Schitul Papusa

Schitul Papusa este una dintre minunatele biserici pastrate pana astazi in comuna Costesti, judetul Valcea. Zidita pe o culme muntoasa, la foarte mica distanta de Manastirea Bistrita, biserica numita "Schitul Papusa" este astazi o biserica de parohie, pentru satenii din Bistrita, langa aceasta aflandu-se cimitirul satului.

Costesti

Comuna Costesti, din judetul Valcea, este compusa din patru sate: Costesti, care este si centrul asezarii, Varatici, Bistrita si Pietreni. Comuna este asezata intr-o zona muntoasa, si are o istorie ce se intinde, asa cum arata marturiile arheologice, pe mai multe milenii - circa 10 milenii. Cu toate acestea, prima atestare documentara a Costestilor vine de la un hrisov emis de domnitorul Neagoe Basarab, la data de 11 octombrie 1512.

Comuna Costesti atrage nu numai prin frumusetea naturii, ci si prin zestrea culturala, prin monumentele istorice si lacasurile ei de cult. Pe teritoriul comunei se afla o serie de monumente istorice de o importanta deosebita privind cultura si civilizatia romaneasca: Manastirea Bistrita (1494), Manastirea Arnota (1634), Schitul Papusa (secolul al XVI-lea), Biserica din Pestera (1633), Biserica Sfintii Ingeri (secolul al XVII-lea), Biserica Peri (1689), Biserica Ciorobesti (1750), Biserica Grusetu (1801), Biserica Gramesti (1664) si Biserica 44 de izvoare (1701).

 

Prin asezarea sa teritoriala, avand acces la soseaua DN 67 (Ramnicu Valcea - Costesti - Horezu - Targu Jiu - Motru - Drobeta Turnu-Severin), cu legatura la Ramnicu Valcea la soseaua E 81, ofera un potential turistic deosebit.

Schitul Papusa - scurt istoric

Schitul Papusa se afla in vecinatatea Manastirii Bistrita, ajungandu-se aici in 15 minute, pe o poteca ce urca peste raul Bistrita inspre nord-est. Aflandu-se in vecinatatea Manastirii Bistrita, el nu poate fi despartit nicidecum de istoria frumoasei ctitorii a Craiovestilor. Schitul Papusa, fiind situat peste rau, poate fi vazut foarte bine din poteca ce duce la Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul.

 

Schitul Papusa poarta hramul Sfantului Grigorie Decapolitul. Dupa turla octogonala si pridvorul deschis, el apartine epocii brancovenesti. Cu toate ca a fost zidita in 1712, ea nu este insa ctitorita de domnitorul Constantin Brancoveanu, ci de calugarii bistriteni care il aveau in frunte pe egumenul Stefan.

Calugarii de la Bistrita au inchinat-o Sfantului Grigore Decapolitul. Zugraveala insa, din aceeasi epoca, a fost facuta cu cheltuiala unor membri ai familiei Brancoveanu, printre care si vornicul Iordache Cretulescu, ginerele domnitorului, casatorit cu domnita Safta.

 

Pisania schitului, pastrata deasupra usii de intrare in naos, marturiseste: “Sfanta biserica aceasta din temelia ei zidita este intru cinste si prohala sfantului Grigorie Decapolitul, de robul lui Dumnezeu chir Stefan, egumen al Bistritei (sic) ajutorand si alti frati cu ce s-au indurat, ca in veci sa aibe buna pomenire, in zilele bunului credincios Io Constantin voievod, leat 7220 (1712).”

 

In interior se mai afla inca o inscriptie, care zice: “Sinestovnic fiind cuviosul (chirio) chir Stefan al sfintei lavre a Bistritei si s-a zugravit la leat 7220 (1712). A scris aceasta zugravul Iosif, eromonahul Teodosie.”

La inceput, aici erau numeroase chilii in care se retrageau in liniste calugarii carturari de la Manastirea Bistrita, dar astazi nu s-a mai pastrat din vechiul schit decat biserica, aflata langa cimitirul satului. Ea serveste si in prezent ca biserica parohiala a satului Bistrita.

 

Planul constructiei este dreptunghiular (9,5 x 4,5 metri la exterior), cu pridvorul retras cu circa 70 de centimetri fata de zidul naosului. Biserica este alcatuita din pridvor, naos si altar. Pridvorul este alcatuit din sase coloane si doua semicoloane cilindrice, cu arcade in semicerc. Pe naos se afla o turla, in plan octogonal, cu o baza paralelipipedica inalta. 

Ca elemente decorative, la exterior sunt prezente brauri de caramida aparenta, care inconjoara biserica in dreptul streasinii, bazei si partii superioare a turlei. Pictura bisericii dateaza din anul 1712, fiind opera zugravului Iosif si a ieromonahului Teodosie.

Teodor Danalache

 

• Parintele Varnava Lasconi
  Publicat in : Parinti