Păr. Arsenie Papacioc atrăgea atenția asupra săvârșirii pravilei într-un mod doar formal...
Rugăciunea trebuie să fie o stare de prezență, de bucurie, de unitate, nu doar de tipic. Eu nu sunt adeptul nevoinței, cu orice preț, ci a unei stări de trăire și de manifestare a iubirii prin rugăciune, zicea marele duhovnic...trecut la cele veșnice în ziua de 19.07.2011, astăzi împlinindu-se 12 ani de când s-a mutat la Cer...
Sunt total de acord cu Sf. Părinte...
De ce zic?
Am observat devieri în practica ascezei (rugăciune, post și înfrânare) la unii ostenitori care cultivând doar dimensiunea aceasta, anume relația lor cu Dumnezeu, pe verticală, au carențe majore în relația lor cu oamenii, pe orizontală, aici necultivând aproape nimic...
Anume, își fac pravila cu mare sârg, cu impresia că sunt niște isihaști, dar clachează la alte secțiuni ale vieții duhovnicești: dragostea, iertarea, îngăduința, empatia, faptele milostivirii, capitole la care stau foarte prost...
De ce?
Pentru că devin judecători, osânditori, defăimători, nepomenitori, intransigenți, radicali, rigoriști, într-un cuvânt talibani...
Iar scopul rugăciunii, al pravilei zilnice, al canonului, al ascezei, nu este să devii taliban cu frații, cu păcătoșii, cu neortodocșii, cu ceilalți oameni, ci iubitor, iertător, înțelegător, milostiv...
Din păcate, mulți după ce se ridică de la citit șpe acatiste, de la pravile și tot felul de alte canoane de rugăciune, iau la păruit pe alții, la judecat și osândit, exprimând mai multă ură și dispreț, decât compasiune...
Dobândirea dragostei desăvârșite este scopul oricăror osteneli duhovnicești, inclusiv al ascezei creștine. Dacă n-ai ajuns la această măsură de virtute, ai ratat ținta...
Asta spune și Sf. Ap. Pavel în Epistola Întâi către Corinteni, cap. 13.
Adică preocuparea doar pentru verticală, dar nu suprapusă și cu orizontala, dă naștere la o specie de talibani ortodocsiști, numai buni de recrutat pentru o Inchiziție sau pentru un Sinedriu evreiesc, în care să fie executați cu mare acribie literală neortodocșii, ei având impresia eronată, în înșelarea lor, a virtuților închipuite că fac slujbă lui Dumnezeu, că sunt întemeiați scripturistic și patristic, doar dând citate înainte de execuția penitentului după modelul Allahu Akbar în variantă ortodoxistă...
Când doar mimezi dragoste și respect pentru oameni, simulând și disimulând virtuți, ești un fariseu în toată regula...
Adicălea flit pe orizontală, dar aripi de îngeri căzuți pe verticală...
Virtutea se măsoară în dragoste manifestată prin cuvânt, atitudine și fapte, nu prin cantitatea de asceză per kilogram corp cu degajare de gigacalorii pe unitatea de timp și de spațiu...
PS:
A nu se înțelege răstălmăcit că am obiecții față de practica rugăciunii sau pentru pravile, în general, eu însumi fiind un lucrător al acestora...
Consider că, rugăciunea este de căpătâi în deprinderea virtuților, dar nu exclusiv...
Rugăciunea trebuie să fie dragostea cu care îmbrățișezi creația, creaturile și pe Creator, nu doar bifarea unei pravile, executată mecanic, formal și tipiconal...
Pr. Alin-Cristian Preotu
Despre autor
Pr Alin-Cristian Preotu
Senior editor
112 articole postate
Publica din 01 Ianuarie 2012
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.