I. Preliminarii. După evenimentele din decembrie’89 preoţii ortodocşi se confruntă cu un fenomen care devine tot mai îngrijorător: anumiţi creştini, care participă la Liturghie, care se spovedesc şi se împărtăşesc, frecventează şi anumite cercuri „medical-religioase” atrăgătoare, în aparenţă „alternative spirituale”, în realitate rătăciri în toată regula. Trebuie să spunem lucrurilor pe nume, de la bun început: majoritatea „vindecătorilor” post-decembrişti au la bază specializări pentru care în economia de piaţă nu au mai găsit locuri de muncă (ingineri de tot felul, tehnicieni aşijderea etc.), dar nici n-au căutat o reconversie onorabilă pentru că, se ştie, munca onestă e grea... Aşa că au profitat de libertăţile tranziţiei şi s-au „specializat” peste noapte, transformându-se în „terapeuţi”, având cabinete, diplome cu peceţi, inclusiv doctorate, profitând de bolile şi necazurile oamenilor, dar, cu durere constatăm, şi de ignoranţa şi naivitatea lor!

Cele mai multe dintre aceste fenomene se desfăşoară la adăpostul unor fundaţii medicale şi de caritate, obţinând chiar aprobări oficiale, autointitulându-se „terapii alternative”, cum este cazul practicii „Reiki” bunăoară, protejată de Legea 118/2007 - lege trecută suspect de repede prin Parlament, deşi nu avea acordul Consiliului Naţional al Medicilor. Cauzele pentru care unii creştini recurg la aşa-numitele „alternative” sunt diferite, cum diferite sunt problemele pe care le au: boli grave, eşecuri în familie şi la serviciu, mari datorii financiare faţă de bănci şi prieteni, uneori imposibil de acoperit, dorinţa de mai „bine”, sentimentul că pot face, „ajuta” şi „vindeca” pe alţii etc., mânaţi, totodată, de speranţa că pot „rezolva” rapid orice problemă. Unii creştini ajung, astfel, pe mâna a fel de fel de „terapeuţi”: profesori yoghini, medici radiestezişti, bioenergeticieni, cristalo-terapeuţi, astrologi, vrăjitori (wicca, mai recent), chiromanţi (ghicitori în palmă), cartomanţi (ghicitori în cărţi), cafedomanţi {ghicitori în cafea), oniromanţi (tâlcuitori de vise) ş.a. Dacă unele practici şi-au făcut sălaş pe plaiurile noastre de foarte multă vreme (vrăjitoria şi ghicitul, de exemplu), altele sunt mai noi şi proliferează alarmant. E vorba mai ales de yoga, radiestezie, reiki (cea mai recentă „fiică” a radiesteziei), bioenergie, cristaloterapie etc., toate adăpostindu-se, de fapt, sub umbrela foarte „generoasă” şi vicleană a fenomenului „New-Age”.

Cum ajung, de fapt, astfel de creştini să fie membri (şi, de cele mai multe ori, cotizanţi) la astfel de mişcări? Cam în acelaşi mod prin care unii ortodocşi au trecut ori trec la sectari (baptişti, adventişti, penticostali etc.): prin intermediul rudelor, al vecinilor, al „prietenilor” etc. Mai nou, al canalelor mass-media (în special televiziune şi internet), dar şi al publicaţiilor care au inundat efectiv piaţa. In plus (şi alarmant) ne atrag atenţia două aspecte:

1. La noile mişcări religioase anumiţi aderenţi sunt recrutaţi de creştini care frecventează aceeaşi biserică ortodoxă cu „recrutorii”. 2. Şefii mişcărilor „new-agiste” („medici”, „profesori”, „comandori” etc.) susţin în cor: cei ce vin la noi pentru „vindecare” ori pentru instruire („cursuri”) nu trebuie să părăsească Biserica Ortodoxă (ori Catolică, după caz). Dimpotrivă: să nu lipsească de la Liturghie, să se spovedească, să se împărtăşească! Adepţilor li se induce impresia, astfel, că rămân pe viaţă „ortodocşi”, chiar dacă urmează cursuri de radiestezie şi obţin „grade” pentru a deveni „vindecători”, chiar dacă acceptă credinţa în reîncarnarea sufletului ori alte asemenea erezii.

II. Tema şi scopul catehezei: un semnal de alarmă, cât se poate de puternic, pentru creştinii noştri, de a nu se lăsa ademeniţi de o mişcare sau alta din afara Ortodoxiei, întrucât riscă să-şi pericliteze iremediabil mântuirea sufletului şi să pactizeze cu satana. Iar cei care sunt „prinşi” cumva în vreo astfel de mişcare să vorbească grabnic cu duhovnicii lor, să se spovedească, să cheme preotul pentru sfeştanie în casă etc.

III. Tratarea catehezei vizează descrierea pe scurt a unor fenomene new-ageiste, odată cu recomandarea câtorva Surse bibliografice autorizate, pentru lămuriri suplimentare şi pentru aflarea punctului de vedere ortodox vizavi de aceste rătăciri.

