- Imi plac în chip deosebit canoanele iambice. Acest Ioan Damaschin ne descoperă înţelesuri foarte înalte. Ce să faci cu educaţia din şcoli? Aici e Duhul lui Dumnezeu. Un citat îmi place foarte mult: „Acum se roagă să-i dai [darul] naşterii celei de-a doua." Este probabil din canonul iambic, stihul al doilea, rândul al treilea, cântarea a IX-a. Să-l găsiţi acum numaidecât!
- „(...) acum [poporul] se roagă cu lacrimi , Fecioară, să-i dai darul naşterii celei de-a doua şi de viaţă făcător, Preacurată, ca să se închine slavei." Ascultaţi. Este un fel de doxologie, de rugăciune către Dumnezeu. Mai demult, când se întâmpla ceva rău, [oamenii] îşi râdeau capetele, îşi puneau cenuşă pe creştet, se băteau în piept, şi se tânguiau şi jeleau: aşa cum s-a petrecut cu David, când a căzut în păcat.
Şi el a făcut ceva asemănător ca să-şi arate pocăinţa. Şi în Noul Testament întâlnim asemenea lucruri. In Grecia Antică se numea căpetenia menadelor. Aţi auzit de menade? Sunt menadele, bacantele, eumenidele. In religia elină străveche menadele erau femeile care alergau scoase din minţi pe Muntele Kithaironas, printre pini, închinându-se satanei într-un mod orgiastic. Intrau într-o stare de exaltare satanică. Poetul imnograf foloseşte aceste cuvinte, dar le conferă alt sens. Şi noi, creştinii, folosim cuvântul „exaltare", dar în cu totul alt sens. Există o diferenţă uriaşă.
In idolatrie are loc sub înrâurirea unei lucrări satanice, aici - a unei lucrări dumnezeieşti. Acolo Satana vrea să distrugă, să aservească sufletul; aici harul lui Dumnezeu vrea să nască entuziasmul, să sfinţească, să dea naştere unei tresăltări în suflet.
Spuneţi întreg troparul.
- „Implinindu-şi dorul şi invrednicindu-se acum dc venirea lui Dumnezeu, poporul cel iubitor de Hristos se roagă cu lacrimi, Fecioară, să-i dai darul naşterii celei de-a doua şi de viaţă jucător, Preacurată, ca să se închine slavei".
- Aşadar, e foarte important. Este un mod de rugăciune, de doxologie. O stare de entuziasm. „Că sunt plini de must". Nu au spus acest lucru în ziua Cincizecimii despre ucenicii Domnului?
Mai există un tropar în care se vorbeşte despre bacante. Găsiţi-l!
- „Neînduplecatul păcat, ce se înălţa nestăpânit şi necuviincios de turbat, al lumii cuprinse de nebunie l-ai surpat cu tăria Ta atotputernică; şi pe cei mai înainte traşi de acela, astăzi ii mantuieşte din plasele lui, Făcătorule de bine, întrupându-Te de bunăvoie."
- Şi acesta e aparte, ca şi celălalt de mai înainte. Are desigur un alt înţeles. Arată ce făceau idolatrii cu idolii lor. Dar „plasele" la care se face referire semnifică faptul că
Hristos l-a slobozit pe om din mrejele păcatului, în care Satana îl ferecase. „Neînduplecatul păcat, ce se înălţa nestăpânit şi necuviincios de turbat, al lumii cuprinse de nebunie l-ai surpat cu tăria Ta atotputernică; şi pe cei mai înainte traşi de acela, astăzi îi mântuieşte din plasele lui, Făcătorule de bine, întrupându-Te de bunăvoie." I-a eliberat. Erau pierduţi acolo, sclavi. Prinşi în plasele lui. Astăzi El îi eliberează. Pe cei pe care altădată Satana îi prinsese în plasele sale, acum ai venit Tu şi îi eliberezi.
Ia gândiţi-vă ce ştiinţă de carte avea Sfântul Ioan Damaschin! Cunoştea cultul idolatru. Cum se închinau [cei de demult] la idoli. Noi astăzi nu ştim să studiem aşa temeinic...
Sfântul Porfirie Kavsokalyvitul
Fragment din cartea "Cuvinte despre viaţa duhovnicească", Editura Sophia
Cumpara cartea "Cuvinte despre viaţa duhovnicească"
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.