Minuni din timpul vieţii

In timp ce Sfântul Ioan Iacob era la Mănăstirea Sf. Sava, Părintele Ioanichie Pârâialâ a făcut o infecţie în urma unei lovituri pe care a avut-o la cotul de la mâna dreaptă şi după câţiva ani de suferinţă a căpătat T.B.C. osos. Avea rana deschisă la cot şi, prin rana infectată, odată cu puroiul care-i curgea mereu au început să se elimine şi bucăţele de os ce intraseră în descompunere.

Atunci, stareţul mănăstirii l-a dus pe Părintele Ioanichie la un Spital din Ierusalim unde doctorii au stabilit că mâna părintelui trebuia tăiată. In faţa acestei situaţii, părintele a zis: Dacă din asta va fi să mor, vreau să mor cu toate mădularele întregi, şi a refuzat orice intervenţie medicală fugind din spital. După ce a ajuns la mănăstire, părintele Ioan a început să-l bandajeze şi să-i spele rana cu ceaiuri din plante, iar după câteva spălături, rana s-a închis şi s-a vindecat.

Spunea Părintele Ioanichie că numai cât punea părintele Ioan mâna pe dânsul, simţea o mare linişte, durerile îl lăsau şi o pace cu o bucurie sfântă îl cuprindea, încât nu mai simţea nici un fel de durere.

După ce Sfântul Ioan Iacob s-a mutat la peştera de la Sfânta Ana de Hozeva, Părintele Ioanichie ducea cu măgarul mănăstirii nişte capete de scânduri şi câteva bucăţi de tablă, desfăcute din nişte butoaie de tablă, pentru a repara chilia Sfântul Ioan Iacob. Pe când mergea pe o cărare îngustă şi şerpuită, măgarul s-a speriat de o pasăre ce a zburat din tufiş şi l-a aruncat pe părintele în prăpastie la circa 20 de metri.

Atunci, Părintele Ioanichie şi-a rupt aceeaşi mână, tot de la cot şi fiind lovit la cap şi la picioare cu mult greu a reuşit să iasă din prăpastie şi abia a ajuns la peştera Sfântul Ioan Iacob care, atunci când l-a văzut s-a speriat de felul în care arăta.

L-a spălat, i-a legat rănile, iar mâna dreaptă îi spânzura de la cot, deoarece oasele, aşa cum au fost prinse şi blocate acuma, erau rupte şi mâna îi pendula în toate părţile.

Atunci, Sfântul Ioan Iacob a rupt o cămaşă şi cu nişte prosoape înfăşurate pe după gât i-a legat mâna, puţin îndoită şi blocată încât nici măcar cruce nu mai putea să facă.

Dar, aşa cum era lucra la grădină, la bucătărie, făcea pâine şi prescuri, curăţenie la Biserică, aprindea candelele şi făcea toate celelalte ascultări, căci multă vreme în mănăstire era numai el cu stareţul Amfllohie.

Astfel, Sfântul Ioan Iacob, încă de pe când era în viaţă l-a vindecat de două ori pe Părintele Ioanichie.

Când Sfântul Ioan Iacob era în viaţă veneau mulţi beduini bolnavi, ori pelerini ce se îmbolnăveau în drum spre mănăstire şi numai cât punea mâinile pe ei se uşurau de dureri şi în scurt timp se vindecau.

Despre acestea povesteau beduinii musulmani care l-au cunoscut şi îl numeau doctorul mănăstirii.

Pe când Sf. Ioan Iacob era la peşteră, într-o noapte pe la miezul nopţii, au venit nişte evrei cu lanternele aprinse care căutau prin peşterile unde odinioară au trăit sute de pustnici. Aceştia răscoleau şi săpau căutând obiecte vechi de patrimoniu.

Nu departe de chilia Sf. Ioan Iacob era o peşteră în care erau aşezate zeci de cranii şi sute de oseminte ale Sfinţilor Părinţi ce s-au săvârşit în peşteri.

Când jefuitorii se apropiau de această peşteră, Sf. Ioan Iacob le-a văzut lanternele şi i-a auzit plănuind ceea ce intenţionau ei să facă.

Atunci, Sf. Ioan Iacob cu mâinile ridicate la Cer a strigat: Oare vei lăsa, Doamne, pe cei fără de lege sâ tulbure liniştea aleşilor tăi?, şi mare minune s-a întâmplat căci pe loc s-a prăbuşit muntele astupând gaura de intrare a peşterii, iar jefuitorii au fugit îngroziţi, căzând în fundul prăpastiei, de unde, răniţi fiind, cu greu au ieşit şi de atunci nimeni nu a mai putut deranja liniştea acelor sfinţi.

Aici s-a împlinit cuvântul Domnului că: Dacă veţi avea credinţă numai cât un bob de muştar veţi muta şi munţii.

Iată cum la rugăciunea Sfântului Ioan Iacob, muntele s-a cutremurat şi nu a lăsat pe cei fărădelege să întineze şi să tulbure liniştea Sfinţilor Săi.

Pe când trăia Sf. Ioan Iacob a venit la peşteră un preot grec din Sf. Munte, cu numele Mitrofan, ce era pictor. Acesta, văzând singurătatea şi liniştea pustiei, i-a spus Sf. Ioan Iacob că vrea să vină şi el aici, dar că mai întâi trebuie să meargă acasă ca să-şi pună treburile în rânduială, şi apoi se va întoarce, la care Sf. Ioan Iacob i-a zis: Dacă vrei să vii, vino aşa cum eşti acum, iar dacă vrei sâ te duci să-ţi pui casa în rânduială, nu vei mai veni niciodată.

Apoi, Părintele Mitrofan s-a întors în Sf. Munte şi s-a apucat din nou de pictat nişte biserici, timp de doi ani, cu gândul să-şi strângă ceva bani, să nu ducă lipsă de nimic după ce va veni la pustie.

Părintele Mitrofan avea un ucenic ce lucra cu dânsul la picturi. Acesta i-a furat nişte pensule şi alte materiale pentru pictură de mare valoare şi părintele l-a certat, după care, noaptea, ucenicul l-a aşteptat pe o potecă şi l-a omorât.

Aşa s-a întâmplat prezicerea Sf. Ioan Iacob că dacă nu vii aşa cum eşti acuma nu vei mai veni niciodată.

Minuni ale sfintelor sale moaşte

După ce Moaştele Sf. Ioan Iacob au fost aduse şi puse în biserică, Patriarhul Benedict şi alţi doi episcopi au făcut sinod să-l îngroape pe Sf. Ioan Iacob înapoi zicând că nu este sfânt şi nu este de neam grec. Alţii au zis să-l bage în gropniţa mănăstirii, care este sub biserică, având o intrare pe sub scara ce urcă spre clopotniţă şi mănăstire.

Dar aici erau băgate roabe, lopeţi, saci cu ciment şi tot felul de scule, pentru că atunci se lucra la drumul ce coboară spre mănăstire iar gropniţa era plină cu tot felul de materiale. Astfel, Sf. Ioan Iacob a rămas în biserică că nu aveau unde să-l pună o vreme.

După un timp însă, Patriarhul cu acei episcopi văzând că se intensifică pelerinajul şi multă lume vorbeşte despre Sf. Ioan Iacob de la Hozeva, s-au întrunit din nou şi au făcut un consiliu luând din nou hotărârea să-l îngroape pe Sf. Ioan Iacob.

Atunci, Patriarhul a făcut infarct şi a murit, un altul a făcut blocaj renal astfel încât într-un an s-au curăţat toţi cei trei care au vrut să-l îngroape pe Sf. Ioan Iacob.
Aşa i-a pedepsit Dumnezeu pe cei fără evlavie faţă de alţi Sfinţi decât cei din neamul lor.

Venind un grup de pelerini în 1981 din Grecia să se închine la locurile Sfinte şi ajungând la Hozeva, o credincioasă pe numele Elena, care apropiindu-se de racla Sf. Ioan Iacob a zis: „Mai bine nu veneam să văd acest mort despre care unii spun că este Sfânt”.

După ce a ajuns noaptea târziu la Ierusalim, nu a mai putut să doarmă, iar în ziuă aţipind puţin, l-a visat pe Sf. Ioan Iacob, tânăr cu chip luminat şi frumos, care i-a zis: Elena! De ce te-ai speriat de mine şi ce rău ţi-am făcut?

A doua zi Elena a dorit să vină la Hozeva să se roage Sf. Ioan Iacob s-o ierte, dar nu se putea fiindcă trebuia să plece împreună cu grupul de închinători în Grecia. De atunci, o durere de cap şi o frica nu a mai lăsat-o până când a reuşit să vină din nou să se închine la racla Sf. Ioan lacob. Acum s-a vindecat şi i-a cerut Părintelui Ioanichie să-i dea o icoană cu Sf. Ioan lacob. Părintele neavând nici o icoană i-a dat o fotografie pe care ea a primit-o cu multă bucurie şi, de câte ori mai venea la Ierusalim, spunea că mult o ajută pe ea Sf. Ioan lacob când îl pomeneşte în rugăciuni. Aşa a făcut ea cunoscut la multă lume din Grecia despre puterea Sfântului Ioan lacob Românul de la Hozeva.

O creştină din Australia a visat un călugăr care i-a spus să adune bani ca să facă o raclă pentru un Sfânt care este cu Sfintele Moaşte întregi, dar nu i-a spus pentru ce Sfânt şi nici unde este acesta. A doua zi a început să spună visul pe la mai multe cunoştinţe dar nimeni nu ştia nimic de acel Sfânt. Nu mult după aceea a venit la Ierusalim un grup de creştini greci şi a găsit pe Sfântul Ioan lacob aşezat în biserică într-un sicriu cu care a fost adus de la peşteră. O creştină din acel grup când a ajuns acasă i-a spus celei ce visase că acel Sfânt este Sf. Ioan lacob de la Hozeva-Ierusalim. Acum am aflat pentru cine trebuie făcută racla. Este pentru Sf. Ioan lacob de la Hozeva. Apoi, cealaltă creştină a strâns bani şi a plătit să se facă racla Sfântului.

După ce Sf. Moaşte ale Sf. Ioan lacob au fost coborâte din peşteră şi puse în biserică în sicriu a venit un grup de pelerini ortodocşi din Cipru. în acel grup era o creştină cu numele Cleopatra care l-a văzut în vis pe Sf. Ioan lacob care i-a spus că el nu are unde să stea că nu are raclă. Apoi Cleopatra a plătit bani să se facă racla Sfântului pe care scrie donată de Teodosie şi Cleopatra Marcu din Cipru.

După ce Stareţul Amfilohie a trecut la cele veşnice, mănăstirea a rămas 4 ani fără stareţ.

In acest timp Părintele Ioanichie era singurul călugăr care ţinea candelele aprinse, citea cele 7 laude zilnic, primea pelerinii veniţi să se închine şi avea grijă de toată mănăstirea. Atunci a venit un preot călugăr sârb din Sf. Munte, Grigorie, care făcea Sfânta Liturghie împreună cu Părintele Ioanichie şi cu Maica Magdalena în Duminici şi sărbători şi când venea să se împărtăşească.

Părintele Grigorie când ieşea la cădit, după ce cădea şi tămâia Sfintele Icoane şi Sfintele Moaşte trecea în continuare fără să cădească şi racla Sf. Ioan Iacob pentru că nu avea evlavie la Sfânt şi spunea că el ştie de la Patriarhie că Părintele Ioan nu este Sfânt, ci Părintele Ioanichie l-a făcut Sfânt. Dar într-o dimineaţă, când a ieşit cu cădelniţa, l-a văzut pe Sf. Ioan Iacob ridicat în picioare lângă raclă şi i-a zis: Pe toţi Sfinţii i-ai cădit, dar cu mine ce ai? Cu ce ţi-am greşit de nu mă cădeşti şi mă vorbeşti de râu? De atunci Părintele Grigorie are multă evlavie şi se roagă mult la Sf. Ioan Iacob şi spune la mulţi ce a păţit la racla Sfântului.

Toate aceste minuni s-au întâmplat cât eu am fost acolo cu Părintele Ioanichie.

Opere complete, Editura Doxologia

Cumpara cartea "Opere complete"

• Sfantul Ioan Iacob Hozevitul
  Publicat in : Calendar ortodox
• Sfantul Ioan Iacob Hozevitul, ocrotitorul romanilor din Tara Sfanta
  Publicat in : Vietile sfintilor

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: