Discutăm cu psihiatrul ortodox, psihoterapeutul, psihologul, doctorul în medicină, autorul a numeroase cărţi de psihoterapie ortodoxă, Dmitri Alexandrovici Avdeev.
Care este specificul depresiei actuale? Cu ce probleme apelează oamenii la dumneavoastră?
- Natura tulburărilor nevrotice în ultimii 10-15 ani s-a schimbat în mod esenţial. Ea a devenit mult mai complexă şi mai dezordonată. In permanenţă creşte neînţelegerea dintre cele mai apropiate persoane. Oamenii „şi-au pierdut capul”: se grăbesc să trăiască, le este frică să rămână singuri şi se grăbesc să-şi aranjeze viaţa.
Drept rezultat, relaţiile sexuale timpurii au deveni o normă, creşte numărul de avorturi, iar căsătoriile civile demult nu mai surprind pe nimeni. Toate fenomenele sunt direct legate de specificul depresiei contemporane. Rădăcina ei constă în faptul că modelele comportamentale enunţate nu sunt caracteristice naturii umane. Adesea ele ne sunt impuse de societatea în care trăim. Natura firească a omului se împotriveşte acestui model impus. Numai că oamenii înşişi nu înţeleg acest lucru. Conflictul refulează într-o nevroză care duce la depresie.
Cel mai des apelează la mine pentru consultaţie femeile. Vin cu lacrimi în ochi: peste tot doar trădare, înşelare, calomnie, minciună. Plângerile sunt tipice: „soţul este rece şi nu se implică, copiii au crescut, sunt singură”. Pentru femei, ca în toate timpurile, sunt actuale problemele singurătăţii, ale deficitului de dragoste, de atenţie şi de îngrijire. Aşa este natura femeilor. Apropo, foarte rar vin doamne cu depresie pe fondul faptului că nu a fost avansată la serviciu. Şi aceasta este iarăşi firesc.
De regulă, mult mai predispuse la depresie sunt femeile de 30-40 de ani. De obicei, în această perioadă începe criza vârstei mijlocii. Primele reprize ale vieţii s-au consumat, copii au crescut, s-a instalat o criză a relaţiei de cuplu. Aspectul exterior nu mai este cel ca al unei fete de douăzeci de ani. Pot apărea şi probleme de sănătate, se acumulează oboseala, surmenajul.
Femeia îşi reevaluează valorile vieţii. Ea a făcut o retrospectivă şi a înţeles că are în spate o parte mare din viaţă. Ce să facă mai departe? Să mai poarte încă câteva rochii şi nişte perechi de încălţăminte? Să-şi facă o nouă coafură? Să plece să se odihnească peste hotare? Da, nu ar fi rău. Dar toate aceste au mai fost. Totuşi, ceva lipseşte. Dar ce anume? Deseori ajung să aud de la cei care vin la mine că sunt pustii lăuntric şi că nu mai au putere să trăiască.
Parţial, creşterea numărului afecţiunilor psihice poate fi explicată prin faptul că oamenii sunt angajaţi într-un „maraton” continuu, că organismul nu face faţă suprasolicitărilor, avalanşelor de informaţii, stresurilor. Dar, mai întâi de toate, din punctul meu de vedere, această creştere poate fi explicată prin faptul că multe persoane au pierdut sensul adevărat al vieţii, pe cel duhovnicesc.
Dar fiecare om are un sens propriu al vieţii. Cum să înţelegem dacă este sau nu cel adevărat?
- In aceasta constă problema: fiecare om îşi alege singur scara valorilor. Şi îşi construieşte scara nu pe un fundament duhovnicesc durabil, ci pe propriile concepţii despre viaţă.
Femeia obsedată de modă se plânge de faptul că nu are noua pălărie de primăvară şi că nu mai sunt în vogă ghetele, de faptul că „un tip” a început să-i facă curte „unei ţipe”. Iar tipa respectivă este mai frumoasă şi mai fericită decât ea. Tânărul se plânge de cantitatea mică de bani de buzunar pe care i-ar putea cheltui pe plăceri. Soţia plânge din pricina ofensei de a fi înşelată de soţ. Iar soţul, la rândul său, se plânge din cauza rateurilor de la serviciu. Medicul, inginerul, avocatul - toţi sunt nemulţumiţi de faptul că câştigă puţin. Toţi plâng şi se întristează, necăutând la faptul că, atrageri atenţia, trăiesc în lux şi bogăţie.
