Schitul Cioclovina de Jos este unul dintre cele doua schituri aflate putin mai sus de , comuna Tismana, judetul Gorj. Din cele mai vechi timpuri ale crestinismului, unii calugari traiau in manastiri, cenobitice, cu viata de obste, altii insa, pentru mai multa zdrobire a vrajmasului mantuirii si pentru o mai mare curatie a sufletului, se retrageau in pustietatile cele mai adanci, unde traiau in singuratate prin pesteri, si in lipsurile cele mai grozave, aproape ca fiarele salbatice.

Astfel de eremiti sau pustnici se aflau si-n desele paduri ale Tismenii. Paul de Alep ii mentioneaza in descrierea sa, zicand astfel: „Pe dealurile inconjuratoare vietuiesc mai multi calugari piosi, cari vin la biserica in anumite timpuri ca sa primeasca . Vestindu-li-se sosirea Patriarhului Macarie, ei alergara la el ca sa primeasca iertarea pacatelor." Aceste retrageri de bunavoie in locuri mai pustii mai departate de zgomotul lumii, dadeau nastere la intemeiere de schituri, mai ales cand eremitul era vestit prin fapte bune.

Manastirea , ca izovr al unui monahism autentic, isihast si pustnicesc, a izvorat o serie de mari nevoitori si tainice schituri. Unele schituri au provenit din roirea calugarilor care, in cautare de locuri pustii, prielnice sihastriei, paraseau incinta manastirii si-si formau chilii izolate, precum sunt cele doua Schituri de pe masivul Cioclovina. Alte schituri au luat nastere ca urmare a evlaviei boierilor vremii, care au fost ulterior inchinate Manastirii Tismana: Gura Motrului, Cerneti, Topolnita, Valea cu Apa. Unele dintre ele au ajuns, mai apoi, mari manastiri.

Odinioara, pe acesti munti nebatuti de pasii multora, erau ingrijiti cei bolnavi de ciuma; ingrijitorii acestora, numiti "ciocli", dand numele intregii zone. O alta erminie a numelui locului este aceea care intemeiaza cuvantul pe doua cuvinte de origine turceasca, imprumutate insa de calugarii sarbi din aceasta zona: "cioc", care inseamna "mult", si "lovina", care inseamna "vanat", prin urmare ar insemna "mult vanat, multe animale salbatice".

Muntele Cioclovina se afla pe sine lacas neincetatelor rugaciuni ale unor suflete sihastre. Pe la inceputul secolului al XVIII-lea, din cauza razboaielor dintre turci si austrieci, pustiindu-se Manastirea Tismana, calugarii s-au risipit fiecare incotro a putut. Unii calugari fiind sarbi au trecut in tara lor, iar calugarii romani s-au afundat in padurile adanci ale muntilor Cioclovinei. Cele doua schituri de aici, care au constituit cetatea de rezistenta a pandurilor lui Tudor Vladimirescu, se afla intr-o zona greu accesibila, dar deosebit de pitoreasca.

Din apropierea este intru totul de pretuit un urcus pana la schiturile de pe Cioclovina. Odata pornind la drum, prima sihastrie a Manastirii Tismana, Schitul Cioclovina de Jos, isi asteapta deja rugatorii. Dupa aproximtativ 4-5 kilometri de mers pe cararile racoroase de munte se afla Schitul Cioclovina de Jos, ridicat in ajurul anului 1660, avand hramul Sfintii Voievozi, adica Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil. Urmand o poteca marcata cu triunghi rosu, pana la acest schit se face in jur de o ora si jumatate, maxim doua.

De la Cioclovina de Jos, dupa vreo trei kilometri de mers prin padure apare , acesta avand hramul Sfantul Prooroc Ilie (dupa ctitorie) si Schimbarea la Fata. Sihastria din varful masivului Cioclovina, ridicata in anul 1714, pare infipta in stanca; aceasta duce pelerinul cu gandul la "casa a carei temelie este puternic infipta pe stanca", de care vorbeste Hristos. Nici vremea si nici anii nu au reusit sa inlature acest locas de isihie; tot asa si sufletul zicit pe temelia pusa de Hristos, nimic nu il poate clinti.

Schitul Cioclovina de Jos - scurt istoric

Pornind dinspre , pasii crestinului nevoitor vor ajunge in pridvorul Schitului Cioclovina de Jos in mai putin de doua ore. Poteca marcata cu triunghi rosu incepe dupa jumatate de ora, iesind din Manastirea Tismana. Drumul spre schitul de Jos trece prin Pasul Cerna, un loc de o naturalete si odihna rara. De aici, pasii urca alene prin padurea deasa a pantei ce merge impreuna cu noi pana la schitul de Jos.

Schitul de Jos isi serbeaza hramul si ocrotitorii la data de 8 noiembrie, acestia fiind "Sfintii Voievozi", adica . Bisericuta si sihastria de la poalele Muntelui Cioclovina a fost iubita mult de si de Radu Stirbei, postelnicul.

Prima mentionare documentara a Schitului Cioclovina de Jos o avem inca din anul 1660. In anul 1662, iubitorul de Dumnezeu Radu Stirbei daruieste sihastriei de la Cioclovina de Jos o podgorie. Pana in anul 1949 schitul a fost locuit de calugari, mai apoi devenind de maici.

Bisericuta de lemn a fost inlocuita de una din piatra la data de 15 iunie 1715, sub domnia lui Serban Cantacuzino. Biserica actuala, micuta, dar cu multa profunzime a detaliilor, a fost refacuta in anul 1715, de doi dintre egumenii din Manastirea Tismana: Cuviosii Nicodim si Atanasie, ajutati material de Stanca Glogoveanu. Toti trei ctitorii sunt mentionati in pisania pastrata inca pe zidul bisericutei.

Schitul Cioclovina de Jos - arhitectura si fresca cea veche

Biserica de la Cioclovina de Jos, in forma de nava, este zidita din piatra de munte si are noua metri lungime. Intrarea in tainica bisericuta de piatra se face din partea de nord a pronaosului, unde, in anul 1849, a fost zidit un micut pridvor. Ctitorul acestuia este vrednicul de pomenire Arhimandrit Spiridon. Initial, bisericuta a avut doar un Altar, naos si pridvor inchis. Construindu-se mai tarziu noul pridvor spatios si cu cerdac, vechiul pridvor a ramas ca pronaos. Intre naos si pronaos este un perete din zid care are o usa din lemn prin care se circula.

Turla bisericutei, octogonala si asezata deasupra naosului, este foarte scunda. Turla mai mare, deschisa pe naos in forma octogonala, este patrunsa de opt ferestre, iar cea mica, din lemn, asezata pe pridvor, este oarba, servind pe post de clopotnita.

Catapeteasma din lemn sculptat este mai veche decat biserica, apartinand probabil altei biserici. Altarul bisericutei este luminat de o fereastra a peretelui dinspre rasarit, inalta de jumatate de metru si foarte ingusta. O a doua fereastra, mai inalta si mai lata, este sapata in peretele din dreapta. O a treia fereastra, asezata pe peretele din stanga, are cam 30 de centimetri inaltime si 10 centimetri latime.

Naosul bisericutei este luminat de cate o fereastra pe dreapta si stanga, foarte mici. Pronaosul, adica fostul pridvor, are doua ferestre foarte inguste, una pe peretele din apus, alta pe cel din dreapta. Pe partea nordica este usa din lemn, masiva si rudimentara. Numai ferestrele naosului sunt prevazute cu grilaj metalic. Pardoseala bisericii este din scandura si acoperisul din sindrila.

Peretii exteriori ai schitului de Jos sunt simpli, varuiti in alb. Pe fatada exterioara a pronaosului sunt pictati Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil, hramul locului. Sub cornise sunt doua randuri de piatra, asezata pe muchie si vopsita in rosu. Pentru a se ajunge in pridvor se urca o scara din lemn cu trei trepte, aceasta ca urmare a diferentei de nivel a terenului. Sub pridvor, este sapat un beci, spre pastrarea celor de trebuinta bisericutei. In stanga bisericii, sunt doua cladiri din lemn si piatra, iar la vest una din lemn, pentru chilii, trapeza, bucatarie, magazie.

Fresca, in stil bizantin, este veche si innegrita de fum. Nu se cunoaste autorul ei. In pridvor sunt zugraviti ctitorii bisericutei de piatra, "Atanasie ieromonah Proin Staret si Nicodim ieromonah egumen Tismana". In pomelnicul din Sfantul Altar mai sunt trecuti si "Hagi Ioames, bisericos negustor craiovean" si Tudor Vladimirescu. Cea executata in exterior, in culori galbene si albastre, este mai noua, fara valoare artistica deosebita.

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: