Sfanta Biserica - icoana a cosmosului

• « Inapoi
• Inainte »

Cum si in ce fel Sfanta Biserica este icoana a cosmosului, constand in fiinte vazute si nevazute?

Dupa un al doilea inteles spiritual, spunea, Sfanta Biserica a lui Dumnezeu este chip si icoana a intregului cosmos, constand din fiinte vazute si nevazute, avand aceeasi unitate si distinctie ca si el. Ca edificiu, biserica - fiind un singur locas - se deosebeste totusi dupa forma ei spatiala, impartindu-se in locul destinat numai preotilor si liturghisitorilor, pe care il numim "ieration" [Acesta este, dupa toata probabilitatea, spatiul in care este asezata masa altarului, careia sfantul Maxim pare a-i spune simplu altar. Din aceasta scriere, care e pentru multe elemente si momente ale Liturghiei si ale locasului bisericesc cel mai vechi document informativ (de pilda pentru Intrarea mica si mare) s-ar parea ca spatiul altarului nu era inca atat de total izolat de naos, ca mai tarziu. De aceea stateau acolo nu numai liturghisitorii, ci si ceielalti preoti. A se vedea cu privire la timpul introducerii zidului despartitor intre spatiul altarului si naos detalii la Karl Holl, "Die Enstehung der Bilderwand in der griechischen Kirche", in "Gessammelte Aufsatze zur Kirchengeschichte", II Der Osten, 2, Halbband, Tubingen, Mohr, 1929, p.22 si urm.] si in cel lasat pe seama intregului popor credincios, pe care il numim "naos". Dar este una dupa ipostas, neimpartindu-se si ea insasi deodata cu partile ei, din pricina deosebirii acestora intreolalta. Dimpotriva, dezleaga si partile insele de deosebirea aratata prin numirile lor, facandu-le sa se raporteze la ceea ce este una in ea si infatisandu-le pe amandoua identice intreolalta. Caci fiecare din aceste doua este reciproc celeilalte ceea ce este aceea pentru sine insasi. Naosul este ieration in potenta, initiat si sfiintit prin ducerea sa pana la sfarsitul actiunii de initiere si sfintire. Iar ierationul este un naos actualizat, avandu-l pe acela ca inceput al actiunii de initiere si de sfintire, care staruie ca una si aceeasi prin amandoua. Tot asa si totalitatea lucrurilor aduse de Dumnezeu la existenta prin creatie, se imparte in cosmos inteligibil, constand din fiinte spirituale si netrupesti si in cosmosul acesta sensibil si corporal, tesut grandios, din multe forme si naturi. Prin aceasta e ca un fel de alta biserca a lui Dumnezeu, nefacuta de maini, indicata cu intelepciune de aceasta, care e facuta de maini. Aceasta totalitate are ca ieration cosmosul de sus, destinat puterilor de sus, iar ca naos pe cel de jos, la indemana celor sortiti sa traiasca o viata legata de simturi. Dar iarasi cosmosul e unul si neimpartit cu toata deosebirea partilor sale. Dimpotriva, el infatiseaza si deosebirea partilor, provite din insusirile caracteristice fireste firesti, facandu-le sa se raporteze la unitatea si neimpartirea

sa. Astfel le vadeste ca fiind una cu el si intreolalta in chip neamestecat, fiecare din ele strabatand intreaga in cealalta si amandoua implinindu-l pe el cum implinesc partile un intreg si el implinindu-se prin ele ca intreg, in chip unitar si integral. Caci intreg cosmosul inteligibil se arata in intreg cosmosul sensibil, in chip tainic prin formele simbolice, celor ce pot sa vada; si intreg cel sensibil exista in cel inteligibil, simplificat in sensurile mintii. In acela se afla acesta, prin sensuri; iar in acesta acela, prin figuri. Iar lucrarea lor este una, cum ar fi"o roata in roata", dupa cum zice minunatul vazator al lucrurilor mari Iezechiel, vorbind, cred, despre cele doua lumi ( 1, 16 ). Dumnezeiescul apostol zice la randul sau: "Cele nevazute ale lui Dumnezeu de la intemeierea lumii din fapturi fiind intelese se vad." ( Rom. 1, 20 ). Iar daca prin cele ce se vad se privesc cele ce nu se vad, cum s-a scris, cu mult mai vartos vor fi intelese prin cele ce nu se vad cele ce se vad, de catre cei dedati contemplatiei duhovnicesti. De fapt contemplatia simbolica a celor inteligibile prin cele vazute este stiinta si intelegere duhovniceasca a celor vazute prin cele nevazute. Caci cele ce-si sunt unele altora indicatoare trebuie sa vadeasca reciproc prezenta adevarata si clara a celorlalte si relatia nestirbita cu acelea.

• « Inapoi
• Inainte »