Manastirea Namaesti

Numele de "Namaesti" este acelasi ca si al satului, situat in imediata apropiere a manastirii in partea de rasarit a stancii de piatra si la poalele ei, si ar veni de la cuvintele nemo-est, ceea ce ar vrea sa spuna ca inainte de intemeierea schitului, pestera, care a devenit cu timpul biserica, nu era locuita de nimeni. Primele marturisiri despre transformarea grotei in biserica sunt legate de urmatoarea legenda: niste ciobani romani pascand oile prin aceste locuri si adormind deasupra stancii, au auzit in vis batai de clopote si au vazut un inger care le spunea : "Aici, in sanul acestei stanci sta de multe veacuri o icoana a Maicii Domnului, zugravita dupa chipul ei cel adevarat. Sculati-va, apucati poteca pana la ea, sapati in piatra adanc si ridicati aici locas de inchinaciune". Ciobanii au gasit poteca sapata in stanca si au dat de icoana. Au sapat in acel loc, au facut un zid de intrare, au ridicat o turla deasupra si astfel a luat fiinta biserica.

          

Cel mai vechi document scris in legatura cu existenta manastirii dateaza de la anul 1386 din timpul domniei lui Mircea Voievod cel Batran, care spune ca satul din vale este daruit ca ocina (mosie) schitului de maici Namaesti, pentru ca au conducere autoritara, buna randuiala si veche asezare, ceea ce dovedeste ca manastirea a fost infiintata cu mult inaintea satului Namaesti.

Manastirea este situata in partea de rasarit a unui deal pietros la o altitudine de 150 m. fata de nivelul satului. Pridvorul sau tinda bisericii este construita pe latura de rasarit si cea de miazazi din zid de caramida, caci peretii pridvorului dinspre apus ii formeaza stanca de piatra care este taiata vertical pentru acest scop. Din pridvor se patrunde in naosul bisericii printr-o spartura facuta in stanca de piatra, la care s-au adaptat cele doua usi in canate.
          

Naosul sau interiorul propriu-zis al bisericii, precum si altarul ei sunt sapate in stanca de piatra calcaro-nisipoasa, formand impreuna o scobitura boltita cu dimensiunile de 8 m. lungime si 5 m. Latime.  La mijlocul bisericii, in partea de deasupra se afla o alta scobitura facuta in stanca in forma de cerc, care raspunde afara si peste care se inalta turla bisericii inalta de 6 m., construita numai din caramida, avand patru ferestre de marime obisnuita prin care patrunde lumina la interior. Tot pentru lumina mai sunt inca doua ferestre, asezate tot prin scobirea stancii, una in partea de rasarit a bisericii si a doua inspre miaza-zi.
Pictura se afla numai pe tavanul din amvon. Nici in interiorul bisericii, nici in altar nu exista pe pereti sau pe bolta pictura, deoarece nu este posibila o astfel de executie, fiindca de conglomeratul pietros nu se prinde uleiul.
Naosul este despartit de altar prin catapeteasma construita din lemn de stejar, sculptat in stil roman, ale carei usi imparatesti cu cele doua usi laterale sunt incheiate prin opt turnulete tot de lemn sculptat in stil gotic.

          

Ceea ce impresioneaza in mod deosebit si da o mare importanta manastirii, dar mai ales bisericii, este icoana Sfintei Fecioare Maria, cea facatoare de minuni, de care este legat trecutul manastirii. Aceasta icoana este asezata in partea de nord a bisericii si in acelasi loc unde a fost gasita de ciobanii descoperitori. Este facuta din lemn, peste care s-a asezat de jur imprejur o sculptura de argint. In 1798, icoana a fost ferecata in argint de Enache Postelnicul, iar in 1913 sotia unui general din armata romana a pus sa i se faca o rama de argint.

Amintim ca in partea de rasarit a bisericii din stanca, la exterior, sunt mai multe insemnari in piatra (in blocuri mari), dintre care numai doua au ramas nesparte de obuzele artileriei din primul razboi mondial. Unele inscriptii dateaza din anii 1688, 1744, 1844, 1848 si 1854 etc. si sunt scrise, unele cu litere chirilice, iar altele cu litere latine. Iata ce scrie pe una din aceste pietre funerare: "Aici la adapostul furtunilor lumii repauzeaza osemintele schimonahiei Pelaghia Negulici, venerata mama de familie, care a dat patriei barbati onesti, crucii aparatori infocati si literaturii romane pe pretiosul maestru al scrisului Toma Negulici".
In biblioteca si colectia de obiecte bisericesti ale manastirii sunt pastrate carti de valoare, intre care amintim :       
1) Triodul de la  1731, tiparit la Ramnicu-Valcea.
2) Mineiul pe  luna  octombrie,  tiparit la  Ramnicu-Valcea in  anul  1776,  cu bine-cuvantarea   episcopului   Chesarie.                                                                               
3) Octoih Mare, tiparit pe romaneste la Carlovitz, in anul 1811, cu binecuvantarea Mitropolitului Stefan Stratimirovici.                      
4) Tipicul Mare  bisericesc, de la Iasi,  1816, tiparit cu binecuvantarea Mitropolitului Veniamin  Costache.
5)  Octoih  romanesc  din  anul  1816,  tiparit la Manastirea Neamt,  in zilele  lui Scarlat  Alexandru   Calimach,   cu  binecuvantarea  Mitropolitului  Veniamin   Costache.
6)  Noul Testament romanesc, tiparit la Sanct Peterburg, 1817.
7)  Biblia, adica  Sfanta Scriptura,  a legii  vechi si a celei noi, Sanct-Petersburg 1819, aparuta cu cheltuiala Societatii Biblice ruse.
8)  Psaltirea  de la Bucuresti -  1820,  tiparita cu  binecuvantarea  Mitropolitului Dionisie  Lupu.
9) Triodul   de la  Bucuresti -  1856,  tiparit cu   binecuvantarea   Mitropolitului Nifon  al Tarii Romanesti, Triod care a fost daruit Manastirii Namaesti la anul  1918  de catre    Arhimandritul   Mitrofan Dionisie  Simionescu,   staretul  Manastirii   Sinaia   si Exarhul manastirilor  din Muntenia.
10) Chiriacodromionul de la Bucuresti, -  1857, tiparit cu binecuvantarea Mitropolitului Nifon si contine talcuirea evangheliilor duminicale de peste an.
 

.

• Manastirea Namaiesti - o manastire din timpul cand crestinismul se propovaduia in taina
  Publicat in : Mitropolia Munteniei si Dobrogei
• Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Namaiesti
  Publicat in : Icoane facatoare de minuni