Ce să-i răspundem celui care ne întreabă cum să-şi mântuiască sufletul? Iată ce: pocăieşte-te şi întăreşte-te prin puterea harică a Tainelor, umblă în calea poruncilor lui Dumnezeu după îndrumarea dată de Sfânta Biserică, prin păstorii ei. Toate acestea trebuie săvârşite în duhul unei credinţe sincere, neîndoielnice. In ce constă această
credinţă?

Intr-o mărturie vie că Dumnezeu cel în Treime închinat, care a creat şi le rânduieşte pe toate, ne va mântui pe noi, cei căzuţi, prin puterea morţii pe cruce a Fiului lui Dumnezeu întrupat, prin harul Sfântului Duh, în Sfânta Sa Biserică.

In viaţa pământească se pune doar începutul înnoirii. In veacul viitor această înnoire se va arăta în toată slava sa, aşa încât mintea nu poate să înţeleagă, nici limba să grăiască...

Dumnezeul nostru, cât de măreţe sunt făgăduinţele Tale! Dar cum să umblăm neabătut pe calea poruncilor? Nu putem răspunde printr-un cuvânt la această întrebare. Viaţa este extrem de complexă. Iată de ce ai nevoie:

a) Pocăieşte-te şi întoarce-te la Domnul, cunoaşte-ţi păcatele, plângi pentru ele cu inimă înfrântă şi mărturiseşte-le în faţa părintelui duhovnicesc. Promite în faţa Domnului să nu II mai jigneşti prin păcatele tale;

b) Apoi, petrecând cu mintea şi cu inima în Dumnezeu, cu trupul munceşte la respectarea responsabilităţilor care-ţi revin;

c) In această muncă păzeşte-ţi mai presus de orice inima de gânduri şi sentimente rele: mândrie, vanitate, mânie, osândire, ură, dispreţ, tristeţe, obsesie faţă de lucruri sau persoane, răspândire, griji multe şi tot ceea ce-ţi îndepărtează mintea şi inima de Dumnezeu;

d) Pentru a rezista în acest efort, propune-ţi de la bun început să nu renunţi la ceea ce consideri corect, chiar de ar fi să şi mori. Pentru aceasta, de la bun început încredinţează-ţi viaţa lui Dumnezeu, pentru a nu mai trăi pentru tine, ci doar pentru Dumnezeu;

e) Un sprijin esenţial într-un asemenea tip de vieţuire este încredinţarea cu smerenie în voia lui Dumnezeu şi lipsa de încredere în sine; tărâmul pe care derulează această viaţă este răbdarea sau persistenţa în ordinea unei vieţi mântuitoare, împletită cu suportarea cu bunăvoinţă a tuturor eforturilor şi a neplăcerilor legate de ea;

f) Sprijinul răbdării este credinţa, încrederea că, slujindu-I lui Dumnezeu, tu eşti robul Său, iar El este Stăpânul Tău, care-ţi vede truda, II bucură şi o apreciază. Păstrează-ţi nădejdea că ajutorul Domnului Dumnezeu, care te acoperă, este întotdeauna la îndemâna ta şi că îţi va fi acordat în momentul oportun, că Dumnezeu nu te va părăsi până la sfârşitul vieţii şi că, păstrându-te credincios poruncilor Sale în mijlocul multor ispite, te duce prin moarte în împărăţia Veşnică. Dragostea se gândeşte la Domnul cel iubit zi şi noapte, se îngrijeşte să le facă pe cele plăcute Lui şi să evite tot ce L-ar putea jigni prin cuvânt, faptă sau gând;

g) Arma unei asemenea vieţi este: rugăciunea din Biserică şi cea de acasă; postul conform Regulamentului Bisericii; privegherea; însingurarea; munca fizică; mărturisirea deasă a păcatelor şi Sfânta împărtăşanie; lectura Cuvântului lui Dumnezeu şi a scrierilor Sfinţilor Părinţi; discuţiile cu oamenii cu frică de Dumnezeu; sfătuirea deasă cu părintele duhovnicesc în privinţa tuturor situaţiilor vieţii interioare şi exterioare. Baza tuturor acestor nevoinţe este racordarea la sfatul celor experimentaţi;

h) Ingrădeşte-te cu frica Domnului. De aceea, adu-ţi aminte cele de pe urmă ale tale: moartea, judecata, iadul, împărăţia Cerurilor. Mai mult de atât, fii mereu atent la tine însuţi: păstrează-ţi mintea trează şi inima netulburată;

i) Ultimul tău scop să fie înflăcărarea duhului tău, (propune-ţi - n. tr.) ca focul duhovnicesc, aprins în inima ta, adunând toate puterile împreună, să înceapă să zidească omul tău lăuntric şi să ardă spinii păcatelor şi ale patimilor tale. Fă aşa, şi te vei mântui prin harul lui Dumnezeu.

Extrase făcute de Arhimandritul Ioan (Krestiankin) din opera Sfântului Teofan Zăvorâtul

Fragment din cartea "Părintele loan Krestiankin, „degetul dumnezeieştii pronii", Editura Doxologia

Cumpara cartea "Părintele loan Krestiankin, „degetul dumnezeieştii pronii"

• Desavarsirea omului in conceptia filocalica a parintelui Dumitru Staniloae
  Publicat in : Lumea vazuta

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: