„Iţi mulţumim Ţie, Hristoase, Dumnezeul nostru, că ne-ai săturat pe noi de bunătăţile Tale cele pământeşti; nu ne lipsi pe noi nici de cereasca Ta împărăţie, ci, precum ai venit în mijlocul ucenicilor Tăi, pace dându-le lor, aşa vino şi în mijlocul nostru şi ne mântuieşte. Amin.” (Rugăciune după masa de prânz)
Această rugăciune este una dintre preferatele mele, pentru că exprimă cât se poate de concis dorinţa de a-I mulţumi lui Dumnezeu pentru tot ce mi-a dăruit. Ea mă leagă de Biserica Primară, întrucât îmi oferă prilejul de a rememora venirea Mântuitorului în mijlocul ucenicilor Săi, pentru a le dărui pacea de care am şi eu atât de multă nevoie, mă ajută să nu mă abat de la ţinta pe care mi-am propus-o şi să-mi amintesc, de-a lungul întregii zile, că Domnul Dumnezeu trebuie să se afle tot timpul în centrul atenţiei mele.
Aceasta este o rugăciune pe care mulţi creştini ortodocşi o spun la sfârşitul mesei de prânz, dar este, de asemenea, o rugăciune care poate fi oferită ori de câte ori ne simţim cuprinşi de recunoştinţă faţă de binefacerile dăruite nouă de Dumnezeu sau ori de câte ori dorim să simţim iubirea Lui cea milostivă.
Astfel de rugăciuni sunt uşor de memorat, dându-ne posibilitatea de a ne exprima recunoştinţa faţă de Domnul Dumnezeul nostru fără prea multe vorbe. Domnul ştie de ce anume avem nevoie şi nu e necesar să-I explicăm noi cu amănunte. Ce e cu adevărat necesar este să ne amintim să-I mulţumim şi să vorbim cu El în timpul zilei. Aceste scurte rugăciuni liturgice sunt perfecte pentru a ne ţine cât se poate de vigilenţi din punct de vedere duhovnicesc, întrucât ele exprimă dorinţa noastră de a intra în co
muniune cu Dumnezeu la mijlocul zilei.
Este o rugăciune minunată şi pentru copiii noştri; o putem spune împreună cu ei seara, înainte de a-i trimite la culcare, chemând asupra lor pacea Domnului la capătul zilei. Este o rugăciune aleasă pe care o putem spune şi atunci când, după o călătorie mai lungă sau mai scurtă, ajungem cu bine la destinaţie.
Aşa cum într-un cuplu care a trăit o lungă perioadă împreună, soţul şi soţia nu au nevoie să-şi spună o mulţime de cuvinte pentru a-şi demonstra afecţiunea reciprocă, tot astfel nici rugăciunile noastre nu trebuie să fie lungi şi pline de formalisme pentru a-I spune Domnului că-L iubim. Trebuie doar să fie spuse cât mai des posibil.
Parintele Trifon
Dimineti cu Dumnezeu, Editura Sophia
Cumpara cartea "Dimineti cu Dumnezeu"
-
Multumirea si recunostinta
Publicat in : Religie -
Recunostinta, floare rara si aleasa
Publicat in : Duminica a 29-a dupa Rusalii -
Recunostinta, floare rara
Publicat in : Religie -
Imnul de recunostinta catre Dumnezeu
Publicat in : Ioan Iacob Hozevitul
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.