Unele dintre cele mai importante pagini din teologia patristică care ne dau o mărturie vie despre dobândirea de către om a harului dumnezeiesc se regăsesc în convorbirea dintre Sfântul Serafim de Sarov și Motovilov,,. Această scriere, de câteva zeci de pagini, ce se poate citi într-o oră sau cel mult două, exprimă esența teologiei ortodoxe și arată de o manieră dumnezeiesc de simplă în ce constă scopul vieții creștine. La momentul convorbirii, Sfântul Serafim locuia în sihăstria sa din pădurea Sarov. Motovilov a fost fiul duhovnicesc al Sfântului Serafim și biograful său, totodată, un om zbuciumat ce era în căutarea unui sens al vieții.
De la început, Sfântul Serafim îi spune că i s-a descoperit că încă din copilărie Motovilov dorea să știe care era scopul vieții creștine. A întrebat pe mulți clerici despre asta, însă niciun răspuns nu îl mulțumea. Aceștia îl sfătuiau să meargă la biserică, să țină post, să facă bine, acestea alcătuind laolaltă scopul vieții creștinești. Sfântul Serafim îi arată însă că toate acestea nu constituie ele înseși adevăratul scop al vieții creștinești, ele fiind doar mijloace la îndemâna creștinului pe care acesta să le parcurgă.
Adevăratul scop al creștinului constă în a primi Duhul Sfânt. ,,Rugăciunea, postul, privegherile, milosteniile și toate celelalte fapte bune făcute în numele lui Hristos, nu sunt decât mijloace pentru a primi Duh Sfânt,,.1 Această învățătură a Sfântului Serafim este în perfectă armonie cu scrierile filocalice, cu patericul și cu totalitatea scrierilor ascetice ortodoxe, reprezentând chintesența lor.
Motovilov îi arată că nu prea înțelege acest răspuns, iar Sfântul Serafim îi aduce o explicație folosindu-se de Pilda celor zece fecioare. Este cunoscut din Sfânta Evanghelie după Matei că cinci dintre fecioare nu aveau untdelemn și ducându-se să cumpere au găsit ușa de nuntă închisă, nemaiputând intra. Sfântul arată că mulți interpretează că lipsa untdelemnului la aceste fecioare simbolizează lipsa faptelor bune făcută în viață, însă interpretarea nu ar fi cea potrivită. Dacă le-ar fi lipsit faptele bune, nu ar mai fi putut fi numite fecioare, fecioria fiind o mare virtute, o stare quasi-angelică. Sfântul consideră că lipsa untdelemnului arată că le lipsea, de fapt, Duhul Sfânt.,,Făcând fapte bune, fecioarele acestea, ignorante din punct de vedere spiritual, consideră că viața creștină constă din aceste fapte. Am trăit frumos, am făcut milostenii, gândeau ele, fără a se îngrijora dacă au primit sau nu darul Duhului Sfânt. Acest fel de viață, bazat unilateral pe practicarea virtuților morale, fără o cercetare minuțioasă dacă ele ne-au adus – și în ce cantitate – harul Sfântului Duh, este astfel caracterizat de cărțile patristice: <<unele căi par drepte în ochii omului, dar sfârșitul lor sunt căile morții (Pilde 14,12).>>,,2
Sfântul Serafim îi arată apoi cum poate fi primit harul Sfântului Duh și îi vorbește despre Botez, rugăciune, pocăință, vederea lui Dumnezeu. Îi prezenta teologic, cu argumente din Scripturi și din Tradiție, aceste realități duhovnicești pe care fiecare creștin este dator să le urmeze. Însă Motovilov nu se mulțumea doar cu discursul sfântului, cu această teologie prezentată în mod teoretic, dorința sa de a înțelege în mod concret, practic era foarte mare. De aceea tot întreba cum poate recunoaște prezența Duhului Sfânt în el, cum îl poate vedea, cum va ști, concrect, dacă Duhul Sfânt este sau nu în el. În fața acestei dorințe repetate a lui Motovilov, Sfântul Serafim alege soluția dumnezeiască: se roagă, în inimă, ca Dumnezeu să îi