- New-Age („Noua Eră”) - denumire preluată din astrologie. Practic, N.A. este o sinteză de hinduism şi budism, cu elemente de teosofie (şi nu numai). Astrologii susţin că la fiecare 2100 ani intrăm într-o eră nouă, acum găsindu-ne în Era „Vărsătorului”. Câteva dintre „învăţături”: Binele şi Răul, adică Dumnezeu şi Lucifer sunt două puteri care se „completează” reciproc.

Hristosul evanghelic ţine de era veche (a „Peştilor”), acum fiind în faza de aşteptare a unui nou „Hristos”. Primul n-a fost Dumnezeu şi Om, ci unul dintre marii iniţiaţi, mentorul Erei Peştilor. Toţi suntem purtători de energie, având puteri intuitive, magice, supraomeneşti, cu însuşiri „tămăduitoare”. Reîncarnarea este speranţa omului contemporan! Nu există o singură religie adevărată: fiecare dintre religiile lumii deţine o „părticică” de adevăr, aşa că numai laolaltă alcătuiesc „adevărul întreg” etc. New-Age se vrea a fi, aşadar, religie mondială. Fenomenul N. A. este extrem de complex însă. Nu întâmplător părintele Dan Bădulescu îl tratează la nivelul unei teze de doctorat, atrăgând atenţia că N.A. este „împărăţia Răului”. în acelaşi ton, un părinte grec, doctor în teologie (şi licenţiat în filosofie), Arsenie Vliangoftis, numeşte N.A. (alături de alte „mişcări”) „erezie contemporană” şi „adevărată ameninţare”.

- Yoga îşi are originea în filosofia hindusă şi înseamnă, în sens ascetic, „dezlegare”, „disociere”, iar în sens mistic „unire”, adică acţiunea de „a te lega”, prin mijlocirea meditaţiei... Unii români, în special tineri, care au fost adepţi yoga, dar au revenit la Ortodoxie, au mărturisit că „meditaţia” era de fapt o atitudine pasivistă, extrem de nocivă, care ducea treptat la depersonalizare.

Practic, au simţit pe „pielea” lor lucrarea satanei, iar după revenirea la Ortodoxie au rămas cu sechele aproape de nevindecat şi care se manifestă adesea prin atitudini centrifuge faţă de învăţăturile ortodoxe, dar şi faţă de ierarhie (v. cazul Danion Vasile). Alţii, „uniţi” în cuget cu „cetăţeanul român” Bivolaru ori alţi „Guru”, doresc ca prin yoga să experimenteze noi şi noi „tehnici”, dar nu de unire cu „Absolutul”, ci de „uniri” desfrânate, descrise în cărţi, broşuri şi site-uri lipsite de orice simţ al pudorii.

- Radiestezia (lat. radius - rază şi gr. aisthesis - percepţie) era, iniţial, o metodă prin care cei „iniţiaţi” descopereau diferite zăcăminte subterane, dar şi izvoare de apă, cu ajutorul unor instrumente specifice (nuiaua, bagheta, pendulul), pe principiul că zăcămintele şi apa „transmit” anumite semnale {radiaţii). Ulterior, prin aceleaşi instrumente, dar şi cu anumite aparate „moderne” „iniţiaţii”’au început să pretindă că pot depista şi vindeca bolile, întrucât, zic ei, toate bolile, organele şi remediile au o frecvenţă de vibraţie
specială. în România, sub paravanul Asociaţiei Naţionale de Terapii Complementare, „iniţiaţii” captează „energii” prin cercuri şi lanţuri umane în anumite locuri bine alese (munte, mare), organizând excursii, croaziere şi tabere atractive şi „convenabile” pentru toţi clienţii creduli.

- Reiki (jp. rei - spirit; ki - energia universală; reiki = spiritul şi energia universală) este una dintre cele mai noi forme de „misiune” a radiesteziei, avându-şi origine în Japonia (fondator: Mikao Usui). Utilizând metoda punerii mâinilor (purtătoare de „energie”), cei „instruiţi” în practica reiki pretind că vindecă bolile, transmit calm mintal şi bună dispoziţie generală.

Adepţii urmează cursuri, primesc grade (I, II, III şi Maestru), sunt „conectaţi” la surse de energie universală, li se eliberează „diplome” şi pot face „bine” („vindeca”), gratis sau cu plată. Intre practicile de-a dreptul hilare trebuie să remarcăm şi pretenţia de a „vindeca” pe cineva de la distanţă, acţionând doar asupra unei fotografii! încă ceva, la fel de hilar: pentru vremuri de criză financiară, maeştrii reiki au descoperit tehnica „money reiki”, care „ajută” la rezolvarea problemelor legate de bani...

- Bioenergia [bios - viaţă; energia - energie,putere). Terapeuţii bioenergeticieni („fraţi” buni cu maeştrii reiki) pretind că sunt înzestraţi cu o anumită putere „cosmică” a mâinilor, „o taină” - zic ei -, pe care o „moştenesc” la naştere... (Apropo, auzim adesea despre astfel de „moşteniri” ale „darului”, „harului”, la „reginele” magiei albe: Omida, Mercedesa, Vanesa, Melisa...) Ca mod de „tratare”, unii ating pacienţii cu mâinile, alţii operează de la distanţă, „curăţindu-le” aura, iar apoi încercând să le reaşeze energiile deranjate din
organism!!

