Despre Părinţii duhovniceşti
Incă de la prima mea vizită la mănăstire mi-a fost limpede că oricine doreşte să devină monah trebuie să aibă ca duhovnic un ieromonah. Faptul că mi-am dat seama de acest lucru m-a făcut să cuget asupra acestei probleme şi să pun întrebări. Odată i-am adresat Părintelui Sofronie următoarea întrebare: „Care este legătura dintre duhovnic şi fiul sau fiica sa duhovnicească?". Răspunsul său a fost succint, constând dintr-un singur cuvânt „împreună-călătorirea".
Părintele Sofronie a subliniat însemnătatea atitudinii pe care se cuvine să o avem faţă de duhovnicul nostru. Dacă avem o atitudine critică, atunci şi cel mai iscusit părinte duhovnicesc nu va fi suficient de bun pentru noi, în vreme ce dacă ne apropiem de duhovnic cu credinţă în Dumnezeu şi rugăciune, atunci oricare duhovnic poate să ne dea cuvânt de la Dumnezeu. Părintele Sofronie spunea că:
Hristos, Care este mai presus de toţi oamenii, îl va călăuzi pe Părintele tău duhovnicesc şi va îndrepta orice slăbiciune duhovniceasca ar fi având el. Roagă-te în felul următor: „Doamne, sunt neştiutor, călăuzeşte-mă la cunoaşterea Ta prin mijlocirea acestui sfânt Părinte duhovnicesc". Apropie-te de duhovnicul tău cu credinţă şi încredere. Nu te încrede în propria ta raţiune şi judecată, pentru că atunci vei pătimi ce a pătimit şi luda şi nu vei spori duhovniceşte.
Atunci când trebuie să facem faţă unei anumite probleme sau când ne vine greu să mărturisim un anumit lucru la spovedanie, Părintele Sofronie m-a încurajat să-i cer duhovnicului să se roage pentru mine în legătură cu acea problemă, pentru că, după cum spaune Sfântul Siluan: „Mare putere au rugăciunile duhovnicului".
Pentru a-mi insufla încredere în duhovnicul meu, Părintele Sofronie mi-a vorbit despre atitudinea monahilor greci din Sfântul Munte Athos. El consideră întotdeauna că mănăstirea lor este cea mai bună mănăstire din lume, iar despre stareţii lor zic: „Toţi stareţii sunt sfinţi, însă stareţul meu este cel mai sfânt dintre toţi".
Când îţi alegi un duhovnic, este suficient ca el să-L iubească pe Hristos. Poate să fie un om foarte simplu - mi-a spus Părintele Sofronie.
El mi-a făcut cunoscut care dintre părinţii din obşte erau stareţi, descriindu-i pe fiecare în parte, şi mi-a dat posibilitatea să-l aleg pe unul dintre ei drept duhovnic.
Despre teologie
Deşi Părintele Sofronie dorea ea monahii din obştea lui să cunoască teologie, pentru ca să se folosească de ea în slujba Bisericii, în acelaşi timp era precaut ca nu cumva să ne alipim inimile de vreo diplomă universitară. După ce i-am cerut binecuvântarea să merg să studiez teologia la Tesalonic, printre alte lucruri mi-a spus:
Studiile de teologie pot fi folositoare, dar nu sunt necesare pentru mântuire. După ce termini studiile, trebuie să-ţi depărtezi inima de la ele. Pe Dumnezeu nu-L cunoşti din cărţi, ci Duhul Sfânt este Cel care ne învaţă să-L cunoaştem. Nu poţi învăţa smerenia dacă inima îţi este alipită de o diplomă universitară şi aceasta te înrobeşte.
In 1992, când am intrat la Facultatea de Teologie din cadrul Universităţii din Tesalonic, Părintele Sofronie m-a încurajat să învăţ teologie mai cu seamă, după cum a spus, „pentru că mulţi oameni suferă de ignoranţă". Cât timp am fost student m-a sfătuit să mă concentrez asupra studiilor şi să mă rog din când în când cu o rugăciune scurtă, dar plină de râvnă. Pe lângă studiile de teologie, Părintele Sofronie m-a îndemnat să iau seama şi la viaţa duhovnicească, amintindu-l în acest context în chip special pe Părintele Efrem Katunakiotul.
l-am adresat o întrebare despre studiul Părinţilor Bisericii. Duhovnicul meu de la mănăstire m-a încurajat să citesc scrierile Sfântului Grigorie Palama. L-am întrebat pe Părintele Sofronie despre acest lucru pentru că m-am gândit că s-ar putea să fie prea greu pentru mine să fac aceasta la început, la urma urmei, aveam să încep studiul teologiei abia în următorul an academic. L-am rugat, de asemenea, să mă sfătuiască pe care dintre Sfinţii Părinţi să-i studiez în următorii patru ani de facultate.
Inţelegându-mi foarte bine dilema, mi-a răspuns: „Citeşte mai întâi Părinţii Capadocieni, adică pe Sfântul Vasile cel Mare, pe Sfântul Grigorie Teologul şi pe Sfântul Grigorie de Nyssa, mai apoi pe Sfântul Dionisie Areopagitul şi, în cele din urmă, ca o încununare, scrierile Sfântului Grigorie Palama". (Părintele Sofronie acorda o mare însemnătate distincţiei dintre fiinţa şi energia dumnezeiască, aşa cum a fost ea dezvoltată de Sfântul Grigorie Palama în teologia sa, continuând cu credincioşie tradiţia Părinţilor de dinaintea lui.) Atunci când i-am relatat duhovnicului meu cele spuse de Părintele Sofronie, el s-a bucurat şi, cu un zâmbet larg pe chip, mi-a spus: „Adaugă-l şi pe Sfântul Maxim Mărturisitorul la mijloc".
Insă, pentru Părintele Sofronie, teologia nu era doar o chestiune de a studia învăţătura Sfinţilor Părinţi, ci de a trăi experienţa Dumnezeului Celui viu în lumina Lui cea nezidită. Teologia nu trebuie să fie produsul imaginaţiei, ea este starea sufletului aflat în comuniune cu însuşi Dumnezeu, o descoperire care ni se dă atunci când suntem într-o legătură extrem de personală cu Dumnezeul cel Viu. Iată ce scrie Părintele în cartea sa Vom vedea pe Dumnezeu precum este:
Făpturile cuvântătoare au putinţa ca în tot locul să-L cunoască pe Dumnezeu, Cel ce pretutindenea estenu sunt nici pe departe îndeajuns. Adevărata cunoaştere pătrunde în chip de neînţeles în însăşi fiinţa noastră atunci când El este cu noi. Petrecerea lucrătoare a lui Dumnezeu în noi înseamnă că noi am pătruns in însuşi actul fiinţării dumnezeieşti. Şi anume pe această cale se împărtăşeşte duhului nostru o cunoaştere despre El, pe care nimeni nu ne-o poate înstrăina (vezi Lc. 10, 42). Cel mai sigur mijloc de a atinge acest bun este rugăciunea pocăinţei dăruite nouă pentru credinţa în Hristos.
Cred că de aceea, când încă mă aflam în Grecia, mi-a spus:
Spune-le teologilor din Tesalonic că Vom vedea pe Dumnezeu precum este nu este un manual sistematic de teologie, ci este o carte de teologie scrisă de un teolog.
El a accentuat în mod special cuvintele „teologie" şi „teolog". Intr-adevăr, Părintele Sofronie nu avea o diplomă în teologie, dar obţinuse cea mai înaltă diplomă de teologie pe care putea să ţi-o dea o mănăstire athonită şi pustiul Karuliei, după ce trăise în ascultare faţă de oameni sfinţi precum Arhimandritul Misail şi, fireşte, Sfântul Siluan.
Teologia sa este rodul anilor de pocăinţă, de rugăciune şi nevoinţă, când L-a cunoscut pe Dumnezeu în lumina nezidită, dar şi uneltirile vrăjmaşului, prin mijlocirea multor ispite. Ea este, de asemenea, rodul întâlnirii cu oameni sfinţi, oameni total necunoscuţi semenilor lor, care vieţuiau ascunşi în peşterile şi colibele din Sfântul Munte, oameni care trăiau experienţa luminii nezidite a dumnezeirii lui Hristos în sufletele şi trupurile lor smerite. Aceştia îi descoperiseră Părintelui Sofronie experienţele lor cât timp a fost duhovnic în Karoulia şi la Mănăstirea „Sfântul Pavel". Odată mi-a mărturisit:
Din cei şapte oameni care au avut experienţa luminii nezidite, pe care i-am cunoscut, cinci erau neştiutori de carte.
Este de prisos să adaug că Părintele Sofronie şi-a raportat experienţa personală la Sfântul Stareţ Siluan, care, atât timp cât a trăit, a fost pentru Părintele Sofronie un izvor viu de teologie adevărată. Ba mai mult, el era familiar cu scrierile Părinţilor Bisericii, pe care le citise de cele mai multe ori în originalul grecesc. In cărţile sale, el citează unele dintre textele cele mai dificile din scrierile Sfântului Maxim Mărturisitorul, ca de pildă Ambigua. Părintele l-a studiat pe Sfântul Grigorie Palama în perioada în care era bibliotecarul Mănăstirii „Sfântul Pantelimon", pe vremea când numele Sfântului de-abia era recunoscut în cercurile academice din Grecia. In acelaşi timp, scrierile Sfântului Simeon Noul Teolog şi Scara Sfântului Ioan Sinaitul erau adânc întipărite în conştiinţa sa, înrâurirea lor răzbătând în multe din scrierile sale.
Fragment din cartea "Arhimandritul Sofronie Saharov - experienta unei intalniri", Editura Doxologia
Cumpara cartea "Arhimandritul Sofronie Saharov - experienta unei intalniri"
-
Duhovnicul, doctorul sufletului
Publicat in : Editoriale -
Duhovnicul sau psihologul
Publicat in : Editoriale -
Duhovnicul mare si duhovnicul mic
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.