arate fiului său duhovnicesc coborârea Sfântului Duh peste ei. Cerere i-a fost ascultată astfel încât Motovilov l-a văzut pe Sfântul Serafim în lumina necreată a lui Dumnezeu, în deplinitătea prezenței Sfântului Duh. La început, Motovilov nu îl putea privi pe sfânt, spunea că fața îi devenise luminoasă ca soarele, însă Sfântul Serafim îi spune că și el se află în plenitudinea harului Duhului Sfânt și că a devenit la fel de luminos ca el. Uitându-se acum spre sfânt, Motovilov îl descrie astfel: ,,Închipuiți-vă în mijlocul soarelui strălucitor din miezul zilei chipul unui om care vă vorbește. Îi vedeți buzele mișcându-se, expresia ochilor schimbându-se, îi auziți vocea, îi simțiți apăsarea mâinilor pe umeri, dar în același timp nu-i vedeți nici mâinile, nici corpul său, nici al vostru, nimic, decât o lumină strălucitoare împrăștiindu-se împrejur, la o distanță de câțiva metri, luminând neaua care acoperea câmpul și cădea peste marele bătrân și peste mine,,.3
În continuare, Sfântul Serafim îl întreabă ce simte, iar stările enumerate de Motovilov pot fi descrise ca roade ale prezenței Duhului Sfânt în viața oamenilor. Simțea o pace ce nu se putea spune, despre care Sfântul Serafim îi spune că este pacea despre care spunea Mântuitorul ,, Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum vă dă lumea vă dau eu,,(In 14,27) sau ,,pacea lui Dumnezeu care covârșește toată mintea,,(Filip 4,7). Simțea o dulceață extraordinară, despre care sfântul spunea că este dulceața de care vorbește Scriptura: ,,Sătura-se-vor din grăsimea casei Tale și din izvorul desfătării Tale îi vei adăpa pe ei,,(Ps 35,8). Simțea o bucurie extraordinară în toată inima, Sfântul Serafim spunându-i că aceasta este bucuria dată de Sfântul Duh ce nu se poate exprima în cuvinte dar că aceasta este doar o arvună a bucuriei pregătite în cer. Simțea o căldură puternică, pe care sfântul o descria ca fiind căldura harului Sfântului Duh sălășluit în profunzimea ființei lor.
Această dumnezeiască revelație, cu o semnificație cu caracter universal, a iluminat întreaga lume creștină, Sfântul Serafim de Sarov neapărând cu nimic mai prejos de marii prooroci prin care Însuși Duhul Sfânt a vorbit.4 Scrierea lui Motovilov a văzut lumina tiparului în 1903, aproape simultan cu expunerea moaștelor Sfântului Serafim, la începutul unui secol în care creștinismul, unul dintre principalii dușmani ai regimurilor totalitare, mai ales în Rusia, avea nevoie de asemenea mărturii creștine izvorâte din experiențele duhovnicești ale unor oameni care pot fi socotiți cu adevărat ,,prieteni ai lui Dumnezeu,,.
prof. Cosmin Baboi
Note:
1. Irina Gorainoff, Sfântul Serafim de Sarov. Convorbirea cu Motovilov, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2016, pag. 10-11
2. Irina Gorainoff, Sfântul Serafim de Sarov. Convorbirea cu Motovilov, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2016, pag. 16
3. Irina Gorainoff, Sfântul Serafim de Sarov. Convorbirea cu Motovilov, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2016, pag. 53-54
4. Arhimandritul Lazarus Moore, Sfântul Serafim de Sarov. O biografie spirituală, Editura Agapis, București, 2002, pag. 136.
-
Sfantul Serafim de Sarov
Publicat in : Vietile sfintilor -
Sfantul Serafim de Sarov; Sfantul Silvestru, episcopul Romei
Publicat in : Calendar ortodox -
Sfantul Serafim de Sarov
Publicat in : Vietile sfintilor -
Pelerinaj la Sfantul Serafim de Sarov
Publicat in : Pelerinaje -
Sfantul Serafim de Sarov, purtatorul de Dumnezeu
Publicat in : Vietile sfintilor
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.