Mama Blondina

“Mama Blondina” (numele sau vine de la Sfanta Mucenita Blandina - 25 iulie) a ramas in inimile celor care au cunoscut-o drept o martira a zilelor noastre, o pilda vie de bunatate, credinta si jertfelnicie. Desi nu a avut un sfarsit mucenicesc propriu-zis, aceasta si-a inchinat viata lui Hristos, marturisindu-L prin smerenie si suferinta, in timpul regimului comunist ateu. Nascuta in Basarabia, de profesie invatatoare, mama Blondina a fost, vreme de 15 ani, deportata in Siberia, unde a facut experienta vietii dure din inchisori si lagare. Ultima parte a vietii si-a petrecut-o slujind Sfintei Parascheva si semenilor la Catedrala Mitropolitana din Iasi. A trecut la cele vesnice pe 24 mai 1971.

Viata si suferintele mamei Blondina ne sunt cunoscute din insemnarile ei, publicate dupa 30 de ani de la mutarea sa la Domnul.

Blondina s-a nascut la 24 februarie 1906 in satul Grusenti din Basarabia. Parintii sai, preotul Zaharia Popovici si preoteasa Serafima, mai aveau, la nasterea sa, trei copii (doua fete si un baiat). Inca de la varsta de sase ani mergea la biserica, incepuse sa citeasca, canta in strana, cunostea randuiala Utreniei, stia pe de rost Sfanta Liturghie. Dupa scoala generala si absolvirea gimnaziului a ajuns profesoara pentru clasele I-VII.

In 1926 s-a casatorit cu inginerul Gheorghe Gobjila. Dumnezeu le-a daruit un fiu, Vladislav - Slavcic.

Incercarile si suferintele aveau sa inceapa dupa cunoascuta “eliberare”, ocuparea Basarabiei, a nordului Bucovinei si a tinutului Herta in 1941 de catre URSS.

La 27 iunie, cand rusii au cerut „retrocedarea” Basarabiei, Blondina se afla cu fiul in varsta 13 ani, la fratele sotului, la o departare de 25 km de casa. A ajuns, pe jos, acasa abia a doua zi si sotii n-au reusit sa se refugieze in Romania, asa cum au facut surorile si fratele ei.

Dupa ocuparea Basarabiei a inceput calvarul acestei familii. Mai intai a fost arestat sotul, apoi au inchis-o si pe Blondina. A scapat numai copilul lor, pe care au reusit sa-l ascunda la o ruda.

Tanara femeie a fost invinuita doar pentru nevinovatele cuvinte: "Vrem sa plecam in Romania, caci acolo este Patria noastra. Romania ne-a crescut, ne-a invatat, ei trebuie sa-i slujim”. Din cauza aceasta ea a ajuns sa fie „dusman al poporului”, apoi trimisa in Siberia, fara sa stie ca in celula de alaturi se afla sotul ei.

Blondina se ruga fierbinte lui Iisus. Rugaciunile au ajutat-o in momentele cele mai dificile. In inchisoare mureau sute de oameni, ea, insa, a supravietuit. Cand au arestat-o avea 36 de ani si cantarea 96 de kilograme. Dupa eliberarea din exil arata ca o batrana de 70 de ani si scazuse pana Ia 45 de kilograme. A muncit in camp, la ferma, in locurile cele mai grele. In lagar fost aduse si 200 de calugarite, condamnate pentru credinta. Printre ele se afla si o contesa, invinuita ca umbla la biserica. Aceste fiinte evlavioase au sprijinit-o si au imbarbatat-o moral, atunci cand a aflat ca sotul i-a murit de foame.

Dupa ce Blondina a fost eliberata, dar cu domiciliu fortat, mama-sa s-a hotarat sa vina la ea, caci intre timp preotul plecase la Domnul. Ceilalti copii erau in Romania si mama lor nu putea trece cu traiul la ei. La 21 februarie 1955, Blondina a ramas si fara de mama, fiind nevoita s-o inmormanteze fara de preot. Dupa moartea mamei Dumnezeu i-a trimis o mangaiere: a primit din Romania o scrisoare si o fotografie de la fiul ei, care s-a refugiat impreuna cu rudele. El obtinuse specialitatea de inginer, lucra la un minister in Bucuresti.

Blondina avea deja 50 de ani cand a fost pusa in libertate cu urmatorul document: "Prin prezenta adeverinta se pune in libertate cetateanca Gobjila Blondina, care are voie sa plece unde doreste”. Ea s-a intors in Basarabia si mai intai a intrat intr-o biserica. Plangand in hohote, a multumit lui Dumnezeu pentru ca a ajuns sa paseasca pe pamantul stramosesc. N-a putut sa ramana la Chisinau, caci inca era numita "dusman al poporului”. A venit la niste rude din regiunea Cernauti, intr-un sat de pe malul Prutului, numit Chisla.

In 1957 a primit pasaport ca sa poata pleca la fiu in Romania. Dar nici acolo Golgota ei nu s-a terminat. Nora, care era un ateist convins, nu-i dadea voie sa mearga la biserica.

Intr-o buna zi fiul i-a spus: „Alege ori pe Dumnezeu, ori pe noi. Iti dam un termen de trei zile”. Mama Blondina i-a raspuns: "Voi mie sa nu-mi dati trei zile ca sa-l aleg pe Dumnezeu. Eu pe Dumnezeu il am intotdeauna.

Ramanand pe drumuri, fara adapost, s-a hotarat sa merga la Iasi. Parintele Mircea Stoleriu de la Biserica „Adormirea Maicii Domnului“ - Galata din Iasi relateaza despre perioada in care Mama Blondina s-a aflat in acest oras: "Venind la Iasi, viata ei a fost la fel, in rugaciune. Dis-de-dimineata, cand se deschidea Catedrala mitropolitana din Iasi, ea era acolo si statea la toate slujbele, langa moastele Sfintei Parascheva. Si acum vine legatura cu familia mea. Acolo a cunoscut-o mama mea, care a vazut-o pe Blondina zile de-a randul cum plangea. Destul de curand toata taina ei a fost dezvaluita si, in fata durerii, mama mea i-a spus: «Veniti sa locuiti la noi», pentru ca nu avea unde sa stea. Noi locuiam intr-o casa cu doua camere. Astfel, intr-o camera a stat Mama Blondi­na, iar in cealalta ne-am retras cu toata familia. Mama Blondina scria acatiste ale mai multor sfinti si se ocupa de organizarea hramurilor bisericilor din Iasi, fiind o apropiata a celor aflati in nevoi.”

Tot Parintele Mircea Stoleriu relateaza o intamplare din viata Mamei Blondina care s-a intalnit in Iasi cu fosti cunoscuti din tinerete si care faceau parte din inalta societate. Acestia au judecat-o pe Mama Blondina, fosta profesoara, pentru ca ajunsese sa faca curatenie in curtea Catedralei mitropolitane.

Replica acesteia a fost: "Mie nu imi este rusine sa spal picioarele Mantuitorului Hristos“.

Mama Blondina s-a imbolnavit, apoi a fost operata. Insa fiul n-a vizitat-o niciodata. Caietele cu insemnarile din anii exilului le-a incredintat unei prietene, rugand-o sa le pastreze si sa le dea tiparului cand va fi posibil.

Pe ultimul ei drum (a murit la 24 martie 1971) au venit s-o conduca multi oameni - enoriasi de la diferite biserici. Parintele arhimandrit Veniamin, calugar si duhovnic la Sfanta Mitropolie din Iasi, a compus o poezie din 24 de strofe despre viata Mamei Blondina si a citit-o la mormantul ei, unde au tinut slujba 14 preoti, calugari si calugarite.

Mormantul Mamei Blondina se afla in Cimitirul "Eternitatea” din Iasi.

Radu Alexandru

.