Topescu-se zăpezile de pe munţi când soarele străluceşte, şi pâraiele se revarsă spre a curăţi pământul. O, fii ai oamenilor, ce soare va topi zăpada de pe vârful sufletelor voastre, şi pământimea voastră o va curăţi?
Precum chiciura îngheţată bocnă, aşa sa învârtoşat sufletul vostru din pricina păcatului. Precum zăpada de anul trecut, peste care ninge o nouă zăpadă, la fel de neclintit zace păcatul vostru de anul trecut şi de anţărţ - aşternut pentru păcatul de azi şi de mâine.
De nu aţi avea păcătoşenie, păcate nu aţi avea; de nu aţi avea păcătoase dorinţe, păcate nu aţi avea. Zăpada pe munte nu ar rămâne, dacă pământul cald ar fi; dacă pământul cald ar fi, şi dacă ceaţa cea rece, care ascunde soarele, s'ar risipi, atunci nici pe culmi, nici pe văi zăpada nu ar dăinui.
Pământul rece şi ceaţa rece dintre voi şi soarele vostru, zăpadă peste zăpadă şi gheaţă peste gheaţă grămădesc.
Păcatele voastre cine le va dezlega, şi gheaţa urii voastre cine o va dezgheţa?
In zadar voi înşivă păcatele vi le iertaţi. Iertând voi înşivă păcatele voastre faceţi din zăpadă gheaţă - aşternut încă mai neted pentru noua zăpadă.
Numai lumina Dumnezeirii celei în Trei Sori poate dezlega ale voastre păcate, precum numai soarele poate să topească zăpada de pe munte, să topească omătul şi gheaţa, şi flori din pământul negru să scoaţă.
„Iartă-se ţie păcatele tale, scoală-te şi umblă!" Cunoşti tu, omule, pe Cel ce, cu aceste dulci cuvinte, are stăpânie ca iarăşi sănătos să te facă? Juru-mă ţie, nu îl vei afla, nici îl vei întâlni pe pământ, chiar de vei cutreiera întreaga lume cruciş şi curmeziş. Şi toate lumile ce se rotesc în jurul soarelui de le-ai cutreiera, pe Dânsul tot nu-1 vei afla. Căci El nu este din lume, şi nu pământul îl ţine.
El este Om Ceresc, Mântuitorul sufletului tău, şi departe stă de cel ce singur păcatele îşi iartă, dar aproape, foarte aproape de cel ce păcatele îşi urăşte şi strigă către cer să i le şteargă.
Mai curată decât lumina soarelui este mintea Lui, şi mai arzător decât soarele este cuvântul Lui. Zăpada de pe sufletul omului El o topeşte, şi flori face să răsară. Toate straturile de zăpadă şi gheaţă le poate topi, şi tot pământul îl poate curăţi. Cheamă-L dintru adâncul sufletului tău, şi El va veni.
Când El strigă cu mare glas: „Iartă-se ţie păcatele tale", sufletul tău, cel înţepenit acum de povara păcatelor, vioi şi sprinten se va face, şi slăbănogimea trupului tău va pieri.
Păcatele sufletului sânt ranele sufletului. Cum poate trupul sănătos să fie când sufletul îi este rănit?
Zis-a cel fără de minte: Uite, vecinul meu, un păcătos înrăit, se bucură de o înfloritoare sănătate trupească! Cu adevărat păcatul sufletului nu vatămă trupul, zice omul cel fără de minte.
Aşteaptă, omule fără de minte, aşteaptă încă puţin, până ce putreju- nea din suflet prin trup va străbate. Atunci gura ta va amuţi, şi de păcat vei fugi cum fugi de un hoit ce duhneşte. Aşteaptă până ce viermele va roade mărul pe dinăuntru, şi-abia atunci te vei mâhni de ofilirea şi gălbejirea lui cea din afară.
Atunci şi tu împreună cu leproşii la marginea drumului vei sta, şi ca un cuprins de moarte vei striga: Fiule al lui Dumnezeu, miluieşte-mă!
Şi atunci vei auzi şi vei înţelege mântuitoarele cuvinte: Iartă-se ţie păcatele tale, mergi în pace!
Sfantul Nicolae Velimirovici
Rugaciuni pe malul lacului, Editura Predania
Cumpara cartea "Rugaciuni pe malul lacului"
-
Pocainta neintrerupta - sursa a vietii duhovnicesti autentice
Publicat in : Credinta -
Pocainta si marturisirea: o taina uitata
Publicat in : Credinta -
Pocainta, transformare a mortii in inviere
Publicat in : Morala -
Rugaciune de pocainta
Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.