Despre aniversarea a 90 de ani de viata si activitate teologica

• « Inapoi
• Inainte »

Despre aniversarea a 90 de ani de viata si activitate teologica

Monahul Ignatie: In toamna la Sibiu, vi se pregateste jubileul aniversar cu prilejul implinirii a 9 decenii de viata si slujire teologica. Ce va spune Sibiul, iubite Parinte?

Parintele Staniloae: Sibiul este pentru mine inceputul activitatii mele pe linia unei teologii a iubirii; a iubirii de Dumnezeu, a iubirii de Hristos, a iubirii de oameni.

Acolo am pornit cu Sfantul Grigorie Palama, care afirma prezenta lui Dumnezeu in taine, in harul necreat si iubirea lui Dumnezeu fata de noi.

Acolo am scris cartea Iisus Hristos sau restaurarea omului, aratand cat de mult e pretuit omul de Dumnezeu, ca Insusi Fiul Sau se face Om si se da model de cum ar trebui sa fie.

Acolo am pornit pe calea pe care a mers mai departe teologia mea si de aceea sunt foarte legat de Sibiu.

Am pornit cu entuziasmul tineresc, cu caldura tinereasca si daca n-ar fi fost aceasta pornire de la Sibiu, cred ca n-as fi putut sa continui lucrarile mele care merg pe aceeasi linie, scrierile de dupa aceea.

Acolo am inceput Filocalia (primele patru volume s-au tiparit acolo), am putut sa le continui dupa aceea aici. Am reusit sa dezvolt in celelalte lucrari ceea ce incepusem sa afirm acolo: o teologie a iubirii, o teologie duhovniceasca, o teologie nelipsita de Duhul Sfant.

Duhul este Cel ce aduce iubirea lui Dumnezeu in noi. O teologie duhovniceasca, spre deosebire de teologia rationalist-scolastica, facuta din definitii reci.

Cred ca Sibiul m-a invatat lucrurile acestea. M-a invatat prin Mitropolitul Balan, care a spus ca el a adus, pe cand era profesor tanar, predica cu Hristos in viata preotilor si atunci eu am luat ideea aceasta si am adancit-o si am facut din tot scrisul meu teologic o punere in lumina a lui Hristos, ca iubitor, ca Mantuitor al oamenilor si ca Cel care ne cheama pe toti la iubire.

Monahul Ignatie: Cu ce sentimente asteptati momentul jubiliar de la Sibiu, cu ocazia caruia Vi se v-a decerna inaltul titlu de Doctor Honoris Causa al Univeritatii sibiene?

Parintele Staniloae: As vrea sa nu fie pentru mine un motiv de a-mi spori dorinta de slava desarta, sa nu ma scoata din smerenia mea, din constiinta ca tot ce-am facut eu e putin fata de ce ar trebui sa fac; sa nu ma scoata din constiinta ca sunt un pacatos.

In ce priveste sarbatoarea propriu-zisa, nu stiu daca voi putea sa particip, pentru ca sanatatea mea este atat de subrezita, incat mi-e greu sa umblu, sunt cu toate organele trupului slabite.

Si as vrea sa nu se supere cei ce vor fi acolo, daca nu voi putea sa particip. Sa inteleaga neputintele mele. Nu lipsesc din faptul ca nu pretuiesc aceasta cinstire ce mi se aduce, desi am spus ca n-as vrea sa o socotesc ca un prilej de slava desarta, dar nu dispretuiesc iubirea ce mi se arata prin aceasta, pentru ca asta mi-a fost grija in viata, sa dezvolt iubirea dintre oameni, iubirea dintre crestini.

Sa-si manifeste iubirea fata de mine, pentru ca ceea ce ne incalzeste pe fiecare este iubirea celuilalt fata de el si ceea ce este datoria fiecaruia este iubirea lui fata de ceilalti.

Sa ne iubim toti in iubirea lui Hristos, in iubirea intreolalta, chiar de nu voi putea fi prezent. Sa stie ca-i iubesc pe toti si ma bucur de iubirea tuturor fata de mine, fara ca aceasta sa ma scoata din constiinta smereniei si din constiinta pacatoseniei mele.

Interviu realizat in vara anului 1993 si publicat in:
Vestitorul Ortodoxiei in nr. 105/1993; 109/1994 si 110/1994.

• « Inapoi
• Inainte »