Manastirea Turnu este una dintre vetrele monahale de mare spiritualitate crestina din Eparhia Ramnicului, asezata intr-un loc retras, pe malul stang al Oltului, sub Muntele Cozia, la 2 kilometri de ctitoria voievodului Mircea cel Batran, Manastirea Cozia. Accesul spre ea a fost deosebit de greu, timp de secole. Din partea sudica, se ajungea cu trasura de la Jiblea, iar de la Cozia, cu barca peste Olt, apoi pe jos de-a lungul raului; spre nord, singura legatura o formau potecile ce urcau culmea muntelui si coborau in satele Lovistei. Chiar si marele geograf George Lahovari mentiona in secolul al 19-lea ca “numai piciorul si calul pot patrunde acolo“.

Astazi, posibilitatile de a ajunge aici sunt multiple si comode. Manastirea apartine orasului Calimanesti si se afla la cca 600 metri de statia CFR Turnu, pe ruta Piatra-Olt - Sibiu, si la 7 km de satul Jiblea Veche, prin Pausa. Cei care doresc o plimbare pe jos, merg din statiunea Caciulata peste digul ce uneste cele doua maluri ale raului, altii cu trenul ce opreste in statia din apropriere, sau cu masina, pana in curtea sfantului locas.

Cum Manastirea Turnu are unul dintre hramuri “Sfantul Mare Mucenic si Tamaduitor Pantelimon“, praznuit pe 27 iulie, am purces spre Episcopia Ramnicului - o eparhie uriasa nu prin marime, ci prin bogatiile sale duhovnicesti. Ramnicul este una dintre cele mai vechi episcopii din tara noastra si poate nu intamplator este a doua eparhie a tarii, dupa Mitropolia Moldovei, ca numar al manastirilor.

“Schitul de dupa turn“

In jurul acestui vechi asezamant monastic se pastreaza urme de asezari stravechi: in stanga Oltului - castrul roman „Arutela“, baile termale de la Bivolari, stanca de piatra denumita Masa lui Traian si cuptorul lui Traian; in dreapta Oltului, ruinele de la Cozia veche si Manastirea Cozia. La Manastirea Turnu, ca si la Manastirea Stanisoara, primele sihastrii sunt consecinta dezvoltarii vietii monahale de la Cozia, care a favorizat asemenea injghebari manastiresti. La Turnu au sihastrit in chilii de piatra, care se vad si astazi, multi calugari necunoscuti, intr-una din ele chiar si mama celui dintai episcop al Argesului - Iosif, pe nume Maria, sfarsita din viata in anul 1793, anul instalarii fiului sau ca episcop al Agesului.

Denumitea manastirii vine de la un turn masiv, de pe stanca numita „Piscul lui Teofil“, construit in secolul al II-lea de legiunile romane din Castrul Arutela ale carui ruine se mai vad in Poiana Bivolari, mai jos de actuala hidrocentrala. La inceput i s-a zis „Schitul de dupa turn“, apoi „Schitul Turnu“, iar in cele din urma, „Manastirea Turnu“.

 

Urmasa vechii Cozii

Biserica cea mica, cu hramul „Intrarea in Biserica a Maicii Domnului“, a fost ridicata in anul 1676, in locul uneia de lemn, in care sihastri isi faceau pravila mai inainte si care se ruinase. Ea este ctitoria lui Varlaam, episcop al Ramnicului si mitropolit al Tarii Romanesti, stins din viata in anul 1702. Manastirea Turnu este copia Coziei vechi. O dovedesc planul si dimensiunile, care sunt aceleasi la ambele biserici. Un plan simplu, de forma dreptunghiulara, masurand 9,50 m lungime, 3,60 m latime. In ceea ce priveste inaltimea, si Cozia veche trebuie sa fi avut tot 5 m, cat are Manastirea Turnu. Asemanarea se extinde si in ceea ce priveste grosimea zidului (0,80 m) si se oglindeste si in identitatea solutiei adoptate pentru sporirea  spatiului oferit de micul altar, in lungime de numai 1,50 m - asezarea sfintei mese si a proscomidiei chiar in peretele dinspre rasarit. Specialistii sustin ca e foarte posibil ca, in vremea lui Varlaam, Cozia veche, desi in ruina, sa fi oferit toate dimensiunile partii superioare a cladirii.

 

Incendiul si refacerea

Initial biserica n-a avut turla, dar o dobandeste in anul 1866 prin stradaniile ieromonahului Agafton, care o repicteaza. Cele mai insemnate lucrari de restaurare ale bisericii si chiilor ei le face, la inceputul acestui veac, episcopul Argesului, Gherasim Timus (1894-1911). Focul din ziua de 8 februarie 1932 a prefacut insa in scrum toata stradania lui. A ars atunci toata manastirea, scapand de la foc doar casa episcopului Gherasim Timus si chiliile batranesti de peste vale, care n-au fost in calea vantului.

