Prima intalnire cu parintele Teodul

• « Inapoi
• Inainte »

Prima intalnire cu parintele Teodul

Cel dintai parinte care s-a invrednicit sa-l intalneasca pe Sfantul Episcop loan dupa intoarcerea sa din Muntele Ceahlau, a fost Protosinghelul Teodul Varzare, duhovnicul Manastirii Agapia.

Era in vara anului 1945. Parintele Teodul savarsise Sfanta Liturghie la Agapia si voia sa mearga la Sihastria sa vorbeasca ceva de taina cu Parintele Cleopa, egumenul schitului.

Deci, indemnat de Duhul Sfant, si-a luat toiagul, s-a insemnat cu Sfanta Cruce, a trecut culmea muntelui si cobora incet spre Sihastria. Dar, pe cand trecea prin Poiana Trapezei, ii apare in fata chipul senin si cuvios al unui sihastru necunoscut. Era mic de statura, cu fata foarte luminoasa, si raspandea multa sfintenie si impacare. Avea ochi albastri si vioi, barba alba si nu prea mare, capul descoperit si parul lasat pe spate, imbracamintea lui era formata dintr-o singura haina, un fel de dulama impletita de mainile sale din lana cazuta de la oi prin padure, precum singur marturisea.

Mijlocul ii era incins cu o bucata de sfoara groasa, iar in picioare nu purta incaltaminte. Nu avea in maini nici toiag, nici traista, nici altceva de nevoie, ci doar un sirag de metanii facut din boabe rosii de maces. Pustnicul l-abinecuvantat cu ambele maini si i-a spus pe nume, precum si motivul pentru care se duce la Sihastria:

- Parinte Teodul, te duci la Sihastria la Parintele Cleopa? a intrebat marele sihastru. De cate ori ma duc si eu prin Sihastria si stau la biserica, dar nu ma vede nimeni!

Parintele Teodul nu zicea aproape nimic. Era cuprins de o mare mirare. Simtea ca vorbeste cu un adevarat pustnic, ca in vremurile de demult. Fiecare cuvant al preasfintitului episcop era plin de intelepciune, ii intra in inima si aducea in sufletul sau multa pace si negraite bucurii, pe care nu le mai incercase niciodata. Ba, era si inainte-vazator si cunoscator al gandurilor, caci mai inainte de a-i spune Parintele Teodul de ce merge la Sihastria, fericitul episcop i-a vorbit cu glas proorocesc:

- Parinte Teodul, stiu ca vrei sa te duci de la Agapia la Sihastria, dar sfintia ta sa nu te duci. Ci stai la Manastirea Agapia, ca acolo este nevoie de sfintia ta. Acolo este mantuirea sfintiei tale!

Cand a vazut parintele ca-i spune si gandurile si-i  da sfaturi de viitor, pe care nimeni altul nu i le daduse, a luat mai multa indrazneala si a inceput a-l intreba pe preasfintitul episcop de unde este, cum il cheama, pe unde a mai trait si cum de a ajuns pe locurile acestea.

Iar el, fara nici o ezitare, a inceput a grai: "Ma cheama loan si sunt arhiereu..." Apoi isi povesti toata viata pe scurt, de cand era episcop la Kiev, pana a ajuns pustnic in Muntii Sihlei, insa despre viata sa de singuratate nu a voit sa spuna nimic.

Convorbirea a durat peste un ceas si parintele ar fi dorit sa nu se mai termine niciodata, caci nu mai vorbise cu un om mai cuvios ca Episcopul loan. Cate nu ar fi dorit sa-l mai intrebe, caci cunostea ca prin el vorbea darul Duhului Sfant. Si intrucat era inca razboi si mare framantare intre popoare, Parintele Teodul l-a intrebat:

- Preasfintite, dar ce sa fie cu atatea razboaie si cumplite vremuri ce s-au abatut peste lumea de azi?

- Parinte Teodul, acestea sunt vremuri apocaliptice. Ca sa le intelegi mai bine, citeste Evanghelia dupa Sfantul Matei, capitolele 24 si 25. Acum au inceput sa se implineasca cele scrise acolo...

Timpul trecea repede si Episcopul sfant loan se pregatea sa plece. Apoi, la sfarsitul acestei convorbiri, fericitul Episcop loan i-a spus Parintelui Teodul:

- Parinte Teodul, ada-mi un pachet de hartie si un kilogram de cerneala.

- Dar ce sa faceti cu ele, preasfintite?

- Imi trebuie ca sa scriu ceva.

- Sa va aduc si condei?

Bunul nevoitor, aratand cu mana spre cetina copacilor, a zis:

- Nu-mi trebuie decat numai penita, ia uite cate condeie am!

- Dar unde sa va intalnesc cu hartia?

- Nu te ingriji de aceasta, Parinte Teodul. Are Domnul grija de toate!

- Preasfintite, nu vreti sa va aduc si ceva pesmeti, sau altceva de mancare?

- Nu-mi trebuie nimic, caci din mila Domnului am tot ce-mi trebuie!...

Dupa aceasta convorbire, Parintele Teodul i-a sarutat mana si i-a cerut binecuvantare, iar episcopul l-a  binecuvantat cu ambele maini si i-a spus:

- Domnul sa te binecuvinteze si ma iarta!

Caci asa obisnuia el sa zica intotdeauna. Apoi, Parintele Teodul a coborat in vale spre Sihastria, iar Episcopul loan a ramas o clipa rezemat de un brad.

Apoi, ca o caprioara, a disparut fara nici o urma in adancul codrilor.

Inima Parintelui Teodul era plina de o mare si straina bucurie. Vorbise cu un om sfant, care traia in padure singur, numai cu Dumnezeu. Se pare ca acum nu mai avea nici un ucenic cu dansul. Cine stie tainele pustnicilor? Poate acel ierodiacon sa fi murit sau sa se fi retras iarasi la metania lui.

• « Inapoi
• Inainte »