Sfantul Serafim de Sarov se numara printre cei mai cunoscuti si mai indragiti sfinti ai Bisericii Ortodoxe. Inca din timpul vietii sale, mii de pelerini isi indreptau pasii catre Manastirea Sarov pentru a-l intalni. Sfantul Serafim a trecut la cele vesnice in 1833, iar saptezeci de ani mai tarziu a fost canonizat de Biserica Ortodoxa Rusa.

Pe 18 iulie 1903, aproximativ 300 000 de persoane au participat la mutarea sfintelor sale moaste in Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Sarov. In acea noapte, in toate bisericile din Rusia a fost oficiata o slujba de priveghere.

La deschiderea raclei in care se aflau moastele Sfantului Serafim, ce a avut loc pe 19 iulie 1903, au participat mii de oameni, intre care s-au numarat numerosi membri ai clerului si ai familiei regale; Tarul Nicolae al II-lea (praznuit pe 4 iulie) a fost unul dintre persoanele care au purtat moastele in procesiune, iar Marea Ducesa Elisabeta (5 iulie) a relatat in scris o marturie de la fata locului despre minunile petrecute cu acest prilej.

In acest text Sfanta Eslisabeta a prezis chemarea Tarului la prosalvirea sa, si mentioneaza ca de bucurie multimea a vrut sa cante “Hristos a inviat” in mijlocul verii. Sfanta Elisabeta a lasat de asemenea o scrisoare “pentru cel de-al patrulea suveran, care va veni la Sarov”. Acesta era Nicolae al II-lea, caruia i-a fost oferita scrisoarea cand a venit in Sarov in 1903; cuprinsul scrisorii este necunoscut, insa cand acesta a citit-o, a fost vizibil miscat.

In 1926 bolsevicii au inchis Manastirea Sarov si au luat racla cu moastele Sfantului Serafim. Mai intai au dus-o in Arzama apoi in Moscova. Aici au adus numeroase alte sfinte moaste din intrega Rusie. Cand au dorit sa deschida racla cu moastele Sfantului Serafim, spre surprinderea lor acestea nu se mai aflau inauntru.

Sfintele moaste au fost descoperite pe 11 ianuarie 1991 in Biserica Maicii Domnului din Kazan, in Sankt Petersburg.

Din Sankt Petersburg moastele Sfantului Serafim au fost mutate la Manastirea Diveevo, in acest fel implinindu-se prorocia Sfantului Serafim, care, inaintea trecerii la cele vesnice marturisise ca isi va afla odihna la Diveevo.

Radu Alexandru

Predica Sfantului Ioan Maximovici

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.

„In timpul verii se vor canta cantece de Pasti” - s-a spus odinioara in Sarov. Au trecut 70 de ani de la moartea aceluia care a rostit aceste cuvinte. Pe 19 iulie 1903, intreaga Rusie s-a adunat intr-un singur glas in cantari de lauda, proslavind pe Dumnezeu si pe bine placutul Sau.

Intr-adevar, intreaga Rusie jubila atunci ca de Sfintele Pasti, ba chiar mai mult. Apoi au venit vremuri groaznice pentru Rusia, dar amintirea Cuviosului Serafim nu s-a stins si nici nu s-a imputinat.

La fel vin la el rusii si il proslavesc atat pe pamantul sfasiat al patriei, cat si in toate colturile lumii pe unde s-au imprastiat. Si alte popoare incep sa cunoasca viata Cuviosului Serafim; viata lui este tradusa in diferite limbi, starnind nu numai insufletire, ci si dorinta multora de a aplica in propria lor viata invataturile pe care le aflam din biografia Cuviosului Serafim.

Astfel, in pofida tuturor schimbarilor produse in lume, amintirea Cuviosului Serafim nu numai ca nu slabeste, ci ramane ca o faclie luminand din ce in ce mai puternic omenirii.

La fel s-a intamplat si in zilele vietii lui pamantesti. Se daramau orase, se restaurau imperii, Napoleon insotit de douasprezece popoare venea peste Rusia, iar apoi cu rusine o parasea, Moscova ardea incendiata si apoi iar se ridica din cenusa, decembristii organizau rebeliunea si apoi erau judecati, iar pe Cuviosul Serafim parca nici nu-l interesau aceste evenimente.

El era in intregime ocupat de dobandirea „singurului lucru de trebuinta”, isi lucra „cresterea duhovniceasca”. „Egoist, inchis in sine”, „incult, care nu se intereseaza de nimic, in afara de cele ce-l privesc pe el personal” - asa l-ar fi caracterizat multi ganditori dintre cei care nu vor sa vada nici un folos in nevointele desavarsirii de sine.

Dar iata ca moare fratele Serafim. S-ar fi parut ca trebuia sa se stearga cu totul din memoria lumii chipul acestui staret care fugise atat de aprig de lume. Dar iata ca incepe un intreg pelerinaj la mormantul lui, oameni veniti de pe toate meleagurile Rusiei primesc de la el ajutor, mangaiere si inteleptire, iar cinstirea lui incepe sa se raspandeasca si printre alte popoare.

In ce consta, asadar, puterea Cuviosului Serafim? In ce consta nevointa lui? El a nazuit spre implinirea poruncii lui Hristos: „Fiti desavarsiti, dupa cum Tatal vostru ceresc desavarsit este”; el s-a straduit sa refaca in sine chipul primordial al omului, care mai apoi a fost uratit de pacat.

Cuviosul Serafim si-a atins scopul: a biruit pacatul si a devenit asemenea, dupa har, lui Dumnezeu, s-a facut cu adevarat asemanare a lui Dumnezeu. Noi nu-l putem vedea pe Dumnezeul Cel nevazut.

Dar Domnul ne da posibilitatea sa-l vedem in asemanarile Lui, in bine placutii Sai. Si iata ca unul dintre aceste asemanari a devenit Cuviosul Serafim. In el vedem firea omeneasca restaurata, eliberata de robia pacatului.

El este intruchiparea biruintei vesnicului asupra trecatorului, a sfinteniei asupra pacatului, a binelui in fata raului. Prin exemplul sau, Cuviosul Serafim ii cheama pe toti sa-l urmeze pe calea aratata de Hristos.

El ne cheama sa ne luptam cu pacatul si cu neajunsurile noastre, fiind far si luminator tuturor cautatorilor mantuirii. Cuviosul Serafim ne cheama sa cautam binele desavarsit, roada duhului, despre care Sfantul Apostol Pavel a spus: „Roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, indelunga-rabdarea, bunatatea, facerea de bine, credinta, blandetea, infranarea” (Gal. 5, 22-23). Dar pentru acestea trebuie sa iti rastignesti carnea cu „patimile si cu poftele” (Gal. 5, 24).

Anevoioasa este calea catre Imparatia Cerurilor, caci pacatul a pus stapanire pe firea omului si a stricat-o. Fiecare dintre noi are pacatele lui proprii, personale. Dar exista si pacate colective, pentru care este vinovat intregul popor.

Astfel, intregul popor rus este vinovat ca a parasit viata si obiceiurile evlavioase ale stramosilor sai si ca a inceput sa faca si sa caute cele ce-i sunt straine, neortodoxe, ca s-a increzut in clevetirile raspandite despre Unsul lui Dumnezeu si a ingaduit ca mai intai sa-i fie rupta cununa, iar apoi sa fie ucis binecredinciosul tar, impreuna cu toata familia sa, primul care s-a inchinat proslavitelor moaste ale Cuviosului Serafim.

Cuviosul Serafim ne cheama pe toti la pocainta si la indreptarea vietii si a celei personale, si a celei colective. Chiar daca e anevoioasa calea aceasta, bine placutul lui Dumnezeu ne va ajuta.

Cuviosul Serafim ne este far si luminator pe aceasta cale; el ne este si ajutorul.

Cu rugaciunile cuviosului Tau, ale parintelui nostru Serafim, Doamne, daruieste-ne pocainta si biruinta asupra pacatului, noua, pacatosilor si adu-ne in cereasca Ta imparatie. Amin.

(Serbia, 1928)

Rugaciune catre Sfantul Serafim de Sarov

O, preasfinte Cuvioase si de Dumnezeu purtatorule Parinte Serafim, cauta din slava ta cea de sus catre noi cei smeriti si neputinciosi, impovarati cu multe pacate, care cerem de la tine ajutor si mangaiere. Apropie-te de noi cu inima ta cea plina de bunatate si ajuta-ne ca sa pazim fara de prihana poruncile Domnului, sa tinem cu tarie credinta ortodoxa, cu sarguinta sa-I aducem lui Dumnezeu pocainta pentru pacatele noastre in evlavie crestineasca, cu harul bine sa sporim si sa fim vrednici de ajutorul si mijlocirea ta pentru noi inaintea lui Dumnezeu. O, Sfinte al lui Dumnezeu, Serafime, auzi-ne pre noi, cei ce cu credinta si cu dragoste ne rugam tie si nu ne trece cu vederea pe noi, cei ce avem nevoie de ocrotirea ta. Acum si in ceasul sfarsitului nostru ajuta-ne si apara-ne cu rugaciunile tale de sagetile cele pline de rautate ale diavolului, ca sa nu ne stapaneasca puterea lui ci, cu ajutorul tau, sa ne invrednicim a mosteni fericirea lacasurilor Raiului. Caci in tine ne punem astazi nadejdea, Parinte milostive, fii pentru noi cu adevarat calauza spre mantuire si aduna-ne la lumina cea neinserata a vietii vesnice prin mijlocirea ta cea bineplacuta, la Tronul Sfintei Treimi, ca sa slavim si sa cantam impreuna cu toti Sfintii Numele cel vrednic de inchinare, al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, in vecii vecilor. Amin.

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: