A doua intalnire cu parintele Teodul

• « Inapoi
• Inainte »

A doua intalnire cu parintele Teodul

Dupa ce s-a reintors la Manastirea Agapia, Parintele Teodul s-a dus indata in sat sa cumpere hartie si cerneala. Desi se gaseau foarte greu pe atunci, imediat ce l-aintrebat pe vanzator, acesta i-a dat numaidecat un pachet cu o mie de coli de hartie si o sticla de cerneala.

Nu dupa multa vreme, in aceeasi vara, Parintele Teodul a pus in desaga hartia, cerneala si ceva pesmeti de mancare. Apoi si-a luat toiagul in mana si a pornit pe aceeasi poteca de la Agapia spre Sihastria, cu increderea ca ii va scoate Dumnezeu in cale pe sfantul Episcop loan. Inima lui ardea de dorul de a-l mai vedea si de a mai vorbi odata cu un pustnic asa de minunat.

Dupa ce a trecut culmea Agapiei spre Sihastria, cum a ajuns la marginea Poienii Trapezei, deodata i-a aparut inainte Preasfintitul Episcop loan, fara a observa din ce parte venea. Fata lui radia o bucurie ingereasca, straina oamenilor de rand, iar in prezenta lui, Parintele Teodul simtea multa liniste duhovniceasca, pace si nadejde de mantuire, in mana stanga Episcopul loan tinea metaniile, iar mana dreapta o tinea pe piept, ca in timpul rugaciunii. Era strain de cele pamantesti si de bucuriile omenesti.

Dupa ce Parintele Teodul i-a sarutat mana, Preasfintitul loan l-a binecuvantat cu amandoua mainile si l-aintrebat cu multa blandete:

- Parinte Teodul, te duci la Schitul Sihastria? Intoarce-te inapoi la Agapia, ca Parintele Cleopa lipseste azi. Este chemat la consiliu la Manastirea Neamt!

- Preasfintite, v-am adus hartie si cerneala. Iata si cateva penite.

Episcopul le lua cu multa bucurie, multumind lui Dumnezeu si parintelui ca i s-a implinit dorinta. Apoi le puse cu grija in desaga ce o avea in spate. Cine stie ce avea el de scris? Poate invataturi duhovnicesti de taina. Poate sfaturi despre rugaciunea lui lisus. Poate unele descoperiri dumnezeiesti. Sau poate insasi viata lui, atat de plina de incercari, si totusi, asa de necunoscuta.

Toate acestea le stia numai singur Dumnezeu.

- Preasfintite, a zis Parintele Teodul, v-am adus si ceva de mancare: paine, fructe si putin vin. Primiti-le intru numele Domnului!

- Dumnezeu sa-ti plateasca dragostea, Parinte Teodul, dar nu am nevoie de nimic. Are Domnul grija de mine!

Si oricat a insistat Parintele Teodul, el nici macar nu s-a uitat in cos sa vada ce i-a adus. Dar, ca sa nu-l intristeze si ca sa nu-i treaca cu vederea dragostea, bunul nevoitor a adaugat cuvintele acestea:

- Parinte Teodul, de mare folos este pentru calugar postul. Sa stii ca sapte sunt treptele postului, adica sunt sapte feluri de hrana pentru om:

1. Carnivorii, adica cei care mananca totdeauna carne. Acestia sunt in treapta cea mai de jos a postului. Chiar daca se infraneaza uneori de mancare, ei nu pot spori niciodata in sfanta rugaciune.

2. Lacto-vegetarienii, adica cei care nu mananca niciodata carne, ci numai lapte, branza, oua si tot felul de legume fierte. Aceasta este treapta a doua a postului, pe care o tin de obicei calugarii din manastirile cu viata de obste.

3. Vegetarienii, adica cei care mananca numai zarzavaturi si legume fierte sau crude. Randuiala aceasta o tin calugarii cei mai ravnitori din vietile de obste. Iar de aici incolo, incep treptele postului cele mai aspre, pe care pasesc de obicei calugarii sihastri si pustnicii cei mai nevoitori.

4. Fructiferii, adica cei ce mananca o data in zi paine si fructe nefierte, fara a gusta vreodata altfel de hrana. Cei ce au ajuns la aceasta treapta a postului, aceia pot stapani cu usurinta trupul si gandurile si pot spori mult pe calea rugaciunii.