- Cristalo terapia (terapia cu ajutorul cristalelor/pietrelor), unită cu Cromoterapia (cromos - culoare; terapia cu ajutorul culorilor). Sunt alte două escrocherii, s-o spunem de-a dreptul. Din păcate, pacienţii nu lipsesc nici din cabinetele acestui soi de „vindecători”. Aşa se face că vedem compatrioţi cu fel de fel de pietricele colorate atârnând la gât, la urechi ş.a., ori membri de vază ai partidelor politice cu eşarfe şi fulare în culori stridente, sau purtând cravate de culoarea „flăcării violet”, pentru sănătate, spor în afaceri şi câştig în alegeri...

IV. Fixăm acum câteva noţiuni esenţiale: cauzele proliferării „alternativelor spirituale” (necazurile şi ignoranţa oamenilor; permisivitatea excesivă a unor legi, pretins democratice; abilitatea/viclenia „vindecătorilor"; caracterul prolix al mişcărilor new-agiste şi capacitatea lor nocivă de adaptare la viaţa modernă.

V. Asociem aceste fenomene periculoase cu „alternativele” nenumărate care au inundat piaţa alimentară: aproape că nu este aliment natural să nu aibă corespondent într-unul contrafăcut, începând cu produsele de panificaţie, continuând cu brânzeturile, produsele din carne, dulciurile, băuturile etc., „alimente” care au drept consecinţă înregistrarea unui număr tot mai mare de cancere de tot felul. Astfel de „cancere” se produc şi în plan sufletesc, prin aceste „alternative spirituale”...

VI. Generalizând „inventarul” terapiilor alternative, vom constata că este mult mai extins, iar noi nu avem spaţiu acum pentru informaţii detaliate. Deocamdată, nici pentru răspunsul ortodox vizavi de toate aceste rătăciri. Pe moment, punctăm doar două chestiuni: 1. Cei care întocmesc listele „terapiilor alternative” amestecă intenţionat metodele într-adevăr benefice (homeopatia/fitoterapia, apiterapia, masajul recuperator, balneoterapia etc.) cu practici nocive, de genul celor descrise mai sus. 2. Pentru o înţelegere cât mai clară a rătăcirilor, dar şi a punctului de vedere ortodox, e bine să consultăm cărţile scrise de specialişti, în primul rând profesori de teologie, dintre care prezentăm câteva în lista bibliografică selectivă.

VII. Incheiem cu avertismentul părinţilor Adrian Făgeţeanu şi Mihail Stanciu: Se întâmplă ca uneori „vindecătorii” să „rezolve” anumite cazuri. Atunci diavolul are o triplă victorie: 1. Impostorul rămâne în înşelarea sa diavolească (diavolul confirmându-le „metoda”); 2. Victima cade şi ea în înşelare; 3. Mulţi alţii, care văd „reuşita”, sunt atraşi să încerce... (De ce caută omul contemporan semne, minuni şi vindecări paranormale?, www.scribd. com/doc/78756538/Adrian-Fageteanu-De-Ce-Cauta-Omul-Con-Tempo-Ran-Semne-Para-Nor-Male).

PR. PROF. DR. VASILE GORDON

Fragment din cartea "Cateheze pastorale pe intelesul tuturor. Vol.2", Editura Sophia

Cumpara cartea "Cateheze pastorale pe intelesul tuturor. Vol.2"

Surse bibliografice:
Pr. prof. dr. N. Achimescu, Noile mişcări religioase, Ed. Limes, 2004;
Pr. prof. dr. Gheorghe Drăgulin, împotriva farmecelor şi a altor superstiţii, Bucureşti, 2004;
Pr. prof. dr. Gh. Petraru, Secte neoprotestante şi noi mişcări religioase în România, Iaşi, 2006;
Pr. lect. dr. R. Mureşan, Alternative spirituale în România, Sibiu, 2011;
Pr. lect. dr. D. Pestroiu, Curs de Misiologie..., www.ftoub.ro, Departamentul Sistematică...-,
Pr. dr. Dan Bădulescu, New Age - împărăţia râului, Ed. Christiana, Bucureşti, 2001;
Arhim. Ilie Cleopa, Despre credinţa ortodoxă, EIBMBOR, 1981 (şi 1985);
Ierom. Adrian Făgeţeanu / Ierom. Mihail Stanciu, De ce caută omul contemporan semne, mi-
nuni şi vindecări paranormale?, Apollogeticum, 2006;
Serafim Rose, Ortodoxia şi religia viitorului, Ed. Sophia, Bucureşti, 2007;
Arsenie Vliangoftis, Ereziile contemporane, Bucureşti, 2006;
Mihai Urzica, Minuni şi false minuni, Ed. Ileana, Bucureşti, 1993.
 

• Ce parere aveti despre terapiile complementare, gen reiki, care nu-L exclud pe Dumnezeu?
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: