Frati crestini,
Intotdeauna marile evenimente din viata noastra le intampinam in chip cat mai sarbatoresc. Pentru ele incepem a face pregatiri cu mult inainte, asa cand e vorba de o nunta, de nasteri si botez, de primirea unui distins oaspete, de onomastica chiar si de alte multe sarbatori familiale. Iar cand e vorba ca o natiune intreaga praznuieste cu cinste o izbanda din viata sa ca neam, grija pregatirilor cuprinde pe toti fiii acelei tari.

Temeiul unor astfel de pregatiri deosebite insa e temeiul crestin. De am cauta sa privim in trecut, dar si in prezent, am avea de observat cum aproape intreaga lume crestina cauta sa-si innoiasca viata, sa si-o improspateze la marile praznice ale credintei sale prin haine noi, case ingrijite si mese pregatite cu mult gust si cu bogate indestulari. Dar toate acestea sunt numai pregatirile dinafara ale fiintei noastre, si pentru clipa cand am ajuns la Sfintele Pasti, la Nasterea Domnului, sau la Adormirea Maicii Domnului, etc....

Pentru a ajunge insa pana la aceste praznuiri, inca din timp, se cere ca noi sa implinim multe alte griji ale calatoriei noastre pana la ele, si ale unei pregatiri speciale, pentru ca atunci, in chip deosebit, sa avem pentru sufletul nostru haina de sarbatoare...

Atunci vom simti mai mult prezenta apropiata de noi a Domnului, vom vedea pe Domnul, vom auzi mai mult invatatura Sa, si prin coruri de cantece Il vom slavi.

Asa ca adancul temei al adevaratelor nostre pregatiri trebuie sa fie cel sufletesc, la care mai apoi e chemat sa ia parte si trupul nostru, in masura in care a ajutat sufletului sa fie imbracat intr-o haina de sarbatoare alba, fara petele pacatului. Altfel zadarnice sunt toate pregatirile numai pentru trup si desfatarea lui, caci bucuria toata atunci se cere mai intai sa fie a sufletului si apoi si a trupului invesmantat in haine noi. Si numai in masura in care sufletul e invaluit in mantie regeasca de sarbatoare, se cade ca si trupul sa fie impodobit si chemat la ospatul desfatarii...

Altfel, numai cu pregatirea cea trupeasca vei ramanea ca desfatarea sa ti-o dobandesti numai de la belsugul si desfatarea unei mese incarcate cu animale, pe cand chemarea ta imparateasca e de a fi la cina lui Dumnezeu Insusi...

Frati crestini,
Pentru a ajunge ca la sarbatorile mari crestinesti sa ne bucuram si sa simtim aproape de noi si in noi aceasta prezenta dumnezeiasca, care este izvorul tuturor bucuriilor, se cere ca inca din timp sa ne pregatim ca sa meritam aceasta favoare. Crestineste judecand, noi stim cui ii este dat sa vada pe Domnul. Aceasta ne-a spus-o Insusi Mantuitorul: "Fericiti cei curati cu inima, caci aceia vor vedea pe Dumnezeu”.

Prin urmare, grija cea mare care trebuie sa ne framante pe noi, e de a avea inima curata, caci apoi usor ne vine darul cel mare al vederii tainelor celor dumnezeiesti. Pentru a ajunge insa la aceasta "inima curata”, iata ca tot Dumnezeu ne vine in ajutor, descoperindu-ne calea catre ea prin rugaciune si post. Prin ele noi ajungem sa ne dezbracam de toata intinaciunea sufletului si a trupului. Pe pacat il departam de pe fiinta noastra ca pe o haina murdara. Iar din locurile cele intunecate ale faradelegilor, usor putem sa ne indepartam, zburand pe aceste doua aripi ale rugaciunii si ale postului.

De aceea in pacate cazand regele psalmist, cu lacrimi se ruga, spunand unele ca acestea: "Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule, si duh drept innoieste intru cele dinlauntru ale mele”. (Psalm 50, 11).

Odata cu aceasta insa, se cere si din partea noastra ca noi sa inlaturam tot raul din inima noastra, dupa cum ne sfatuieste profetul de demult: "Spala raul din inima ta, ca sa te mantuiesti” (Ieremia, IV, 16).