Reparatiile si refacerea intregului ansamblu manastireasc au inceput imediat. In anul 1933 bucataria, trapeza si chiliile calugarilor erau gata la rosu. Tot aunci s-a taiat stanca pentru largirea curtii si ridicarea unui intreg sir de chilii in incinta manastirii. In acelasi an, 1933, s-au inceput si lucrarile de refacere a bisericii mici. I s-a taiat o usa in zidul de la altar, s-au facut tocurile ferestrelor din piatra ciopolita, cu inflorituri, usile de la intrare, precum si tampla si stranele sculptate in anul 1935 de C. Babic, din Bucuresti. Pictura exterioara a fost executata din nou, de catre D. Belizarie, celebrul pictor care a infrumusetat si Catedrala Patriarhala din Bucuresti. In anul 1934 s-a zidit pe vechile temelii biserica, clopotnita si corpul de chilii, care se vad si astazi, fiind terminate in ziua de 21 noiembrie 1935, cind s-a tarnosit biserica de catre episcopul Nichita al Argesului. Astazi este monument istoric.

 

Un stil total nou

Biserica mare, cu hramul „Schimbarea la fata“, a fost zidita intre anii 1897-1901, de catre episcopul Gherasim Timus, o data cu un rand de chilii pentru monahi. Anton Lapinschi, arhitectul si pictorul care a realizat-o, a facut insa ceva cu totul strain de stilul bisericii vechi: a asezat biserica la primul etaj al corpului de chilii, deasupra trapezei; pictura a fost executata tot de el, intai pe panze detasate, care apoi au fost aplicate pe perete. Biserica are forma patrata, cu o turla mare la mijloc si cate una mica din lemn, in cele patru colturi. E usor de observat ca arhitectura bisericii nu respecta randuielile indatinate.

Biserica a fost sfintita in ziua de 6 august 1901, de catre episcopul de Arges, ctitorul ei, Gherasim Timus. Intre anii 1935-1938 aceasta biserica, ca si intreg ansamblul manastiresc de aici, a fost in atentia celor doi urmasi ai sai la scaunul vladicesc de la Arges: Nichita Duma si Grigorie Leu, care in anul 1938 au inceput lucrarile de constructie a chiliilor cu etaj din curtea manastirii, terminate definitiv in anul 1943. Tot ei au mutat aici si scoala de cantareti bisericesti din Arges, scoala care a functionat in aceasta sfanta manastire, pentru Eparhia Argesului, pana in anul 1949.

 

Desfiintata timp de 14 ani!

Ca urmare a decretului 410/1959, manastirea a fost desfiintata in 1961 si transformata in Casa de odihna pentru personalul Episcopiei Ramnicului si Argesului. Aceasta situatie absurda a durat pana in anul 1975, cand a fost numit ca staret ieromonahul Teoctist Dobrin (1975-1990), iar casa de odihna a fost evacuata si Turnu a devenit schit in subordinea Coziei. Cuvios, bland si harnic, egumenul reuseste, mai ales din anul 1982, sa adune in jurul sau un grup de tineri, incepand aici o noua viata monahala, cu slujbe zilnice, dupa randuiala manastireasca. Tot in acel an, s-a amenajat primul drum de acces, prin construirea podului de peste Olt, la Lotisor. Cea mai mare realizare a sa consta in readucerea schitului la statutul de manastire, eveniment petrecut in anul 1988. Pentru meritele sale, atat duhovnicesti, cat si gospodaresti, episcopul Ramnicului, P.S. Gherasim, l-a distins cu rangul de protosinghel. Actiunea de la Turnu nu este intamplatoare; din 1984, sub indrumarea Prea Sfintitului Gherasim, in Ramnic a inceput un amplu proces de revigorare a vietii monahale  organizandu-se un centru de conservare si restaurare a bunurilor de patrimoniu: icoane si carti. Avand vocatie de ctitor, Prea Sfintitul Gherasim face parte din randul episcopilor cu viata reala de manastire, trecut prin toate treptele ascultarii: de la umil monah la treapta arhieriei.

 

Aerul tare al credintei

Dupa retragerea staretului Teoctist, in 1990, a fost numit Ioanichie Trifa, hirotonit ieromonah in 1992, care conduce destinele manastirii si in prezent. Originar din judetul Alba, devotat vietii monahale si bun gospodar, s-a impus printr-o serie de realizari, ca restaurarea cladirilor si construirea unui gater, precum si prin procurarea masinilor de tamplarie, a utilajelor agricole si a numeroase autovehicule, care contribuie din plin la prosperitatea economica a asezamantului.

La marile hramuri, dar si zilnic, zeci de vizitatori trec pe la sfantul lacas pentru a gasi alinare sufleteasca, dar si pentru a vizita chiliile sapate in piatra. In prezent, la Manastirea Turnu vietuiesc peste 25 de monahi si frati, in munca si rugaciune. Prin viata de obste exemplara si slujbele bisericesti savarsite cu evlavie si smerenie, obstea a reusit sa ridice prestigiul acestui asezamant calugaresc, unde pelerinii afla intarire si mangaiere duhovniceasca. Un pisc al evlaviei, un turn Eiffel al Ortodoxiei, unde poti simti aerul tare al credintei.

                                                                                                            Florian BICHIR

• Manastirea Turnu Prahova
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
• Gherasim Timus si Manastirea Turnu
  Publicat in : Mitropolia Olteniei
• Manastirea Turnu
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania