Duminica, 6 august 2023, sarbatorim Schimbarea la Fata a Domnului nostru Iisus Hristos pe Muntele Taborului, prezent la 17 km vest de Marea Galileii. Sunt insa si persoane care sustiin ca acest eveniment a avut loc pe Muntele Hermon. Este momentul in care Hristos descopera slava dumnezeiasca in fata Apostolilor Petru, Iacob si Ioan, cu putin timp inainte de rastignirea Sa. Aceasta descoperire avea menirea sa-i intareasca pe Apostoli in credinta ca Iisus cel rastignit este Domnul slavei, ca El va birui moartea. "In munte Te-ai schimbat la Fata, Hristoase Dumnezeule, si pe cat au putut ucenicii Tai au vazut slava Ta, pentru ca atunci cand Te vor vedea rastignit, sa inteleaga Patimirea Ta cea de bunavoie si sa propovaduiasca lumii ca Tu esti cu adevarat raza Tatalui" (Condacul de la Schimbarea la Fata a Domnului, Mineiul pe August).

In momentul stralucirii luminii pe chipul lui Hristos, apar langa El Moise si Ilie, ambii vorbind cu El despre apropiatul Lui sfarsit in cetatea Ierusalimului (Luca 9, 31).

Slava dumnezeiasca se arata prin natura umana asumata de Hristos, ceea ce ne descopera ca intreaga fire omeneasca este chemata sa se impartaseasca de aceasta slava vesnica. Omul creat dupa chipul lui Dumnezeu are ca destinatie indumnezeirea, asemanarea cu El. Evenimentul de pe Tabor scoate in evidenta cum va fi firea omeneasca indumnezeita. Sub acest chip ea va fi prezenta in Imparatia Cerurilor. Este important sa mentionam ca in iconografia ortodoxa, sfintii au lumina in jurul capului, semn ca in ei este prezenta slava Preasfintei Treimi.

Sfintii Parinti au randuit ca acest praznic sa fie sarbatorit pe 6 august, pentru ca in a sasea zi a fost creat omul ca sa fie partas slavei netrecatoare. Dupa cum a stralucit Fata Domnului pe Tabor, asa trebuie sa straluceasca fata fiecaruia dintre noi prin unirea cu El. Trebuie sa avem in vedere ca orice om poate primi harul necreat, insa, acest har este primit pe masura curatirii noastre de pacate. In unele persoane atat de puternic era prezenta slava dumnezeiasca, incat oamenii nu-i puteau privi, dupa cum reiese din Pateric: "A fost un anume Avva Pamvo, care a stat trei ani si s-a rugat lui Dumnezeu, zicand: Nu ma face slavit pe pamant. Dar Dumnezeu i-a dat o asemenea slava, incat nimeni nu se putea uita la fata sa, din pricina stralucirii ei“.

Amintim si episodul cu Sfantul Serafim de Sarov, persoana care ne marturiseste ca scopul vietii crestine este dobandirea Duhului Sfant. Cand Nikolai Motovilov, o persoana iubitoare de Dumnezeu, l-a intrebat cum putem cunoaste ca am dobandit harul, Sfantul Serafim de Sarov i-a zis: "Noi acum suntem amandoi intru Duhul Sfant, fiule! De ce nu ma privesti?“. Iar acela a raspuns: "Nu va pot privi, parinte, pentru ca ochii va lumineaza ca fulgerul, iar fata va este mai stralucitoare ca soarele". Sfantul Serafim i-a spus: "Nu te teme, prietene al lui Dumnezeu, acum si tu esti la fel de stralucitor ca mine. Inseamna ca si tu esti in lumina Duhului dumnezeiesc, altfel nu m-ai putea vedea ca sunt asa. Nu s-a facut aceasta doar pentru tine, ca sa intelegi, ci, prin tine, pentru toata lumea".

Sfantul Grigorie Palama (+ 1359), numit teologul luminii necreate, marturiseste: "Fiul lui Dumnezeu devine un singur Trup cu noi si face din noi un Templu al dumnezeirii. Cum sa nu ii lumineze pe aceia care sunt vrednici sa se impartaseasca din raza dumnezeiasca a Trupului Sau care este in noi, luminandu-le sufletul, asa cum El a luminat trupurile ucenicilor Sai pe Muntele Taborului? Caci atunci acest Trup, izvor al luminii Duhului, nu era inca unit cu trupurile noastre: El ii lumina din afara pe aceia care se apropiau cu vrednicie si trimitea lumina sufletului prin mijlocirea ochilor trupului; dar astazi, pentru ca El S-a unit cu noi si traieste in noi, El lumineaza sufletul chiar din launtrul nostru".

"Sfantul Nicodim Aghioritul noteaza diferenta dintre stralucirea soarelui fizic si stralucirea soarelui dreptatii. Deoarece este supusa legilor timpului, lumina soarelui fizic ajunge la ochii omului o data cu scurgerea timpului, adica nu toata dintr-o data, in masa, ci putin cate putin. Ea variaza de la revarsatul zorilor spre rasaritul soarelui, de la rasaritul soarelui spre miezul zilei si de la miezul zilei spre apus. Asadar, revarsarea luminii variaza, ea oferindu-se in functie de diferitele momente ale zilei. Insa, in cazul luminii vazute de ucenici pe Muntele Tabor, nu s-a petrecut acelasi lucru. Deoarece lumina dreptatii este nezidita si deasupra timpului, ea nu i-a luminat pe Apostoli „putin cate putin, progresiv si prin transfer, ci direct, toata la un loc”.

In functie de starea duhovniceasca a omului, lumina lui Dumnezeu lucreaza in doua feluri: luminator si mistuitor. Dupa cum spune Sfantul Nicodim Aghioritul, carbunele este alcatuit atat din partea pamanteasca si materiala, care se face cenusa, cat si partea care inseamna lumina si flacara. De aceea, in unele cazuri arde, iar in altele, lumineaza. Acest lucru se petrece si cu lumina lui Dumnezeu din firea omeneasca a Cuvantului. Hristos Se aseamana cu carbunele aprins, pentru ca are atat fire omeneasca, materiala, cat si lumina Dumnezeirii. Insa cu El se petrece un lucru diferit fata de fenomenul suferit de carbune, care nu ii lumineaza pe acei aflati la departare si ii arde pe cei care sunt aproape, caci El Se face lumina pentru oamenii curatiti de pacate si foc pentru cei care sunt necurati". (Mitropolitul Hierotheos Vlachos)

Iulian Predescu

• Cornel Constantin Ciomazga
  Publicat in : Interviuri
• Am vazut maretia lui Dumnezeu
  Publicat in : Religie