Nu e de ajuns sa se vorbeasca despre iertare. Ea trebuie implinita, adica daruita. Si nu oricum, ci din inima. Uitam prea usor ca de modul in care iertam, ni se iarta si noua greselile de catre Dumnezeu. Trebuie sa ne amintim cat mai des de cuvintele din Rugaciunea Domneasca: "si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri". Pentru a ierta din inima este necesar sa-I cerem lui Dumnezeu harul Sau ca sa ne daruiasca puterea de a ierta pe altii asa cum El ne iarta pe noi. Iar cand nu putem ierta semenilor greselile lor, trebuie sa incepem sa ne rugam pentru ei. Am fost si suntem iubiti dumnezeieste si ni se cere si ni se da putere, sa fim noi insine, un raspuns personal la aceasta Iubire. Insa, de cele mai multe ori noi cautam sa ne impotrivim raului si sa nu iertam.
Cum stim ca am iertat? Atunci cand am si uitat raul pe care ceilalti ni l-au facut.
Cine nu poate iubi pe oameni, nu poate iubi nici pe Dumnezeu. Sfantul Apostol Ioan marturiseste: "Daca cineva zice: Il iubesc pe Dumnezeu!, dar pe aproapele sau il uraste, mincinos este. Pentru ca cel ce nu-si iubeste aproapele pe care-l vede, nu-L poate iubi pe Dumnezeu pe Care nu-L vede".
"Ce-ar fi lumea fara iertare? S-ar putea chema mama mama, fara iertare? Ori fratele, frate? Prietenul, prieten? Crestinul, crestin? Nu. Fara iarta-ma si te iert, viata ar fi de neindurat" (Sfantul Nicolae Velimirovici).
Sa iertam fiecare, din inima, fratelui nostru, pentru a mosteni Imparatia cerurilor.
Iulian Predescu
-
Iertarea in lumina invaturii crestine
Publicat in : Morala -
Acatist de pocainta pentru iertarea pacatelor
Publicat in : Acatiste -
De ce osandim iertarea ?
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.