu privire la ajutorul din Transilvania, domnitorul hotaraste sa organizeze o ambuscada polonilor, pe paraul Bucovel, in padurea din fata satului Bucov. In acest scop oastea trebuia sa se deplaseze de indata in satul Varbila.

"Chiar daca ar fi sa pierd totul nu vreau sa imi pierd sufletul prin tradarea crestinitatii", asa scrie Mihai Viteazul la 27 septembrie 1600 lui Basta. Acum, la 17 octombirie, pastra ferm aceiasi atitudine care-l caracterizeaza si l-a indreptatit pe vistierul Stavrinos sa-l numeasca in cronica sa rimata, scrisa in greaca populara, "prea piosul si prea viteazul Mihai voievod".

Manastirea Varbila este un monument istoric in curs de restaurare, care ar trebui sa devina un loc de pelerinaj pentru toti admiratorii eroului nostru national.

Inaintea unei batalii in care el punea totul in joc si care castigata, ar fi deschis perspective extraordinare, lacasul de rugaciune in care alaturi de portretele ctitorilor se afla si cel al bunicului Radu Paisie Calugarul (1535-1545), nu putea sa nu-l atraga pe Mihai si pe capitanii din "casa sa", care-l excortau atunci.

Aceasta este si a fost Manastirea Verbila, zidita la 1539 de Dragomir, Spatarul, Toma Ban, si Caraciu, al doilea Vistiernic in timpul de domnie al lui Radu Paisie. A fost reparata in 1805, de Egumenul ei, Paisie, cu ajutorul lui Stanciu Filipescu, Mare Vornic.

Astazi acest asezamant - incarcat de istorie, care va ajunge in curand la implinirea a 500 de ani de existenta - il gasim ca biserica de mir a satului Verbila.

Daca doriti sa donati o suma de bani pentru a ajuta la restabilirea sfintei manastiri aveti mai jos numerele de cont in care puteti face aceasta binefacere.

RO74RNCB3900000117410001 - BCR PLOIESTI

• Manastirea Brebu
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
• Biserica Sfantul Nicolae Tabaci
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
• Biserica Adormirea Maicii Domnului
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
• Biserica Nica Filip
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
• Biserica Berevoiesti
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania