Cum este numit cosmosul om si si ce chip omul este numit cosmos?

• « Inapoi
• Inainte »

Cum este numit cosmosul om si si ce chip omul este numit cosmos?

Urmarind aceeasi asemanare usor de observat, spunea ca si cosmosul intreg constand din cele vazute si nevazute este om; iar omul constand din suflet si trup este cosmos. Caci cele inteligibile au rostul sufletului, precum sufletul are acelasi rost ca cele inteligibile. Iar cele sensibile sunt chipul trupului, precum trupul e chipul celor sensibile. Cele inteligibile sunt sufletul celor sensibile, iar cele sensibile trupul celor inteligibile. Precum sufletul se afla in trup, asa cosmosul inteligibil in cel sensibil. Iar cosmosul sensibil este tinut la un loc de cel inteligibil, precum trupul este tinut de suflet. Si din amandoua se constituie un singur cosmos, precum din suflet si trup un singur om. Nici una din cele doua parti ale acestora, care sunt unite intreolalta, nu neaga si nu refuza pe cealalta, existand o lege care le leaga impreuna. In ele este sadita ratiunea unei puteri unificatoare, care nu ingaduie sa se slabeasca identitatea in baza unirii dupa ipostas din pricina deosebirii (de) natura, nici sa apara particularitatea care circumscrie pe fiecare din acestea in ea insasi deosebind-o si desfacand-o de cealalta, mai puternica decat inrudirea, sadita in ele in chip tainic prin faptul unirii. Prin inrudirea aceasta se arata existent in toate, in chip diferit, modul universal si unic al cauzei ascunse si necunoscute, care tine adunate toate, sustinand toate in ele insele si unele in altele, neamestecate si nedivizate, si infatisandu-le ca fiind mai degraba unele pentru altele decat pentru ele insele, prin acea relatie unificatoare. Aceasta pana ce va socoti de bine Cel ce le-a legat intreolalta sa le dezlege, cand va veni vremea obstescului sfarsit, cel nadajduit. Atunci si lumea celor vazute va muri, ca si omul, si va invia iarasi, ca o lume noua din cea imbatranita, la invierea pe care de abia atunci o asteptam. Atunci si omul de acum va invia impreuna cu lumea, ca partea cu intregul, si lumea mica impreuna cu lumea mare, dobandind puterea sa nu se mai poata strica. Si tot atunci, trupul se va face asemenea sufletului, iar cele sensibile asemenea celor inteligibile in privinta cinstei si a slavei, aratandu-se in toate o singura putere dumnezeiasca, printr-o putere luminoasa si activa, potrivit cu fiecare. Iar aceasta putere va pastra prin ea nedesfacuta legatura unirii pentru veacurile nesfarsite. Daca vrea asadar cineva sa aiba viata si ratiunea iubitoare de Dumnezeu si placuta lui Dumnezeu, sa se ingrijeasca de partile mai inalte si mai cinstite ale acestor trei oameni, adica a cosmosului, a Sfintei Scripturi si a omului nostru. Sa se ingrijeasca cu toata puterea de suflet, facandu-l nemuritor si indumnezeit prin virtuti, si sa dispretuiasca trupul care este supus stricaciunii si mortii, si care poate sa intineze demnitatea ingrijita a sufletului. "Caci trupul stricacios, zice, ingreuiaza sufletul, si locasul cel pamantesc impovareaza mintea cea plina de griji" (Intelep. Sol. 9, 15). Si iarasi :"Cel ce seamana in trupul sau, din trup va culege stricaciune" (Gal. 6, 8). Acela sa-si indrepteze ravna gandurilor mintii spre puterile trupesti si spirituale, pentru a se face asemenea lor, parasind cele prezente si vazute."Caci cele ce se vad sunt vremelnice; iar cele ce nu se vad sunt vesnice" (Gal. 4, 18 ). In acestea se odihneste Dumnezeu, pentru marimea deprinderii lor in pace. De asemenea, sa se inalte cu intelepciune spre Duhul Sfant, prin studiul patrunzator al Sfintei Scripturi, ridicandu-se deasupra literei, caci in El se afla plinatatea bunatatilor si comorilor ascunse ale cunostintei si intelepciunii, inlauntrul carora cel ce se invredniceste sa ajunga va afla pe Dumnezeu Insusi "inscris in tablele inimii prin harul Duhului", oglindind cu fata descoperita slava lui Dumnezeu prin ridicarea zabranicului literei. (II Cor. 3, 3-18)

• « Inapoi
• Inainte »