1. Bătrânul Amfilohie zicea: “Când omul se împărtăşeşte, primeşte forţă, este iluminat, contemplă orizonturi largi, simte bucurie, funcţie de dispoziţia sa interioară şi de înflăcărarea sa. Omul simte bucurie şi odihnă, altul simte pace, celălalt dorinţa de a se consacra lui Hristos şi o milă inefabilă pentru toţi. Personal, atunci când mă aflu foarte obosit, după Sfânta împărtăşanie, mă simt ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat!”
2. Această experienţă duhovnicească a Bătrânului lacob are un interes aparte: “Când mi-am început viaţa preoţească în mănăstire. In afară de ceasuri, era rânduită slujirea zilnică a Sfintei Liturghii. Incepeam slujba noaptea şi terminam Liturghia înainte de a se face ziuă. Impărtăşindu-mă în fiecare zi cu Sfintele Taine, simţeam o aşa mare putere în mine încât eram ca un leu. Sufletul meu ardea de o asemenea flacără dumnezeiască încât, toată ziua, nu-mi era nici foame, nici sete şi nu simţeam nici căldura, nici frigul. Neobosit, lucram de dimineaţa până seara. Chiar şi vara, când după masă părinţii se odihneau în chiliile lor, căutând un pic de răcoare, eu transportam pământ fertil şi îngrăşământ în grădinile pe care le cultivam în afara mănăstirii”.
3. Acelaşi Bătrân ne descoperea acest fapt impresionant: “Când dădeam Sfânta Impărtăşanie credincioşilor, nu le vedeam niciodată faţa; în acelaşi timp gândul îmi spunea uneori să privesc faţa celor ce se apropiau de Sfânta Cuminecătură. Vedeam atunci lucrul următor: unul avea cap de câine, altul semăna cu o maimuţă, alţii aveau înfăţişarea înspăimântătoare a deferitelor animale.
Dumnezeul meu, ziceam eu, aceştia sunt oameni. Cum se face că au chip de animale? Numeroşi alţii înaintau pentru a se împărtăşi cu un chip luminat şi voios, care strălucea ca soarele, după ce se împărtăşeau”. Altă dată, Bătrânul ne-a destăinuit aceasta: “Intr-o zi am văzut un cheag de sânge pe disc, l-am arătat unui frate, şi a dispărut puţin după aceea”.
4. Creştinii încă n-au înţeles că Sfânta împărtăşanie este una dintre tainele obligatorii ale Bisericii. Cei mai mulţi nu se împărtăşesc cum ar trebui. Bătrânul Filotei zicea referitor la acest subiect: “Din necredinţă şi lipsă de evlavie, unii nu se împărtăşesc deloc. Alţii, din ignoranţă, lipsă de credinţă şi neglijenţă, prin lipsa de dragoste adevărată şi curată faţă de Dumnezeu, se împărtăşesc o dată sau de două ori pe an. Şi atunci din obişnuinţă, fără frică de Dumnezeu, fără credinţă şi fără dragoste. Este o situaţie tristă şi vrednică de plâns când preotul, deschizând uşile împărăteşti, îi pofteşte pe credincioşi să se împărtăşească şi nimeni nu se apropie!”
5. Bătrânul Ieronim sublinia “Cel ce se împărtăşeşte trebuie să simtă, inaintete, frică de Dumnezeu, evlavie şi căinţă, iar, după împărtăşire, trebuie să simtă pace, bucurie şi dorinţa de a nu vorbi cu nimeni”.
IPS Andrei Andreicut
Fragment din cartea "Mai putem trai frumos", Editura Reintregirea
-
Sa nu uitam de impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului
Publicat in : Duminica a 28-a dupa Rusalii -
Modul prefacerii painii si vinului in Trupul si Sangele Domnului e de nepatruns
Publicat in : Religie -
Rugaciune catre Sfantul Sofronie Saharov pentru apropierea cu trezvie de Trupul si Sangele Domnului
Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe -
Ritualul Impartasirii in riturile liturgice orientale
Publicat in : Viata liturgica -
Impartasirea muribundului
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.