5. Cerealierii, sunt calugarii care mananca o data in zi, dar numai paine neagra de cereale si boabe muiate de grau, porumb, mei, linte, bob, mazare etc.

6. Hrana uscata, este a sasea treapta a postului calugaresc, la care ajung de obicei pustnicii cei mai ravnitori. Cei care petrec in aceasta aspra nevointa mananca numai pesmeti de paine muiata in apa, cu sare sau putin otet si, toate acestea, o data pe zi si cu masura.

7. Hrana sau mana dumnezeiasca, este ultima si cea mai inalta treapta a postului calugaresc, la care ajung foarte putini dintre asceti, dupa o indelungata nevointa, fiind intariti de darul Sfantului Duh. Acestia se indestuleaza numai cu Preacuratele Taine, adica cu Trupul si Sangele Domnului nostru lisus Hristos, pe care le primesc o data sau de doua ori pe saptamana, fara a mai gusta altceva decat numai apa. Darul lui Dumnezeu m-a ajutat si am ajuns la aceasta treapta si nu mai simt foame si nici trebuinta de paine si legume.

Prin aceasta amanuntita descriere a postului si a treptelor lui, Episcopul loan se dovedea un adanc cunoscator al Sfintilor Parinti si un mare postitor la nivelul sfintilor asceti din vremurile de demult. Iar daca a marturisit ca in prezent se afla in treapta a saptea a postului, adica se indestula numai cu Sfanta Impartasanie, aceasta a facut-o prin voia lui Dumnezeu, ca sa-i cunoastem mai deslusit masura sfinteniei sale, sa ne incredintam ca si in zilele noastre se pot face sfinti si, totodata, sa ne dam seama cat de mare si necesar este postul pe calea indumnezeirii si mantuirii omului. Caci, fara post, nu vin nici lacrimile.

Fara post si smerenie nimeni nu se poate ridica pe treptele dumnezeiestii rugaciuni. Iata de ce bunul nevoitor nu a primit hrana de la duhovnicul Teodul. Pentru ca nu simtea nevoia ei.

Pentru ca se hranea mai mult cu cuvantul lui Dumnezeu si cu rugaciunea decat cu painea. Hrana lui erau Sfintele Taine si neincetata rugaciune. Dupa ce Parintele Teodul l-amai intrebat si alte lucruri pentru post si rugaciune, a adaugat si aceasta:

- Preasfintite, acolo in padure unde locuiti, nu va este frig, nu aveti trebuinta de haine groase, mai ales iarna?

- Eu sunt cetateanul Muntilor Carpati si Domnul are grija de mine, ca oriunde ma aflu, nu duc lipsa de nimic. Nu simt nici frigul iernii, nici arsita soarelui, nici foamea, nici setea, nici alta nevoie pamanteasca.

- Preasfintite, a zis Parintele Teodul, tare m-as retrage la Manastirea Sihastria, intre calugari! Acolo cred ca as avea mai multa liniste si vreme de rugaciune.

- Daca ai fost randuit de Mitropolie la Agapia, fa ascultare, ca ei nu te-au trimis acolo decat cu voia si porunca lui Dumnezeu.

Dar cate nu l-ar fi intrebat Parintele Teodul pe Sfantul Episcop loan! insa el nu statea mult de vorba cu cineva, ca sa nu-si curme rugaciunea lui lisus, care o zicea si o traia neincetat.

Deci Parintele Teodul, multumindu-i Preasfintitului loan din adancul inimii pentru sfaturile si cuvintele de folos pe care i le daduse, i-a sarutat mana si a cerut binecuvantare de plecare. Iar preasfintitul, insemnandu-l cu semnul Sfintei Cruci, i-a spus aceste cuvinte: "Domnul nostru lisus Hristos sa te binecuvinteze si ma iarta..."

Astfel, Parintele Teodul s-a intors inapoi la Manastirea Agapia, iar fericitul Episcop loan - "cetateanul Muntilor Carpati" - s-a facut nevazut in desisul padurilor.

Timp de inca un an de zile nu s-a mai stiut nimic despre acest episcop sfant. Singurul care ar fi putut vorbi mai mult si care il intelegea mai bine era, fara indoiala, Protosinghelul Vasian Scripca, duhovnicul sau, care acum era staret al Manastirii Secu.

• « Inapoi
• Inainte »