Am pus conjuncția și nu sau între cele două cuvinte care aparent se contrapun, deoarece consider că, e bine ca oricine să aibă capacitatea de a se folosi de ambele în funcție de situație ...
Echilibrul dintre acestea este esențial pentru orice fel de judecată, de orice speță...
Deci:
- și acribie, când e cazul...
- și pogorământ, când e cazul...
Nu doar acribie, că devenim intransigenți, inflexibili, intoleranți, inconciliabili, neînduplecați, necruțători, neîngăduitori, rigizi, duri, severi, aspri...
Nu doar pogorământ, că dăm în laxism, relativizăm, devine excepția regulă, derogarea, obișnuiță firească, abaterea, permisiune...
Din ce-am observat, doar un om inteligent, competent și smerit, poate face și pogorăminte...cu toată acribia...
Cine zădărnicește pogorământul?
Vanitatea și/sau prostia...
Un prost (un mediocru) se ține de literă, întrucât nestăpânind arealul de competență se fixează doar pe literă ca să aibă siguranța care i-o conferă prevederea, eliminând orice disconfort pricinuit de ieșirea în decor, dincolo de circumscrierea prescripțiilor...
Întotdeauna un om inteligent și competent are nu doar un plan A, ci și un plan B, C....
De asemenea, identifică soluții în situații limită, de criză sau în cazuri presupuse fără ieșire...
Nu se cramponează doar de părerile personale, nu manifestă imobilism și nu este refractar, reticent la o soluție mai bună...
Apoi, este impardonabilă confuzia dintre ceea ce înseamnă și are caracter de recomandare cu ceea ce se înțelege prin caracter de obligativitate...
E doar o banalitate mersul pe șine de la destinația x la destinația y...
O ispravă este când reușești să ajungi în siguranță la destinația y în condițiile în care ți-a sărit o roată...
Soluția la o eroare nu este să înlocuiești eroarea cu alte erori, nici oroarea cu alte orori...
Pogorământ, derogare, excepție poate să facă exact cel mai bun, cel mai cunoscător, cel mai inteligent, cel mai priceput, cel mai puternic, nu cel mai slab, șovăitor, diletant, incompetent, mediocru...sau un răuvoitor, ci un binevoitor...
Pogorământul este o expresie de putere, nu un semn al slăbiciunii...
Domnul a făcut pogorăminte; e plină Evanghelia de pogorăminte...
Cine se crampona de litera Legii lui Moise?
Tagma fariseilor... Ei n-au putut să gândească în afara Legii, să întrevadă o altă Cale... și l-au răstignit tocmai pe Dătătorul Legii, care nu a venit să strice Legea, ci să o desăvârșească, tocmai prin pogorământ care este iertarea...
Iertarea care devine din excepție regulă...a Duhului Legii, ce dă viață și care nu ucide ca litera...
Încurcate sunt căile Domnului...
Pr. Alin-Cristian Preotu
Despre autor
Pr Alin-Cristian Preotu
Senior editor
112 articole postate
Publica din 01 Ianuarie 2012
-
Iconomie si acrivie in practica Spovedaniei
Publicat in : Morala
-
Discernamant, competente si confuzii
Publicat in : Editoriale
-
Recenzie: Uniatia in Transilvania in trecut si astazi
Publicat in : Religie
-
Recenzie: Ioan Alexandru Mizgan - Ofensiva uniatismului in Tara Nasaudului in secolul a XVIII-lea. Martiriul lui Tanase Todoran
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.