Fratilor, la aceasta curatire a inimii noastre de toata rautatea, se poate ajunge pe calea sfantului post. Si nu va spun prin post, ci pe calea sfantului post, caci nu toti care postesc se izbavesc de pacate. Postul e mijlocul prin care orice crestin, usurat fiind de grijile meselor bogate si ale petrecerilor, si apoi cu trupul infranat fiind, usor poate sa se ingrijeasca de ospatul cel sufletesc ca sa fie cat mai bogat. Bucate cat mai multe, si mai ales duhovnicesti sa aiba: invataturi sfinte, cantari religioase, citiri de carti religioase si morale, si, in chip deosebit, rugaciuni cat mai multe pe care sa le inalte lui Dumnezeu, in taina camerei sale si in biserica. Sa caute apoi ca intalniri sa aiba numai pe temei duhovnicesc si, de se poate, numai cu persoane duhovnicesti. Iar faptele milei, ale pacii si ale tuturor virtutilor crestine, sa fie implinite cu belsug, mai ales acuma.

Intr-adevar toate acestea le poti implini cu usurinta, in timpul postului, daca temeiul acestui post e credinta ta puternica in a te pregati sa te apropii cat mai mult de Dumnezeu. Acuma sufletul domneste mai cu usurinta peste un trup infranat, care-si gaseste desfatarea pe caile cele duhovnicesti. Acuma la toate lucrurile si bunurile acestei vieti, altfel privim. Valoarea lor e in legatura cu sufletul nostru, iar sufletul e pentru vesnicie. Cu ele, de stim sa le folosim, dobandim o eternitate...

Fratilor, catre aceasta viata inalta de idealuri vesnice ale virtutilor crestine sa nazuim. Caci prin ele vom ajunge sa ne inaltam la marea cinste de a vedea pe Dumnezeu, si de a intemeia o viata fericita pe acest pamant. Priviti cu totii acuma, printre lacrimile ochilor vostri, unde au dus pacatele pe care anumite imparatii le-au cultivat. La nimicirea lor, la omorarea a sute de mii si milioane de oameni. Pana mai ieri se mandreau cu negura muntilor lor de pacate, cu necredinta lor, cu faradelegile lor. Ei se ingrijeau de pacat sa creasca, si prin pacat le-a venit moartea. "Caci plata pacatului este moartea”. (Rom. VI, 23).

E drept insa ca au murit si dintre acei care au dus la izbavirea de cel rau. Acestia insa fac parte din ceata martirilor, din oastea lui Hristos. Ei au murit rastingnindu-si viata lor la picioarele Crucii lui Hristos, pentru a mantui omenirea de pacatul care o ameninta s-o inece.

Crestini, de vrem sa ne pregatim de pacea cea vesnica, de vrem sa nu mai fie lupte intre noi, trebuie ca inainte de toate sa inlaturam raul, sa inlaturam pacatul din omenire, caci dupa cum spune Insusi Domnul: "Cei fara de lege n-au pace”. (Isaia, 54, 21). Acesta e omoratorul omenirii: pacatul. Pacatul ne-a aruncat din rai, pacatul a omorat pe Abel, pacatul aduce suferinte, pacatul aduce razboaie, pacatul duce la distrugerea omenirii, caci iarasi v-o spun, cu Sfantul Apostol Pavel, ca: "Plata pacatului este moartea”...

Fratilor, toate acestea stiindu-le, si bine stiind apoi si calea izbavirii de pacat, sa cautam cu deosebire in acest post sa ne rugam pentru ca Domnul sa ne izbaveasca de duhul cel viclean, iar noi sa ne spalam toata rautatea din inimile noastre.

Sa ne rugam si sa postim apoi, fratilor, in acest Post al Craciunului din anul 1941, an al groaznicelor noastre lupte si biruinte, ca si Stefan cel Mare, care dupa izbanda lui cea stralucita contra paganului, a postit el, armata lui si intregul popor, ca multamire adusa lui Dumnezeu pentru victoria contra necredinciosului cotropitor de tara, si apoi s-a rugat lui Dumnezeu prin postire si pentru multimea celor care au cazut in lupte.

Sa ne rugam si noi si sa postim pentru biruinta, sa ne rugam si sa postim pentru cei care si-au jertfit viata lor in lupta contra paganului, si apoi sa ne rugam si sa postim si pentru biruinta cea vesnica pe care sa o dobandim contra dusmanului celui mare al omenirii, pacatul.

Si asa, precum cu lauri de victorie s-au infatisat in ceruri, la Dumnezeu, eroii nostri, sa putem si noi intampina pe Hristos Domnul pe pamant, la sarbatoarea Nasterii Lui, cu inimi curate si cu cantari de slava, pentru ca peste o astfel de imparatie a inimilor crestine, Dumnezeu Insusi sa aduca fericirea si pacea Sa cea vesnica. Amin.

Protosinghel Vasile Vasilache
Predicatorul Sfintei Patriarhii (1940-1944)
(predica rostita la Radio Romania in 16 noiembrie 1941)

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: