Fecioara Maria a fost adusă la templul din Ierusalim de Sfinții Ioachim și Ana, părinții ei după trup, când avea vârsta de trei ani.
În felul acesta, ei au împlinit făgăduința făcută lui Dumnezeu de a afierosi Sfânta Copilă Domnului, Dumnezeu fiind cel care le-a dăruit-o ca răspuns la rugăciunile lor fierbinți.
Preacurata Fecioară este cea care a fost aleasă să fie „vas încăpător al dumnezeirii”. De aceea „templul se înfrumuseţează”, ca să primească pe „cea mai Sfântă decât sfinţii”, în vreme ce puterile cereşti se bucură, iar „lumea întreagă prăznuieşte tainic” (Pr. Matei Popovici, „Sărbătorile eterne. Cuvinte de zidire sufletească”, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2001).
Copila Maria vine la sfântul locaş de bunăvoie, nu adusă cu forţa, ci cu voinţă liberă, fiind „întraripată” de o iubire dumnezeiescă, proprie firii ei curate.
Așa cum spune Sf. Grigorie Palama, Ea vine „din propriul ei imbold către Dumnezeu și printr-o cunoştinţă nemijlocită, a aflat calea şi sălăşluirea în Sfânta Sfintelor, ca şi cum i-ar fi crescut aripi de la sine, fiind purtată spre sfânta şi dumnezeiasca sete şi dragoste de Dumnezeu, având prin Ea însăşi, o asemenea vrednicie” („Omilii”, vol. III, Editura Anastasia, Bucureşti, 2007).
Sfânta Fecioară este întâmpinată de tinere de neam bun ce ţineau în mâini făclii și care au condus-o în cele dinlăuntru ale locașului lui Dumnezeu.
Dorul dumnezeiesc din sufletul ei a determinat-o să grăbească dintr-o dată pasul, să depăşească alaiul care o înconjura și să o ia înaintea tuturor fecioarelor ce erau aduse în urma ei.
Și despărțindu-se imediat de toți, de părinții ei Ioachim și Ana, de fecioarele de aceeași vârstă cu ea, Preacurata Copilă înaintează cu bucurie spre arhiereul Zaharia, tatăl Sf. Proroc Ioan Botezătorul, arătând astfel tuturor că s-a predat în întregime lui Dumnezeu.
Deşi avea numai trei ani, Fecioara Maria a dat dovadă de înţelepciune şi de judecată matură, alegându-L pe Dumnezeu şi templul Său, în locul părinţilor ei trupeşti.
În felul acesta avea să se împlinească cuvântul psalmistului David: „Aduce-se-vor Împăratului fecioare în urma ei, prietenele ei se vor aduce Ție. Aduce-se-vor întru veselie şi bucurie, aduce-se-vor în palatul Împăratului” (Psalmi 44, 16-18).
Fecioarele, care au primit-o, au condus-o la marele preot Zaharia, cel care, venind în întâmpinarea Sfintei Copile, a rostit cuvântul profetic: „Ascultă, fiică, şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui tău, că a dorit Împăratul frumuseţea ta, că El este Domnul tău” (Psalmi 44, 12-13).
Sf. Grigorie Palama ne spune că a fost nevoie de o „luptă îndelungată” pentru ca Preacurata Fecioară să ajungă, „fără termen de comparaţie”, la cea mai înaltă sfinţenie.
Lucru minunat este faptul că Maica Domnului a dobândit, încă din copilărie, o „înţelepciune matură” și, mai mult decât atât, „una îngerească”.
De aceea, Sfânta Copilă a socotit ca pe un lucru firesc să-şi părăsească părinţii şi „tot ce ar fi avut nevoie până la vârsta de trei ani”, să pășească în Sfânta Sfintelor și să se înfăţişeze înaintea arhiereului Zaharia (Monah Teoclit Dionisiatul, „Maica Domnului în teologia şi imnografia Sfinţilor Părinţi”, Editura Bizantină, Bucureşti, 2002).
Sfânta Fecioară a fost închinată la templu ca să fie „tron însufleţit” al lui Dumnezeu. Viața ei, în Sfânta Sfintelor, a fost mai presus de fire, căci urma să se facă „împărăteasă a toate şi Maică a Împăratului şi Domnului şi Dumnezeului a toate” (Sf. Maxim Mărturisitorul, „Viaţa Maicii Domnului”, Editura Deisis, Sibiu, 1998).
Și pentru că nu se cuvenea să fie văzută de ochii iscoditori ai oamenilor, Sfânta Copilă, pe care o numim „cortul” în care S-a sălăşluit pe pământ Dumnezeul cel Preaînalt, a ales, încă din pruncie, ca loc de petrecere duhovnicească, Sfânta Sfintelor sau sălaşul numelui dumnezeiesc (cf. Psalmi 73, 8).
Și rugându-se în templu timp de 12 ani, Copila Maria vestește tuturor că Ea este „visteria” cuvenită lui Dumnezeu, „vârful culminant” al tainelor Duhului Sfânt, „om adevărat”, „model de neprihănire și de jertfelnicie” pentru întreaga lume, din toate timpurile și mai presus de vremuri (Diac. Ioan I. Ică jr., „Maica Domnului în teologia secolului XX şi în spiritualitatea isihastă a secolului XIV: Grigorie Palama, Nicolae Cabasila, Teofan al Niceei”, Editura Deisis, Sibiu, 2008).
„O, cea mai cinstită şi mai sfântă decât toţi sfinţii, dumnezeiască Pruncă, Fecioară şi Maica Dumnezeului celui de sus, în ziua Intrării tale în Sfânta Sfintelor, pe care o prăznuim astăzi cinstindu-te, primeşte acest dar al nostru şi ne izbăveşte pe noi din toate nevoile, necazurile şi primejdiile şi ne învredniceşte Împărăţiei celei Cereşti, ca întotdeauna cu mulţumire să cântăm: Aliluia!” (Acatistul Intrării în Biserică a Maicii Domnului, Condacul al 13-lea)
Sorin Lungu
Sorin Lungu
-
Sarbatoarea Intrarii in Biserica a Maicii Domnului
Publicat in : Intrarea in Biserica a Maicii Domnului
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.