Cine are parte de copii buni

Cine are parte de copii buni Mareste imaginea.

Căsătoria şi numele de părinte nu sunt lucruri din care omul să poată face nepedepsit jertfă a patimilor şi jucărie a uşurătăţii, şi cei ce vor să aibă copii destoinici vor da dovadă de înţelepciune dacă mai întâi vor deveni ei înşişi părinţi destoinici. (Sfântul Filaret al Moscovei)

Care dintre cei ce doresc să devină ori au devenit deja părinţi nu ar vrea să aibă copii buni, binecuvântaţi? Dar întrucât nu toţi copiii corespund dorinţelor părinţilor, bineînţeles că ia naştere întrebarea: cum se dobândesc copiii buni, binecuvântaţi?

Faptul că nu numai părinţii buni, ci şi părinţii răi au uneori copii buni şi că, pe de altă parte, părinţii buni au nu numai copii buni, ci uneori şi răi, nu poate fi explicat prin simpla întâmplare.

Când grâul răsare pe câmpul unde a fost semănat, nu spunem: „un lucru întâmplător", dar când vedem un spic de grâu care a crescut pe pajişte, unde nu a semănat nimeni grâu, vorbim de întâmplare, ceea ce înseamnă, fără îndoială, nu că spicul s-a născut fără sămânţă, sau că sămânţa s-a zămislit din pământ de la sine, sau altceva de felul acesta, ci că nu ştim cum a ajuns acolo sămânţa: adusă de vânt ori scăpată de vreun trecător. Prin urmare, gândul că părinţii dobândesc întâmplător copii buni sau răi - gând care i-ar descuraja cu totul mai ales pe părinţii buni şi chiar ar arăta o anumită nedreptate a sorţii faţă de ei - este, din fericire, neîntemeiat şi cu totul de nimic; cuvintele acestea nu arată altceva decât lipsa unei idei capabile să explice ceea ce s-a întâmplat. {Sfântul Filarct al Moscovei)

Cum se dobândesc copiii buni? Nu va trebui să căutăm îndelung legea care guvernează acest fenomen, de vreme ce vedem copii buni la părinţii buni, chibzuiţi şi grijulii în ce priveşte educaţia.

Nu recunosc doctorii că, fără îndoială, unele boli se transmit de la părinţi la copii? Şi mai indiscutabil este faptul că sănătatea părinţilor este moştenită de copii, dacă nu există pricini aparte care să le răpească această moştenire firească.

De asemenea, când privim chipurile copiilor nu căutăm, oare, asemănări cu trăsăturile părinţilor? Aşadar, dacă găsim că părinţii sunt singura pricină a anumitor calităţi sau neajunsuri fizice ale copiilor, ce ne împiedică să conchidem că lucrul acesta este valabil într-o anumită măsură şi pentru cele mai înalte însuşiri sufleteşti şi pentru înclinaţii?

Nu este, oare, chiar mai uşor de înţeles descoperirea unui factor ereditar în suflet, care, ca fiinţă simplă, îşi manifestă toate capacităţile şi puterile din sine însuşi, din rădăcina duhovnicească lăuntrică a fiinţării primite de la naştere, decât în trup, alcătuirea căruia depinde atât de mult de natura exterioară, stihinică? (Sfântul Filaret al Moscovei)

Pentru a înţelege de ce uneori din părinţi I buni se nasc copii nevrednici de ei, sau din părinţi nevrednici - copii buni, sau din părinţi obişnuiţi - copii neobişnuiţi, trebuie să ne amintim că Dumnezeu este pe cât de atotputernic şi neschimbat în judecăţile Sale ca Legiuitor al lumii, pe atât de preaînţelept şi întru totul liber Cârmuitor al acesteia şi întru totul drept Judecător nu numai al lucrurilor văzute, ci şi al înclinărilor sufleteşti ascunse ale oamenilor.

Să explicăm prin exemple. Unul şi acelaşi Adam naşte copii atât de diferiţi; Cain, Abel, Set! Insă şi aici trebuie să observăm o legitate generală a naşterii. Adam cel beat ca să zic aşa, de otrava proaspătă a păcatului de curând săvârşit şi căzut, din pricina proaspetei făgăduinţe a izbăvirii, în cutezanţa unei nădejdi încă imatur înţelese, naşte pe Cain - păcătosul obraznic. Adam cel care a trăit prin nefericita naştere a lui Cain greutatea blestemului adus de către păcat, înşelat de nădejdea sa, înjosit de deşertăciune, naşte pe Abel cel blând, însă lipsit de temeinicie. Cain a fost fiul nădejdii, Abel - fiul mâhnirii: aceste sentimente diferite puteau înrâuri naşterea, educarea şi formarea copiilor. în fine, Adam cel înrădăcinat în smerenie prin necazurile îndelungate şi întărit prin răbdare în nădejde, iar prin nădejde - în răbdare, naşte pe Set - temeiul de nădejde al posterităţii sale. (Sfântul Filaret al Moscovei)

Fragment din cartea "Cum sa educam ortodox copilul", Editura Sophia

Cumpara cartea "Cum sa educam ortodox copilul"

 

Pe aceeaşi temă

16 Iulie 2019

Vizualizari: 556

Voteaza:

0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE