Dacă celălalt v-a părăsit, asta nu înseamnă neapărat că nu vă mai iubeşte. Avem de-a face cu o modificare a relaţiei, nu cu o modificare a inimii omului. Se prea poate ca în inimă să fi rămas dragostea.
Mai mult decât atât: eu sunt profund convins că omul niciodată nu are cum să nu mai iubească, nu este dat lucrul acesta inimii omeneşti.
Se schimbă perceperea acestei iubiri. Se schimbă relaţiile dintre oameni. Şi slavă Domnului că se schimbă, fiindcă dezvoltarea personalităţii umane, calea ei spirituală presupun schimbări de relaţie. Din copii devenim adulţi, din adulţi - bătrâni. Adică toate merg pe calea lor, şi este ceva normal.
Că dragostea dispare din inimă eu însă nu prea pot să cred. Cred că, odată ce am îndrăgit în viaţă pe cineva, nu mai putem să nu-l iubim.
Se spune că poţi să iubeşti doar o dată în viaţă. Nu este aşa. In inimă încap multe iubiri, dar în sensul cel mai înalt iubirea e una singură: este calitatea dumnezeiască a personalităţii omeneşti, care se poate manifesta faţă de mai multe persoane. Poate fi vorba de mamă, tată, soţ/soţie, copii. Dragostea n-are limite.
Când spuneţi: „M-a părăsit omul iubit”, să ştiţi că nu a părăsit dragostea voastră, ci v-a părăsit pe voi. Aşadar, ceva din relaţia voastră era pentru el mai chinuitor decât a trece prin despărţire. E o problemă de relaţie, nu de dragoste. Se prea poate ca în relaţia voastră să fi fost ceva care îl speria sau îi repugna. Ceva ce nu putea să accepte.
De pildă, poate fi vorba de senzaţia că îi răpiţi libertatea, că vi-l subordonaţi, că dacă nu îl înjosiţi cel puţin îl cotropiţi cumva, îl obligaţi să trăiască aşa cum vreţi voi.
Adeseori, la femei, la fete apare teama că alesul şi le va supune şi ipsofacto le va ştirbi individualitatea, teama că personalitatea lor va fi călcată în picioare, împinsă pe planul al doilea. Nu orice femeie e gata să se dizolve în personalitatea bărbatului, să devină o reflecţie a lui - şi nici nu trebuie să facă asta.
A doua variantă: fata se poate speria de ceva din ea însăşi, de faptul că în ea se va trezi deodată ceva neobişnuit, de care îi este frică. Adeseori, femeia se teme să fie fericită, dacă mama ei a avut o căsnicie nefericită. Femeile de acest gen îşi interzic uneori să fie fericite şi-l părăsesc pe cel care poate să le ajute în dobândirea acestei fericiri.
A treia variantă: femeia poate să plece fiindcă se teme că va fi nevoită să devină soră mai mare, doică, guvernantă pentru soţul ei. Poate că voia să găsească în el un ocrotitor, un bărbat puternic, şi a văzut un băieţel care trebuie ţinut sub supraveghere, care trebuie ajutat. Poate că s-a întâmplat invers: femeia a văzut în el nu tatăl pe care îl cauta in mod intuitiv, aşa cum caută adeseori femeia, ci un bărbat matur, care cere de la ea să fie femeie. Şi, poate, ea nu a înţeles că a fi femeie este ceva aducător de mult mai multă bucurie decât a rămâne „adolescentă”.
E greu de înşirat toate variantele posibile, deoarece fiecare om este unic. Orice ar fi, în ceea ce s-a petrecut exista şi un aspect ziditor. Poate că pentru voi aceasta este calea către voi înşivă, către descoperirea autenticului vostru „eu”. Poate că aceste suferinţe îl vor călăuzi pe bărbat la descoperirea unui talent uimitor pe care îl are. Poate că ele îl vor duce la Dumnezeu. Sau poate că la femeia care v-a părăsit a fost vorba de o „falsă dragoste” (milă, pornire romantică, compătimire). Sau poate că la voi a fost vorba de o visare romantică, nu de o dragoste autentică. Sau poate că totul a fost adevărat. Voi singuri trebuie să descoperiţi rostul celor ce s-au petrecut...
PREOT SI PSIHOLOG ANDREI LORGUS
Cum sa depasim despartirea de omul drag, Editura Sophia
Cumpara cartea "Cum sa depasim despartirea de omul drag"
-
Dragostea
Publicat in : Morala -
Dragostea, iubirea, fericirea
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.