Sfintele Taine ale Bisericii

Dumnezeu a creat omul din iubire pentru ca acesta sa se bucure de El si de intreaga creatie pe care i-a pus-o la dispozitie. Scopul crearii omului a fost acela al ocarmuirii vesnice a acestuia cu Dumnezeu. Insa prin pacatul neascultarii sale fata de Creator, omul a pierdut starea paradisiaca si a devenit muritor, nemaiputand dobandi fericirea originara. Aceasta stare a neputintei omului de a reintra in comuniune cu Dumnezeu a incetat prin intruparea Fiului lui Dumnezeu si prin Jertfa de pe Cruce. Cu toate acestea "mantuirea nu se finalizeaza in moartea lui Hristos pe cruce, ca echivalent juridic al jignirii aduse de omenire lui Dumnezeu, ci in unirea lui Hristos cel rastignit si inviat, cu oamenii ce cred in El, pentru ca si ei sa poata muri pacatului si invia."

Prin moartea lui Hristos pe Cruce omul a redobandit impacarea cu Dumnezeu primind si posibilitatea de a se indumnezei prin lucrarea proprie a lui. Aceasta lucrare pe care omul trebuie s-o efectueze pentru a ajunge la starea desavarsirii presupune improprierea roadelor jertfei de pe Cruce a Mantuitorului, prin care natura umana se restaureaza, si efortul personal al lui de a se uni cu Hristos. Unirea omului cu Hristos se realizeaza prin Duhul Sfant, care si-l impartaseste pe Hristos prin Sfintele Taine.

"Tainele sunt lucrari invizibile ale lui Hristos, savarsite prin acte vizibile prin care se constituie Biserica si care se savarsesc in Biserica." Baza dogmatica a Sfintelor Taine o reprezinta Intruparea Fiului si asumarea in Persoana Sa a trupului si a sufletului omenesc, prin unirea ipostatica. Prin Invierea si Inaltarea la cer, Hristos a oferit omului sansa deplinei uniri cu El. Aceste acte mantuitoare din planul vesnic al lui Dumnezeu arata atat valoarea sufletului omenesc cat si a trupului, fiindca Mantuitorul a luat in Persoana Sa nu numai sufleteul ci si trupul, impropriindu-Si intreaga umanitate. Cu trup s-a rastignit, a inviat, s-a inaltat la cer, si tot cu trup va veni sa judece lumea. "Cand va veni Fiul Omului intru slava Sa si toti sfintii ingeri cu El, atunci va sedea pe tronul slavei Sale."

Dar trupul in care se va arata Domnul la cea de-a doua Venire va fi dintr-o materie transfigurata de duh. Pentru intelegerea acestei stari viitoare, se impune vederea descrierii pe care Sfantul Grigorie de Nazianz o face referitor la acest aspect: "Hristos va veni sa judece viii si mortii nu cu trup, dar nici necorporal, insa cu un trup dumnezeiesc, ca sa fie vazut de cei ce-si deschid ochii, si sa fie Dumnezeu fara grosime."

Dupa cum am observat, prin actele mantuitoare din planul vesnic al lui Dumnezeu, Domnul Hristos accentueaza importanta trupului pentru atingerea sfintirii omului, fiindca acesta se afla intr-o stare de interdependenta cu sufletul, si "orice gest al trupului are repercursiuni sufletesti si orice gand sau simtire din suflet se repercuteaza in trup. Simtirile mai subtiate, mai curate si mai nuantate ale sufletului se manifesta in trup. Simtirile curate ale trupului se imprima in suflet."

Legatura deosebita care exista intre trup si suflet dovedeste faptul ca omul nu se poate mantui numai prin curatirea sufletului si neglijarea trupului. Indreptarea presupune transfigurarea trupului privit in materialitatea sa si eliberarea sufletului de patimi. Prin forma si prin fondul lor, Sfintele Taine ilustreaza legatura iminenta existenta intre creat si necreat, fiindca prin modalitati si mijloace materiale administrate trupului, energia dumnezeiasca nevazuta ajunge la suflet, pe care il intareste si ii reda, dupa caz, harul necesar pentru sfintire. Dupa cum am afirmat, Tainele reprezinta un univers complex in care sunt antrenate atat elemente materiale cat si energii spirituale.

De asemenea, Tainele au un savarsitor vazut in persoana episcopului sau a preotului, cat si un Savarsitor nevazut, Insusi Mantuitorul Iisus Hristos. In esenta, adevaratul Savarsitor al Tainelor este Hristos, savarsitorul vazut fiind necesar pentru perceperea fizica necesara subiectului pasiv care isi manifesta dorinta primirii harului sfintitor. Privite din punctul de vedere al rezultatelor terapeutice si sfintitoare, Tainele se concretizeaza sub aspectul unor lucrari complementare care se intrepatrund fiecare, aducandu-si aportul necesar, atat pentru tamaduirea trupului cat si pentru cea a sufletului.

Intre Sfintele Taine si Biserica exista legaturi stranse sacramentale, fiind savarsite in Biserica, dar la fel de adevarata fiind si afirmatia potrivit careia Biserica este configurata si desemnata ca spatiu liturgic si sacru, de cadru duhovnicesc al harurilor transmise prin Taine.

Efectele impartasirii de harul Sfintelor Taine sunt dependente de starea de induhovnicire a celui care le primeste, evident, dupa o manifestare clara in directia dorintei de a le primi. Diversitatea darurilor Sfintelor Taine este observabila atat in mediul material cat si in cel spiritual, deoarece primirea acestora cu credinta din partea aceluia care le solicita produce tamaduirea trupului, scop urmarit de primitor, dar si intarire si curatire a sufletului in scopul desavarsirii prin sfintenie.

Incadrate in planul iconomiei mantuirii, Sfintele Taine apar ca o modalitate specifica lucrarii externe a Sfantului Duh si corespund unei etape finale a operei de mantuire, care ii poate urma daca toate luptele de pana aici au fost corect indeplinite de om, sfintirea omului.

Ca orice lucrare eterna a Persoanelor Treimice, la impartasirea harului, realizata de Sfantul Duh prin intermediul Tainelor, ii avem impreuna lucratori pe Tatal si pe Fiul. Modul in care Fiul intelege sa coparticipe la aceasta lucrare sfintitoare este unul sublim, deoarece El se impartaseste omului prin harul Tainelor si nu numai in calitate de Dumnezeu, in sensul de persoana a doua a Sfintei Treimi, ci in sensul de Dumnezeu Om, de Hristos, care, la "plinirea vremii" a venit in lume si a luat natura umana pe care a indumnezeit-o si pe care acum, prin energia Duhului Sfant, o sadeste in fiecare om care vrea sa o primeasca. Aceasta este practic esenta activa a Sfintelor Taine.

In Biserica Ortodoxa sunt sapte Taine: Botezul, Mirungerea, Euharistia, Pocainta, Preotia, Cununia si Maslul. In fiecare dintre aceste lucrari sfintitoare se regaseste harul necesar pentru sfintirea unei etape anume din viata noastra, ca in final, dupa impartasirea cu ele, in masura necesara si cu incuviintarea Bisericii, prin slujitorii ei, sa dobandim unirea cu Hristos.

Sfintele Taine contribuie la sfintirea vietii omului si, fara harul lor, mantuirea nu este posibila. Ele reprezinta o ultima etapa a indreptarii pe care omul trebuie sa o parcurga daca urmareste sa traiasca alaturi de Dumnezeu.

Chiar daca harul transmis prin Sfintele Taine lucreaza mai mult sau asupra sufletului, sau, dupa caz, mai mult asupra trupului, lucrarea se comunica de la trup la suflet si invers, caci existenta omului este nespus de complexa. "Este imposibil de separat intre trup si suflet cat omul traieste, deci intre lucrarea harului asupra trupului si asupra sufletului. Insasi vindecarea trupului e simtita de bolnav ca un har dat lui ca persoana umana integrala. Trupul e plin de energiile sufletului; prin el lucreaza sufletul; fara el, sufletul nu poate lucra. De aceea, harul nu lucreaza asupra trupului fara sa lucreze si asupra sufletului."

Iulian Predescu

• Sfintenia in ortodoxie
  Publicat in : Dogma
• Sfintenia in Ortodoxie
  Publicat in : Duminica Tuturor Sfintilor
• Spovedania la distanta. Telefonul si internetul.
  Publicat in : Editoriale

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: