Introducere

• « Inapoi
• Inainte »

Introducere

Sfantul Maxim Marturisitorul s-a nascut in anul 580, dintr-o familie nobila, nu in Constantinopol, cum se credea inainte, ci intr-un sat din Golan, asa cum arata "Viata" lui, publicata in limba siriaca in 1973. Ramas orfan la 9 ani, a fost incredintat unei manastiri din Palestina, dominata de gandirea origenista si evagriana. La 614 se retrage la o manastire din Chrysopolis (Skutari de azi), de pe tarmul rasaritean al Bosforului, de unde, dupa 10 ani, se muta la manastirea Sfantul Gheorghe, din Cyzic. La 626 e silit sa plece de aici din cauza unei in- cursiuni a persilor. Dupa ce a trecut prin Grecia si Egipt, se asaza pentru mai multa vreme intr- o manastire din Cartagina. Aici are, la anul 646, celebra disputa cu fostul si viitorul patriarh al Constantinopolului, Pyrrhus. Caci, pe la 634, Sfantul Maxim devenise principalul aparator al Ortodoxiei impotriva ereziei monotelite. La 649 il vedem la Roma, unde are rolul hotarator in pregatirea si desfasurarea unui sinod care, sub papa Martin I, condamna monotelismul. In 653 Sfantul Maxim si papa Martin sunt adusi cu forta la Constantinopol. In 655 e condamnat aici de un sinod, pentru opozitia lui fata de monotelismul sustinut de politica imperiala, si e trimis in exil la Bizya, in Tracia. In anul 656, respingand incercarea imparatului Constantin II de a-l castiga pentru monotelism, prin episcopul Teodor de Bitinia, trimis in acest scop la Bizya, Sfantul Maxim este adus iarasi la Constantinopol, unde, dupa noi incercari zadarnice de a-l face sa renunte la opozitia lui, este torturat si trimis din nou in exil, la Terebesis, in Tracia.

In 662 este adus inca o data la Constantinopol. Dupa alte incercari de a-l castiga de partea pozitiei imperiale, un sinod il anatematizeaza pe el, pe ucenicul lui, Anastasie, si pe un alt Anastasie, apocriziarul Romei la Constantinopol. Dupa ce tuturor acestora li se taie limba si mana dreapta. Sfantul Maxim a fost trimis intr-un nou exil, pe coasta orientala a Marii Negre. Acolo a murit la 13 august 662, la varsta de 82 de ani, epuizat de torturi si de batranete, ramas pana la moarte monah, desi de mai multe ori i se oferise, daca va renunta la opozitie, scaunul de patriarh. Pe drept cuvant, el poarta apelativul de "Marturisitorul, fiind unul dintre cei mai mari teologi si, in acelasi timp, un martir ai dreptei invataturi despre Mristos. In timpul petrecerii la Cyzic a compus prima grupa a scrierilor sale: Primele epistole adresate lui Ioan Cubicularul, intre care cea mai importanta este: Despre iubire (P.G., 91, 393- 408); Cuvant ascetic (P.G., 90, 911- 958); Capetele despre dragoste (P.G., 90, 959 - 1073); Cele 700 capete despre cunoastere (editata de Epifanovici, la Kiev, in 1917).

Aceasta grupa de scrieri trateaza despre viata duhovniceasca, dupa autori anteriori: Evagrie, Marcu Ascetul. Diadoh al Foticeii. In perioada dintre 626-634 a alcatuit a doua grupa de scrieri duhovnicesti. Dar acum el aprofundeaza bazele teologice ale acestei vieti. Inca de pe cand era la Cyzic pusese baza partii a doua a operei sale:Despre diferite locuri cu multe si adanci intelesuri din Sfintii Dionisie si Grigorie (Ambigua P.G., 91, 1032 - 1417). De la 634 a compus si prima parte a acestei opere, in care da o explicare ortodoxa expresiei lucrarea teandrica a lui Iisus Hristos, folosita de Dionisie Areopagitul, impotriva interpretarii ei de catre erezia monotelita, care aparuse de curand. Tot din aceasta perioada, dar dupa partea intai a scrierii mentionate, dateaza scrierile:Explicare la Tatal nostru (P.G., 90, 743 - 768),Cele 200 capete despre teologie si iconotnia intruparii, Despre cunoastere (P.G., 90, 1083 - 1146) si, de asemenea,Quaestiones ad Thalasium (P.G., 90, 743 -768) si Mystagogia (P.G., 91, 658 - 718). Oferim aici traducerea Mystagogiei, sau explicare a Bisericii si a Liturghiei. Cronologia ei, ca de altfel a intregii opere a Sfantului Maxim, nu a fost inca precis fixata, numai spatiile temporale mai largi ale scrierilor lui a incercat sa le fixeze conjectural Hans Urs von Balthasar (Die "Gnostischen Centurien" des Maximus Confessor, Fr. i. Br. 1941, p. 149 s.u.); el puneMystagogia in stransa legatura cu scriereaAmbigua, care probabil a fost intocmita pe la anul 630, inainte in orice caz de angajarea sa in disputa monotelita, deoarece nu se constata in ea asemenea preocupari. Nu intentionam sa expunem aici o analiza si o interpretare a ideilor Sfantului Maxim cu privire la Biserica si la Sfanta Liturghie. Aceasta nu se poate face decat in legatura cu tot sistemul teologic si mistic al marelui ganditor si marturisitor, raspandit in intreaga sa opera. Poate ca o asemenea expunere isi va gasi locul mai potrivit ca introducere la o viitoare publicare a unora dintre scrierile sale principale.

E destul sa atragem deocamdata atentia cititorilor asupra caracterului bisericesc al cosmosului, in conceptia Sfantului Maxim, conceptie care, patrunzand in sufletul poporului roman, a primit o forma atat de plastica in Miorita. Se vorbeste in Ortodoxie mult despre aceasta viziune, cu baze patristice la Dionisie Areopagitul, cu care Sfantul Maxim este inrudit in cugetare, el avand insa o originalitate proprie. Justele si profrundele idei despre prezenta totului in parti, despre caracterul nou pe care il primeste intregul organic, spre deosebire de simpla suma a partilor, au inspirat fundamental pe Nicolae Cusanul, ale carui idei sunt actualizate intr-un sistem deosebit de interesant de catre filosoful modern al comunitatii, Simeon Frank, in La connaissance et l'etre. La Maxim Marturisitorul avem in germene indicat duhul comunitar al Bisericii adevarate, pastrat de Ortodoxie, duh chemat sa dea timpurilor care vin solutia superioara a problemelor sociale. Tot in Mystagogie aflam o psihologie si o mistica, despre care vom incerca sa aratam cat de mult corespund, ca geniala anticipatie, cu vederile mai noi si mai juste asupra omului, de pilda cu acel caracter de intreg pe care il reprezinta orice stare sufleteasca (Ganzheitstruktur), sau cu sensul transcendent si, de asemenea, comunitar al vietii spirituale.

• « Inapoi
• Inainte »