Manastirea Turnu

Manastirea Turnu este una dintre vetrele monahale de mare spiritualitate crestina, din Eparhia Ramnicului, asezata intr-un loc retras pe malul stang al Oltului, sub Muntele Cozia, la doi kilometri de ctitoria voievodului Mircea cel Batran, Manastirea Cozia.

Accesul spre ea a fost deosebit de greu, timp de secole. Din partea sudica, se ajungea cu trasura de la Jiblea, iar de la Cozia, cu barca peste Olt, apoi pe jos de-a lungul raului: spre nord, singura legatura o formau potecile ce urcau culmea muntelui si coborau in satele Lovistei. Chiar si marele geograf George Lahovari mentiona, in secolul al XIX-lea, ca numai "piciorul si calul pot patrunde acolo".

Astazi, posibilitatile de a ajunge aici sunt multiple si comode, cei ce doresc o plimbare pe jos, merg din statiunea Caciulata peste digul ce uneste cele doua maluri ale raului, altii cu trenul, ce opreste in statia din apropiere, sau cu masina, pana in curtea Sfantului Locas.

Denumirea Manastirii vine de la un turn masiv, de pe stanca numita "Piscul lui Teofil", construit in secolul al II-lea de legiunile romane din Castrul Arutela ale carui ruine se mai vad in Poiana Bivolari, mai jos de actuala hidrocentrala. La inceput i s-a zis "Schitul de dupa turn", apoi "Schitul Turnu", iar in cele din urma, "Manastirea Turnu".

Istoria ne relateaza ca prin veacurile al XV-lea si al XVI-lea s-au retras cativa calugari de la Manastirea Cozia, traind la inceput intr-o desavarsita saracie, adapostiti in colibe si case de lemn. Dintre sihastri retrasi aici cei mai renumiti au fost pustnicii Daniil si Misail, ale caror chilii (sapate in stanca) se vad si astazi.

Pe la jumatatea secolului al XVI-lea, adunandu-se mai multi sihastri, ieroschimonahul Misail a ridicat aici o mica biserica de lemn cu hramul "Intrarea in Biserica a Maicii Domnului", intemeind astfel "Schitul Turnu".

In anul 1676, dupa ce egumenul cozian Varlaam a fost promovat episcop al Ramnicului, acorda o grija deosebita pustnicilor de la Turnu; ajungand apoi mitropolit al Tarii Romanesti, construieste o bisericuta din piatra si caramida pe vechea temelie, a bisericii de lemn, asezand sub ea moastele cuviosilor Daniil si Misail. De atunci, ea fiind o asezare monahala cu viata statornica, sub obladuirea Manastirii Cozia.

Biserica veche ce se afla imediat la intrare, a fost ridicata in anul 1676, pe locul alteia din lemn, ctitoria fostului episcop de Ramnic, Varlaam, mitropolitul Tarii Romanesti, stins din viata in anul 1702.

Intre anii 1891-1896 s-a construit calea ferata Ramnicu-Valcea Raul Vadului, iar in anul 1902 a fost racordata cu legatura la Sibiu; in preajma Schitului amenajandu-se o statie C.F.R., legata de soseaua Calimanesti-Sibiu printr-un pod plutitor peste Olt, deschizand noi perspective fata de lumea exterioara.

Datorita acestor avantaje, episcopul Gherasim Timus al Argesului decide construirea unei resedinte de vara la Turnu intre anii 1893-1901. Ea va consta dintr-o cladire cu dubla functionalitate: o Biserica spatioasa, trapeza si camere de locuit. Biserica a fost construita la etaj cu hramul "Schimbarea la Fata" (6 August) devenit hramul principal al manastirii.

Aceasta are forma patrata, etajata, cu doua nivele, parter si etaj, la fiecare nivel fiind o biserica in care se tine slujba separat, de alt preot. Are o cupola centrala, cu acces pe scarile exterioare construite recent pe fatada de sud, dinspre lacul din apropiere.

Planurile acestui edificiu au fost intocmite de arhitectul Anton Grigorievici Lapinscki, un polonez stabilit in tara noastra, fapt pentru care acest corp de case a fost executat intr-un chip cu totul strain de stilul bisericii romanesti. Tot el a pictat biserica intr-un stil modern. La 28 octombrie 1901, cu ocazia sfintirii noilor edificii, Schitul Turnu este ridicat la rangul de manastire canonica.

O catastrofa pune insa capat acestui avant nemaiintalnit la Turnu: un incendiu izbucnit dintr-o soba de la arhondaric, in noaptea de 6-7 februarie 1932 distruge, intr-o singura ora, 5 corpuri de case cu 26 camere, 2 soproane, trapeza veche, clopotnita, turla de la biserica mica, tampla cu toate icoanele si candelele, iar pictura interioara o degradeaza impreuna cu tencuiala; luase foc si casa noua, dar printr-un efort deosebit incendiul este localizat si stins.

Asezamantul a fost o copie a manastirii Cozia-Veche, fiind refacut de Gherasim Timus (1894-1911), insa biserica veche a fost mistuita de flacari in 1932, scapand din calea incendiului doar casa lui Gherasim Timus si chiliile din vale.

Intregul ansamblu a fost refacut in anul 1933. Aceasta bisericuta, mai mica are hramul "Intrarea in Biserica a Maicii Domnului". In jurul ei se pastreaza numeroase chilii sapate in piatra, iar in incinta se afla doua pesteri unde pustnicii se izolau de lume.

Prin straduinta episcopului Nichita Duma si daniile credinciosilor s-au refacut biserica, clopotnita si doua case. Pictura s-a realizat in fresca de catre pictorul Belizarie, intreaga lucrare fiind terminata in 1935-1936, staret fiind ieromonahul Calist Barbu.

Ca urmare a decretului 410 din 1959, manastirea a fost desfiintata in 1961 si transformata in Casa de odihna pentru personalul Episcopiei Ramnicului si Argesului. Aceasta situatie absurda a durat pana in anul 1975 cand a fost numit ca superior, ieromonahul Teoctist Dobrin (1975-1990), iar Casa de odihna a fost evacuata si Turnu devine schit in subordinea Coziei. Cuvios, bland si harnic, egumenul reuseste, mai ales din anul 1982, sa adune in jurul sau un grup de tineri, incepand aici o noua viata monahala, cu slujbe zilnice, dupa randuiala manastireasca.

Tot in acel an, s-a amenajat primul drum de acces, prin construirea podului de peste Olt, la Lotrisor. Cea mai mare realizare a sa consta in readucerea Schitului la statutul de Manastire, eveniment petrecut in anul 1988. pentru meritele sale, atat duhovnicesti, cat si gospodaresti, episcopul l-a distins cu rangul de protosinghel.

Dupa retragerea staretului Teoctist, in 1990 a fost numit monahul Ioanichie Trifa, hirotonit ieromonah in 1992, care conduce destinele Manastirii si in prezent. Originar din judetul Alba, devotat vietii monahale si bun gospodar.

Dupa incendiul din 1932, sfantul locas a beneficiat de o restaurare solida, asa cum arata in prezent. Intre anii 1935-1938, au fost construite chilii cu etaj si intregul ansamblu a fost renovat. Pana in anul 1939, aici a functionat o scoala de cantareti bisericesti. Vietuitorii de aici duc o viata austera, neconsumandu-se carne.

Cutremurele din1977, 1085 si 1990 au produs deteriorari multiple care au impus restaurarea constructiei. Un lucru important al acestor lucrari este reconstructia acoperisului in arhitectura romneasca, iar picturile in stilul autohton, inlaturnd astfel motivele de critica a specialistilor.

Trapeza de la parter s-a amenajat intr-o biserica spatioasa pentru multimea credinciosilor care frecventeaza manastirea, cu hramul "Izvorul Tamaduirii". Intre anii 1994-1996 s-a restaurat partea vestica a cladirii.

O atractie deosebita pentru vizitatori sunt Chiliile sapate in piatra, considerate ca spatii unde au locuit primii pustnici turneni.

In apropierea acestui vechi asezamant monastic se pastreaza si astazi unele vestigii istorice renumite cum ar fi : castrul roman "Arutela", stanca de piatra numita "Masa lui Traian" si baile termale de la Bivolari - pe malul stang al Oltului.

In prezent la Manastirea Turnu vietuiesc peste 25 de monahi si frati, in munca si rugaciune.

• Manastirea Stanisoara
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
• Manastirea Lainici
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
• Manastirea Mraconia
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
• Manastirea Cornetu
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania