Postul cel Mare însemna mai de-mult cu adevărat o altă viaţă. Creştinii refuzau orice manifestare lumească. Nu era permis, de exemplu, să meargă la hipodrom. In limbaj contemporan, am zice că tăiau televizorul, radioul, teatrul, stadionul. Atunci când unii îndrăzneau să meargă la hipodrom, Sfântul Ioan îi certa aspru: „Aţi scos din sufletele voastre sfinţenia Postului cel Mare şi v-aţi aruncat în năvodul diavolului."

Consecinţa: nu era permis oamenilor în timpul Postului Mare să meargă nici la băile publice şi să se spele (nu aveau toţi băi în casele lor). „M-am umplut de râie şi nu mai sufăr nespălarea", se plângeau Sfântului Ioan, iar acesta tăcea.

Corolarul acestei perioade era postul cel mai aspru. în special prima săptămână o petreceau pe cât posibil fără mâncare şi fără băutură. De aceea se şi numeşte săptămâna de curăţire. Slujba Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite începea din miercurea primei săptămâni. „Nu vom lua parte la Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite până miercuri, pentru a posti după tradiţie", pentru a nu mânca nici măcar puţină anafură, „stricându-şi" astfel postul de trei zile.

In următoarele săptămâni, mâncau mâncare uscată în fiecare zi, după-amiaza, sau la două zile...! „Există între voi creştini care se întrec cine să postească mai mult. Unii mănâncă în fiecare după-amiază puţină pâine şi beau un pic de apă, alţii nici măcar atât, ci rămân nemâncaţi două zile." Cei care erau puţin bolnavi, în loc să mănânce după-amiaza mâncare uscată, mâncau mai devreme, la prânz sau chiar dimineaţa. Dacă erau grav bolnavi, mâncau şi ulei. Aceştia erau numiţi nepostitori.

Un lucru important: dacă în timpul Postului Mare mâncau ceva (desigur, nu ouă, carne sau brânză, ci ceva de post) înainte de slujbă era considerat ruşinos să meargă la biserică să asculte predica. Sfântul Ioan le spunea: „Ruşine, iubiţilor, nu este ca cineva să mănânce, dar dacă mănâncă să rămâna acasa!

Când se împărtăşeau?

Sfântul şi Marele Post a fost rânduit pentru un singur scop: „să avem o perioadă în care să ne curăţim de păcatele noastre şi astfel să ne apropiem de Taine". „Din acest motiv a fost rânduit şi Postul Mare de 40 de zile, din acest motiv facem în aceste zile întâlniri, predici, rugăciuni, învăţături, pentru a ne curăţi prin orice mijloc de toate  păcatele săvârşite în timpul anului şi pentru a lua parte cu evlavie la Jertfa cea fără de sânge."

Si deoarece Sfântul si Marele Post era o vreme de curăţire generală a sufletului, creştinii din Antiohia nu se împărtăşeau în timpul lui. Doar de Paşti. (Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite a fost rânduită mai târziu, pe la sfârşitul secolului al Vl-lea.) Asta se vede şi din cuvintele din „La statui", pe care le-a rostit în anul 387 Sfântul Ioan în acest oraş, în timpul Marelui Post. In vremea celei de-a doua săptămâni spunea: „Dacă postiţi şi vă înfuriaţi, vă juraţi şi blestemaţi, de ce mai postiţi? Cum vom contempla Pastele? Cum vom primi Sfânta Jertfă? Cum ne vom împărtăşi?"

Către sfârşitul Postului Mare rosteşte: „Se termină Postul cel Mare. Să înteţim lupta, postul, întâlnirile, rugăciunile, predicile care au ca scop curăţirea sufletelor noastre de păcate, pentru a ne împărtăşi cu vrednicie. Dacă ne vom împărtăşi fără vrednicie, zadarnic ne-am ostenit atât de mult!" Şi iarăşi zice: „Fiecare să se cerceteze pe sine pentru a vedea ce greşeli a îndreptat, ce virtuţi a dobândit, la ce păcate a renunţat, unde a devenit mai bun. Şi dacă va găsi că s-a folosit cu ceva din post, să se  mpărtăşească" (de Paşti).

Până şi autorul cuvântului de învăţătură din noaptea Sfintelor Paşti (text apocrif al sfântului) leagă postul Sfintelor Paşti cu Sfânta împărtăşanie, care era primită în ziua învierii. „De s-a ostenit cineva postind, să-şi ia acum răsplata." La fel face şi sfântul imnograf: „Şi să ne întoarcem la pocăinţă şi să ne curăţim simţirile asupra cărora
este războiul, făcând începerea postului... Şi în acest chip vom mânca Mielul lui Dumnezeu în sfânta şi purtătoarea de lumină noapte a învierii."

Creştinii posteau întregul Post Mare pentru a se împărtăşi o singură dată, de Paşti. Desigur, considerau această împărtăşanie deosebită şi o aşteptau. „Asta vă spun nu pentru a vă împiedica de la unica voastră participare anuală la Sfânta împărtăşanie, ci pentru a vă împărtăşi continuu, neîncetat."

Această atmosferă de asceză extremă a Sfântului şi Marelui Post aducea ca pe un rod firesc săvârşirea Liturghiilor Darurilor mai înainte sfinţite. „De vreme ce trăim o viaţă ascetică intensă, de ce să nu ne împărtăşim regulat?", era în gândul lor. Era perioada în care Sfânta împărtăşanie era deja legată de lupta duhovnicească intensă.

ARHIMANDRIT VASILIOS BACOIANIS

Fragment din carte "CUM ŞI CÂND NE ÎMPĂRTĂŞIM", Editura De suflet

Cumpara cartea "CUM ŞI CÂND NE ÎMPĂRTĂŞIM"

• Postul Sfintelor Pasti
  Publicat in : Post
• Duminica iertarii anunta Postul Sfintelor Pasti
  Publicat in : Postul Pastelui
• Cum sa traim in Postul Sfintelor Pasti
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: