În mod sigur, cele mai frumoase clipe sunt cele pe care le trăim cu inima curată. Ele ne îmbogățesc sufletele și râmân vii pentru totdeauna.
Mai punem preț pe calitatea vieții, sau „dresajul în masă” ne-a pervertit ființa în așa măsură încât am ajuns să credem că întreaga noastră existență se reduce la materie și la instincte?
Chiar dacă nu am călătorit și nu am văzut multe locuri de pe această planetă, așa cum se laudă unii, nu trebuie să fie un motiv de întristare pentru nimeni.
Aceasta este moda vremurilor noastre, de a umbla de colo colo, de cele mai multe ori fără niciun rost, doar pentru a pierde timpul.
Poți să vizitezi, de exemplu, muzeul Luvru, sau orice altă „locație de vis”, și să nu te alegi, spiritual vorbind, cu nimic, doar cu niște poze postate pe rețelele de socializare.
Cât despre cei care vor să ni se pară că am ratat „multe” în viață, să nu îi ascultăm și să nu ne comparăm cu lumea.
Pentru că lumea a uitat să se bucure de viață, singurul ei criteriu de evaluare și de apreciere fiind cel cantitativ.
Viaţa noastră nu se reduce la câteva „scopuri provizorii”: să faci carieră, să te căsătorești, să ai copii, o casă, mașină, să fii cunoscut și lăudat de ceilalți...
Când facem din toate acestea un scop în sine, atunci viața devine „lipsită de sens și greu de trăit”.
Din păcate pentru noi, cât timp rămânem „robi ai unor dorințe și nevoi artificiale”, amețiți de atâtea „teorii” despre reușita în viață, ne va fi greu să înțelegem că sensul vieții este însăși Viața.
Dar nu o viață trăită oricum, la voia întâmplării, ci asumată cu responsabilitate, cu rugăciune, cu căință, cu efortul conștient de a rămâne Oameni într-o lume tot mai înstrăinată de Dumnezeu și dezumanizată.
Această „trezire” interioară nu este imposibilă, deoarece Dumnezeu e prezent în sufletul fiecărui om. El bate la „ușa” inimii și așteaptă să-i răspundem ca să ne învețe pas cu pas, clipă de clipă, cum să trăim „viața cu sens” (Maica Siluana Vlad).
În contextul vremurilor actuale, firesc ar fi să lăsăm la o parte așa-zisa „gândire pozitivă”, „entuziasmul flasc” ori „spiritul revanșard”, și să ne raportăm la Dumnezeu, pe cât ne stă în putere, ca să vedem cât de departe (sau de aproape!) suntem de Adevăr, de Credință, de Iubire..., adică cât de vii suntem întru Hristos Dumnezeu.
Nu ai cum să fii „optimist”, „fericit” ori „împlinit” (așa cum se „autodefinesc” unii), să iei decizii „coerente” pentru sine, familie, comunitate, țară, când ești „băgat până-n gât” în păcate.
Toate lucrurile, de la cele aparent „neînsemnate” și până la cele de mare anvergură, se rezolvă mai înainte de toate în duh, adică lăuntric, față către față cu Dumnezeu, fără de care, oricât ne-am strădui, nu putem face nimic.
Noi, doar cu faptele noastre, nu putem spune că ne mântuim, fără mila lui Dumnezeu. Important este ca ceasul morții să ne găsească luptând alături de Mântuitorul Iisus.
Părintele Paisie Olaru ne învață că „prima treaptă de salvare” a omului este spovedania cu căință: „De câte ori cazi, scoală-te, mărturisește-ți păcatele, căiește-te, fă-ți canonul, întreabă și du-ți crucea mai departe, cu ochii la Hristos, până ajungi sus, la Golgota”.
Aceasta este viața duhovnicească - expresie a comuniunii noastre cu Dumnezeu și, prin Dumnezeu, cu întreaga creație, care nu se reduce la existența biologică și la dobândirea unor trebuințe firești, așa cum ne învață lumea.
Viața adevărată înseamnă înțelegerea voii lui Dumnezeu față de fiecare dintre noi, de aceea e ușor să fii creștin atunci când urmezi voii tale, însă mult mai greu când te străduiești să împlinești voia Domnului.
Viața duhovnicească începe printr-un „act de credință”, prin care înțelegem că Hristos Dumnezeu are întotdeauna dreptate...
Doar atunci putem asuma și împlini cu bucurie poruncile și învățăturile Mântuitorului Iisus, chiar dacă ele sunt în „dezacord” cu ceea ce „ştim” noi despre viaţă ori sunt „contrare” voii și întereselor noastre.
Altfel ne vom „lupta” permanent cu Dumnezeu, care ne vrea numai binele, și vom fi mereu răzvrătiți și mâhniți, întrucât experiențele vieții nu concordă întotdeauna cu ceea ce ni se pare nouă că este bine și drept.
De exemplu, cei virtuoși au o viață plină de necazuri și suferințe, în vreme ce alții, deși „îmbătrâniți în păcate”, se bucură de o existență tihnită...
E firesc să ne rugăm ca Dumnezeu să ne izbăvească de toate relele, dar a fi creștin înseamnă mult mai mult: să fii pregătit, ca împlinind voia Domnului, să plătești și „prețul” pe care Dumnezeu ți-l va cere într-o bună zi!
Altfel nu vom deveni niciodată creștini adevărați, ci vom rămâne „slugi” care se străduiesc să păzească în mod formal, de frica pedepsei, câteva „porunci” pe care le considerăm suficiente pentru mântuirea sufletului.
Uităm însă, cel mai important aspect: Dumnezeu privește în inimile noastră și vede cu ce sentimente, cu ce intenții, gânduri... ne apropiem de El.
Viața adevărată este împărtășire neîncetată de Viața lui Hristos, care implică de la sine asumarea Crucii cu bucurie, singura care ne poate schimba, prin puterea ei, și în interior.
Cât timp nu există jerfă, renunțare la egoism, fapte de milostenie făcute în mod dezinteresat și departe de ochii lumii, nu știu cât de duhovnicească este acea viață.
Creștinul, care aspiră la identitatea de fiu al lui Dumnezeu, știe că acest deziderat poate fi atins doar prin răstignire împreună cu Hristos.
Nimeni nu se poate „converti lăuntric” decât prin Sfânta Cruce. Asta înseamnă o venire în fire, o întoarcere a întregii ființe spre Dumnezeu, o „schimbare în mersul lucrurilor” și, mai cu seamă, „modificarea simţului valorilor” (Mitropolitul Antonie de Suroj, „Rugăciunea vie”).
Ce înseamnă această schimbare interioară?
Înseamnă să conștientizăm realitatea indubitabilă că Dumnezeu este „centrul” vieții noastre și să ne orientăm întreaga ființă spre o singură direcție, cea care ne deschide calea spre profunzimile vieții.
Să nu uităm însă, că nu e suficient doar să privim în direcția corectă, ci trebuie să înaintăm, pas cu pas, pe calea întâlnirii cu Dumnezeu, nu virtual, ci practic...
Sorin Lungu
Sorin Lungu
-
Renasterea
Publicat in : Religie -
De pe calea omului pe calea lui Dumnezeu - Convertirea lui Petre Tutea
Publicat in : Interviuri
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.