Sinteza teologică a lui Gheronda Emilianos
Aşa cum am văzut, experienţa mistică descrisă în naraţiunea noastră se dezvăluie ca o progresie de la chilie la Liturghie. Şi această experienţă, această progresie, înălţată la nivelul unui principiu structural, a devenit temelia înnoirii de către Gheronda a vieţii monahale. In termeni generali, fiecare monah trebuia să petreacă câteva ore în chilia sa, dedicându-se lucrării Rugăciunii lui Iisus, ca pregătire pentru întâlnirea sacramentală cu Dumnezeu în Liturghie.
Aici însă Gheronda s-a confruntat cu o problemă. In Sfântul Munte, marile mănăstiri nu erau concepute pentru a sprijini o vieţuire de contemplaţie isihastă. în primul rând, erau prea zgomotoase; exista prea multă activitate şi niciodată timp suficient: slujbele lungi, vizitatorii şi feluritele treburi consumau mare parte din zi şi adesea exista prea puţin timp, de abia câteva ceasuri pentru odihnă. Cel care dorea să se dedice rugăciunii lăuntrice se retrăgea de obicei în pustia athonită, fie singur, fie împreună cu unul sau doi fraţi de acelaşi cuget cu el.
Gheronda, prin urmare, s-a văzut confruntat cu provocarea de a introduce vinul ameţitor al rugăciunii mistice în burdufurile vechi ale unei mari mănăstiri chinoviale. Vinul era preţios şi nici un strop din el nu trebuia irosit, dar nici burdufurile nu trebuiau sparte. Aşadar, pentru ca ambele să rămână intacte, Gheronda a introdus în programul zilnic o serie de modificări subtile, dar importante.
Punctele centrale ale acelei reorganizări au fost, în primul rând, rânduiala de rugăciune a monahului din timpul nopţii, şi, în al doilea rând, săvârşirea zilnică a Dumnezeieştii Liturghii cu participarea întregii obşti.
Pentru început, rânduiala de rugăciune a monahului a fost extinsă la o priveghere destul de lungă, durata variind între patru şi şase ore. Aceasta fusese practica în rândul sihastrilor şi a micilor grupuri de isihaşti, dar nu fusese niciodată adoptată în marile mănăstiri, unde rânduiala de rugăciune era adesea limitată la o oră, după deşteptare, înainte de slujba de dimineaţă şi consta în săvârşirea unui număr restrâns de închinăciuni şi de „Doamne, Iisuse". Acum însă marea parte a nopţii trebuia să fie petrecută în rugăciune şi lecturi duhovniceşti. O atenţie specială a fost acordată studierii duhovniceşti a Vechiului şi Noului Testament. La acestea se mai. pot adăuga: meditarea la cântările din slujbele zilei; citirea Vieţilor Sfinţilor şi a scrierilor Părinţilor Bisericii. De asemenea, monahii trebuiau să săvârşească un număr mare de închinăciuni, adesea atingând numărul sutelor, dar totuşi numărul exact depindea de vârsta, sănătatea şi greutatea muncii pe care o săvârşea fiecare în timpul zilei. Desigur, accentul principal era pus pe Rugăciunea lui Iisus şi aici, la fel, numărul de rugăciuni varia de la monah la monah.
In armonie cu principiul progresiei de la chilie la biserică, truda privegherii de noapte a fost asumată ca pregătire pentru Dumnezeiasca Liturghie, care era acum considerată locul înălţat al dumnezeieştii descoperiri. In conformitate cu această convingere, Gheronda a dezvoltat o cultură liturgică în care cultul reprezenta o experienţă vibrantă, dinamică şi plină de bucurie. Printre altele, a eliminat din rânduiala slujbelor diferite adăugiri care le lungeau inutil şi întunecau semnificaţia lor originară. De exemplu, lecturile din Everghetinas sau din Pateric au fost înlăturate din slujbele de utrenie, urmând ca monahii să le citească în chiliile lor. Utrenia a fost raţionalizată şi ea: s-a stabilit ca doar o parte din canon să mai fie psalmodiată (i.e. cântările 1, 3 şi 9), restul fiind citit de cei cie Ia strană. Canoanele de mijlocire către Fecioara au fost înlăturate din liturghie şi de la sfârşitul vecerniei, şi cântate în anumite zile ale săptămânii, înainte de masa de dimineaţă. Dumnezeiasca Liturghie a devenit însă principala realitate liturgică, fiind cântată zilnic în biserica mare a mănăstirii de două coruri complete, cu întreaga obşte prezentă, făcând astfel din fiecare zi o sărbătoare. De mult timp nu se mai văzuse ceva asemănător în Muntele Athos.
Ingăduind ca experienţa sa mistică să fie drojdia care a dospit transformarea unei chinovii athonite, scopul lui Gheronda a rămas întotdeauna acelaşi: să creeze condiţiile prin care monahii săi să aibă propria lor experienţă a lui Dumnezeu. Iar dacă experienţa mistică îl îndrumase pe Gheronda la Liturghie, acum Liturghia era cea ca- re-i călăuzea pe alţii la experienţă mistică, înţeleasă ca întâlnire sacramentală cu Hristos. Principiul de bază a fost şi rămâne limpede: „Vremea liturghiei este vreme de descoperire în funcţie de pregătirea fiecăruia la chilia sa". La Simonopetra, programul stabilit de Gheronda Emilianos îi permite monahului să înveţe prin experienţă că rugăciunea inimii şi Liturghia Bisericii sunt localizate într-o singură realitate continuă. Şi aceasta fiindcă experienţa lui Gheronda în sine a fost marcată de o forţă care l-a tras în centrul cultului liturgic, deja stabilit, într-o modalitate care nu înlătura nimic din contemplaţie şi rugăciunea tăcută, ci mai degrabă arăta că acestea sunt două aspecte ale unei sinteze mai înalte.
In sfârşit, este interesant să observăm că ucenicii lui Gheron losif, prin mutarea din micile lor schituri în marile obşti mănăstireşti, au adaptat de asemenea, în felul lor, duhul isihasmului la cadrul instituţional al unei mănăstiri athonite. Astfel, şi izvoarele interne şi cele externe ale renaşterii athonite au avut în mare aceleaşi scopuri duhovniceşti şi s-au confruntat cu aceleaşi provocări administrative.
In 1995, Gheronda Emilianos a început să sufere din cauza unei boli degenerative, iar în anul 2000 i-a urmat la stăreţie ucenicul său, Arhimandritul Elisei. Gheronda se află în prezent în mănăstirea pe care a ctitorit-o la Ormilia.
Fragment din cartea "Indrumarea duhovniceasca in Muntele Athos", Editura Doxologia
Cumpara cartea "Indrumarea duhovniceasca in Muntele Athos"
-
Cunoasterea de sine in experienta mistica
Publicat in : Religie -
Experienta mistica la Dionisie Areopagitul
Publicat in : Religie si filosofie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.