Voi mai sublinia odată: motivul principal al nevrozei nu sunt stresul şi neplăcerile, ci personalitatea omului. Pe deasupra, o personalitate dezorganizată din interior, în fiecare om, de la naştere, se ascunde un fundament (potenţial) duhovnicesc. Cu binişorul, acesta trebuie dezvoltat şi înmulţit. Dar omul trăieşte intr-un mediu unde este îndemnat din toate părţile: ia totul de la viaţă!
Pe cale de consecinţă, dacă nu au reuşit „să dai lovitura” în viaţă - este un lucru îngrozitor şi ţi-ai ratat viaţa. Oamenii se lasă păcăliţi de această momeală. în cele din urmă înfloreşte filosofia hedonistă: mănâncă, bea, distrează-te. Şi primeşte plăcere de la o asemenea viaţă.
Mai devreme sau mai târziu omul înţelege falsitatea acestei căi. Scara valorică impusă, falsă, se dăramă ca un castel de nisip. Omul suferă o ruinare totală. Inevitabil se întreabă: de ce, în numele a ce merită să trăiască? Dacă nu are un răspuns, omul cade pradă întristării, deprimării, depresiei.
Oare toţi experimentează aceste trăiri de dezamăgire? Astăzi se face propagandă activă a unui model de carieristă egoistă care „merge pe capete”, care „se realizează” cu orice preţ. Ei nu-i pasă de nimeni şi de nimic. Oare şi asemenea specimene cad în depresie?
- Bogăţia, succesul şi cariera nu salvează de depresii şi de nevroze. O persoană înţeleaptă a spus: „Nu vă doresc nici bogăţie, nici slavă, nici succes, nici chiar sănătate, ci numai pace sufletului. Aceasta este cea mai importantă. Dacă veţi avea pace, veţi fi fericiţi”.
Nivelul ridicat de aşteptări neîmplinite ale omului lasă întotdeauna în suflet sentimentul neîmplinirii, tristeţii, amărăciunii, supărării. Iar întristarea vine atunci când vreo patimă nu a fost satisfăcută. De exemplu, omul nu a primit suma de bani pe care şi-a dorit-o. Aşa a dobândit o nevroză, căci nevroza apare în momentul ciocnirii dintre lucrul dorit şi realitate.
Dacă în capul unghiului este pus Lexuxul, şuba din blană de nurcă, colierul cu diamante, dar nu reuşeşte achiziţia unui element din listă, atunci va izbucni o puternică nevroză şi depresie. Omul este privat de pacea interioară care se fundamenta pe aceşti trei piloni.
Dacă am stabili altfel priorităţile: pe primul loc - valorile spirituale, apoi cariera, succesul, lucrurile scumpe, atunci rateurile materiale nu vor zgudui verticalitatea interioară a persoanei. înţelegeţi că bunurile materiale vizibile nu sunt cele mai importante în viaţă.
Aceste lucruri nu fac decât să vă muşamalizeze viaţa. O interpretă cunoscută, într-un interviu, la întrebarea: „Vă bucuraţi de o rochie scumpă?”, a răspuns: „Bineînţeles că mă bucur preţ de aproximativ zece minute”. Acesta este preţul real al celui mai scump lucru.
Pe deasupra, dacă femeia s-a realizat din punct de vedere profesional, obţinând succese excepţionale, acest lucru nu înseamnă sub nicio formă că are şi pace în suflet.
Ea a obţinut ceea la ce visa. Drumul ei nu a fost uşor: pentru „a merge pe capete”, fără a sta prea mult pe gânduri trebuie să lucrezi foarte bine asupra propriei conştiinţe, ca ea să nu te tulbure pentru „fleacuri”. De regulă, carieristele egoiste despre care îmi vorbiţi sunt persoane foarte nefericite. Cei care o înconjoară nu văd decât luciul exterior. Iar în sufletul lor este acelaşi morman de cioburi.
Totodată, femeile care şi-au dedicat viaţa carierei ori nu au deloc familie, ori aceasta se află la limita destrămării: soţul a început să se uite după femei, copiii au devenit incontrolabili. Aceste realităţi generează nevroza. Apropo, femeile de succes şi bogate trec prin trăda rea şi înşelarea persoanei celei mai apropiate în mod identic ca toate celelalte femei.
Depresia are mereu rădăcini spirituale?
- In general, distingem câteva tipuri de depresie. Totodată, statistica afirmă că aproximativ fiecare al cincilea caz de nevroză este legat de pierderea sau de lipsa la om a sensului vieţii, de conflictul de valori.
In realitate, aproape fiecare nevroză are rădăcini duhovniceşti. Medicul trebuie să stabilească dacă suferinţele omului au o cauză nemijlocit duhovnicească, şi, prin urmare, trebuie supus unui tratament duhovnicesc, ori dacă îngrijorările sale sunt determinate de activitatea incorectă cerebrală, ori chiar a întregului organism.
Dacă au fot identificate cauzele din prima şi din a doua categorie, atunci persoana respectivă are nevoie de tratament duhovnicesc şi psihiatric în acelaşi timp. In asemenea situaţii, însănătoşirea duhovnicească poate duce la însănătoşirea psihică şi fizică.
Dumneavoastră cum trataţi depresia?
- După cum ştiţi, psihologii mereu discută aprins care metodă este mai eficientă. Unii spun că nu există nimic mai bun decât psihanaliza, alţii nu recunosc nimic altceva decât terapia Gestalt. în raport procentual eficacitatea tuturor metodelor este aproximativ aceeaşi. Aceasta este realitatea. Totul depinde de fiecare medic în parte.
Mai întâi de toate, noi căutăm sursele spirituale, cauza depresiei. Aflăm de ce omul are o scară valorică a vieţii construită în mod incorect. Abordarea este strict individuală. De exemplu, un pacient care suferea de o formă gravă de nevroză a recunoscut: „Mă omoară invidia. De cum văd că un vecin sau o cunoştinţă are ceva mai bun, nu-mi pot găsi locul, de parcă aş arde din interior”. Cum aş putea oare să procedez? Să-i prescriu pentru această „afecţiune” pastile de trei ori pe zi?
Să presupunem că v-a jignit prietenul dumneavoastră. Probabil că sunteţi supărat pe bună dreptate pe el. După părerea dumneavoastră, prietenul respectiv a acţionat în mod perfid şi nu merită decât condamnare. Dar fiţi atent în momentul acestor gânduri la propria persoană: faţa vă este încordată, inima „sare” din piept, capul parcă v-ar fi presat de un inel de oţel. La o primă analiză constatăm: straniu. Altcineva este de vină, iar senzaţiile neplăcute le trăiţi dumneavoastră. Aici tot nu ne va ajuta metoda de tratament medicamentos. Practica arată că ameliorarea se observă la pacient numai atunci când vine vorba de suflet, de pocăinţă. Cu acordul pacientului şi la dorinţa sa încercăm să evaluăm simptomele bolii de pe poziţii duhovniceşti. In consecinţă, se schimbă viziunea asupra lumii a pacientului. El învaţă să primească corect loviturile sorţii şi să reacţioneze la ele în mod adecvat. înţelegerea propriei lumi duhovniceşti, propriilor valori şi viziuni este o muncă titanică.
Dacă este vorba de o formă gravă a unei boli, atunci persoana vizată poate fi ajutată numai de un tratament prescris de un medic - prin administrarea unor preparate puternice, ori chiar prin spitalizare, atunci îi îndrum pe asemenea pacienţi la dispensar.
Revista moscovită Sănătatea femeii,
Nr. 2, 2008.
Prof. dr. Dimitri Avdeev
Cum sa ne pastram pacea sufletului, Editura Eremit
Cumpara cartea "Cum sa ne pastram pacea sufletului"
-
Invidia
Publicat in : Editoriale -
Invidia, patima sau emotie motivationala?
Publicat in : Morala -
Invidia, cea mai primejdioasa boala
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.