Sfanta Cruce in traditia poporului roman

Sfanta Cruce in traditia poporului roman Mareste imaginea.

Sfanta Cruce este arma impotriva potrivnicului si a raului; Sfanta Cruce - semnul biruintei asupra dusmanului; Sfanta Cruce - ingradire tare si putere pazitoare a vietii pe pamant; Sfanta Cruce - facatoare si purtatoare de Viata; Sfanta Cruce - ocrotire a vazduhului, a celor vazute si-a celor nevazute; Sfanta Cruce - cale de sfintire si de blagoslovire a intregii fapturi; Sfanta Cruce - pavaza a oricarui crestin; Sfanta Cruce - patimiri si rabdare, speranta si inviere, dainuire in lumina binecuvantata a Imparatiei celei de Sus; Sfanta Cruce - eternul simbol al crestinismului, de la Constantin cel Mare, Imparatul Sfant!

Se stie ca imparatul Constantin, pornind razboi impotriva unuia dintre marii prigonitori ai crestinilor - Maxentiu -, i s-a aratat, de sus, pe cer, o cruce facuta din stele, cu inscrisul ”In acest semn vei birui”. Imparatul a dat ordin, in urma acestei viziuni, ca pe toate drapelele sa fie pus semnul crucii si astfel a invins in razboi.

Tot de atunci (dupa cum aflam din ”Povetele maicii Sofronia”, de Alexander Reinhardt, Editura L.

B.V., Bucuresti, 1998, p.246) , Constantin a nutrit marea dorinta de a descoperi Crucea pe care fusese rastignit Mantuitorul nostru Iisus Hristos. In acest scop, el a trimis-o la Ierusalim pe mama sa, imparateasa Elena. Gasindu-se atunci trei cruci, alaturi de inscriptia ”Iisus Nazarineanul, Regele iudeilor”, nu s-a putut afla care este adevarata purtatoare de Viata Cruce, decat atingandu-se, cu toate trei, trupul unei femei aflate pe patul de moarte. Descoperita, astfel, printr-o minune, si datorita faptului ca multa lumea dorea s-o vada si sa i se inchine, imparatul Constantin a zidit, in locul aflarii minunate a Sfintei Cruci, biserica ”Invierii Domnului”, tarnosita in ziua de 13 septembrie 335. A doua zi, in 14 septembrie, Crucea a fost inaltata, pentru ca toti credinciosii sa o poata vedea.

Tot in aceasta zi de 14 septembrie, se face praznuirea aducerii Crucii de la Ctesifon, unde fusese dusa de catre persii ce cucerisera Palestina si pradasera Ierusalimul. Imparatul Heraclie i-a invins pe persi, a distrus capitala persana si a readus Crucea la Ierusalim, in anul 629, pe 14 septembrie 630 Patriarhul Zaharia inaltand-o din nou, spre a ei cinstire, in fata credinciosilor din Ierusalim.

Sa nu uitam ca Inaltarea Sfintei Cruci, dupa cum ne invata P.C. Pr. profesor Dr. Vasile Raduca in cartea sa, ”Ghidul crestinului ortodox de azi”, aparuta la Editura Humanitas - Bucuresti, in anul 1998, p.131, este un praznic imparatesc amintind de patimirile, moartea si invierea lui Hristos, de aceea se cade a posti in aceasta zi.

Casele noastre, mediul in care traim, aerul pe care il respiram sunt sfintite - toate - prin semnul minunat al Crucii: mai intai cercevelele, apoi insusi omul, prin inchinarea inaintea asezarii si dupa ridicarea de la masa, inaintea plecarii ori a oricarei imprejurari in care se simte neputincios si este pe deplin convins ca numai Bunul Dumnezeu il poate ajuta. Dumnezeu, care din iubirea Sa fata de noi, oamenii, si spre iertarea pacatelor noastre, spre impacarea noastra cu Tatal Ceresc si tragerea a toata fiinta cuvantatoare spre Imparatia Cerurilor, spre ”Ierusalimul cel de Sus”, S-a jertfit pentru noi, intinzandu-Și Sfintele maini pe Crucea pe care ne-a daruit-o spre intarire si acoperamant de tot zaduful necazurilor si al intristarilor.

Se spune (Pamfil, Tudor - ”Sarbatorile la romani”, Editura Saeculum I.O., Bucuresti, 1997, p.172) ca omul scapa de temerile sale imediat ce-si aduce aminte in ce zi a saptamanii a fost, in anul acela, Ziua Crucii.

De Ziua Crucii, pasarile calatoare o pornesc spre alte meleaguri insorite, calduroase. Tot acum, toate florile-si vorbesc, aratandu-si regretul ca se usuca.

Sperantia (”Raspunsuri la chestionarul de sarbatori.”, vol. III - ms.4962, f.95 v., B.A.R., 1907) atrage atentia asupra importantei tinerii acestei zile, caci numai asa - zice el - omul isi va gasi mai usor leacul atunci cand se va imbolnavi, iar Muslea si Ovidiu Barlea (”Tipologia folclorului. Din raspunsurile la chestionarul lui B.P.Hasdeu”, Editura Minerva, Bucuresti, 1970, p.401) amintesc ca cei ce vor posti postul Crucii vor scapa de boli grave, de friguri etc.

Irina Nicolau (”Ghidul sarbatorilor romanesti”, Editura Humanitas, Bucuresti, 1998, p.58) ne spune ca de Ziua Crucii se inchide pamantul, ganganiile si taratoarele ramanand in pamant pana la Alexii (17 martie).


Sa ne inchinam cu smerenie cinstitei Cruci a lui Iisus Hristos, preamarind-o in veci de veci si sa-i cantam:
Crucii Tale ne inchinam, Stapane,
Si tot vazduhul tresalta-n bucurie,
Caci ea revarsa-n noi putere si tarie!
Crucii Tale ne inchinam, Stapane,
Si tot omul vesel azi traieste,
Caci ea Lumina Biruintei izvoraste!
Crucii Tale ne inchinam, Stapane,
Sub umbra ei adapostindu-ne, Te regasim
Eterna Viata, Biruitor, Sublim!
Crucii Tale ne inchinam, Stapane,
Si-n fata ei genunchi smerit plecam,
Cu suflet tremurand o sarutam.
Crucii Tale ne inchinam, Stapane,
Si-ndemn cu bunatate ai rostit:
”Ia-ti Crucea, fiule, urmeaza-Mi Mie” -
La Viata cea de-a pururi Vie
Ne-ai rasadit, ne-ai innoit!

Nicoleta Enculescu, licentiata in Filologie si Teologie Ortodoxa - Facultatea de Teologie Ortodoxa ”Patriarhul Justinian” - Bucuresti, specializarea Didactica, cu Studii Aprofundate de Etnologie si Folclor

.

Despre autor

Enculescu Nicoleta Enculescu Nicoleta

Colaborator
2 articole postate
Publica din 21 Mai 2013

Pe aceeaşi temă

12 Septembrie 2013

Vizualizari: 3769

Voteaza:

Sfanta Cruce in traditia poporului roman 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE