Psihologul şi medicul austriac Victor Frankl susţine că dacă în om prevalează setea de bani, setea de sens este înlocuită cu cea de mijloace. Din mijloace, banii se transformă în scop autosuficient şi îi încurcă în mrejele lor pe cei ce sunt însetaţi după bogăţie: „Cea mai mare parte din oamenii care au bani, de fapt, este dominată de ei".
A fost nevoie de multe secole până ce psihologia a ajuns să înţeleagă cuvintele Apostolului Pavel: „cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită şi în cursă şi în multe pofte nebuneşti şi vătămătoare, ca unele care cufundă pe oameni în ruină şi în pierzare. Că iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor şi cei ce au poftit-o cu înfocare au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns cu multe dureri" (1 Tim. 6, 9-10).

Lăcomia de bani este o formă de închinare la idoli (Col.3, 5). Cultul „viţelului de aur" trimite la cabala: ispitirea cu iubirea de bani (Mt. 4, 8-9) creşte în pofta după bogăţie (Mc.4, 19), până la traiul în lux (Lc. 12, 15-21; 16, 19). Vom menţiona că, de fapt, creştinismul nu consideră un păcat bogăţia în sine, ci slăbiciunea pentru ea: „Nu nădăjduiţi spre nedreptate şi spre jefuire nu poftiţi; bogăţia de ar curge, nu vă lipiţi inima de ea" (Ps. 61,10; cf. Mc. 10,23-24).

Bogaţii se cred săraci nu din pricina lipsei banilor, ci din pricina pretenţiilor nesăţioase! Conform observaţiei ironice a filosofului grec Platon, sărăcia nu constă în micşorarea averii, ci în creşterea nesăturării. Iar un proverb rus spune: „Sărac nu este cel ce are puţin, ci cel căruia i se pare puţin ce are". De aceea noi spunem că a fi sărac nu este un păcat.

Astfel se creează o situaţie paradoxală: atunci când banii nu mai constituie o problemă, este şi aceasta o problemă, un stres mare, aproape ca şi cel provocat de divorţ. Psihologii americani au introdus chiar un termen special -sindromul îmbogăţirii peste noapte. De el suferă cel care s-a îmbogăţit repede, care nu mai este preocupat de problemele plictisitoare ale vieţii de zi cu zi şi care nu este în stare să întrebuinţeze raţional ceea ce „i-a picat". Această boală nu este caracteristică pentru cei care au ajuns bogaţi datorită muncii lor perseverente şi profesionalismului lor.

Necunoscută înainte, dereglarea psihică, sau mai degrabă duhovnicească, este un produs al civilizaţiei. Ea cuprinde tot mai mult America de Nord şi Europa apuseană, întrucât ţările dezvoltate trec printr-o înflorire economică şi financiară. Astfel, din 1983, în SUA, numărul familiilor care posedau averi de milioane de dolari aproape că s-a dublat şi numără azi aproximativ 4, 1 milioane de oameni (4% din familiile americane). Numărul familiilor care po-sedau averi de peste 10 milioane de dolari au crescut de cinci ori începând cu 1983. Acest număr creşte mai ales în centrele cu o dezvoltare a tehnicii: New York, Seattle, San Francisco, San Jose, Los Angeles, Boston etc.

Conform unor statistici (ziarul „Los Angeles Times"), în cele mai dese cazuri, noii milionari sunt oameni cu adevărat nefericiţi. De aceea, într-o suburbie a oraşului San Francisco a fost înfiinţată o instituţie cu o denumire neobişnuită - Institutul pentru probleme financiare, stres existenţial şi alegere în viaţă. Pacientul obişnuit al unei astfel de clinici este omul de afaceri, care, pe lângă milioanele lui, a „câştigat" şi izolarea interioară, sentimentul de singurătate şi de părăsire, de incertitudine. El se simte ca şi cum ar fi transportat pe o altă lume. Acolo, găseşte multe plăceri şi satisfacţii, însă ele îi suntstrăine.

Primul avânt al celor bogaţi este să-şi cheltuie banii. Astfel îşi cumpără vile luxoase cu vederea spre ocean, angajează un număr mare de servitori, cumpără automobile scumpe şi bijuterii, pleacă la odihnă în cele mai renumite staţiuni etc. După aceea, apare teama că banii pot dispărea la fel cum au apărut. Nu întâmplător se spune: celor săraci nu le este frică de hoţi. în plus, se constată că între prieteni nu există alte discuţii decât cele legate de bani. Şi aşa, cel bogat realizează un lucru şocant: că, de fapt, îi lipseşte ceea ce îl îngrijora şi înainte şi din care cauză era cât pe ce să înnebunească. Brusc, el înţelege că a rămas fără serviciu, că, de fapt, nici nu mai are nevoie de unul. Cu înfrigurare, el caută un alt domeniu în care ar putea să-şi consume energia. Distracţiile şi odihna i se par acum plictisitoare. Sindromul îmbogăţirii peste noapte vine ca un val uriaş. Şi, dacă ar fi să-l întrebăm pe un bogat ce este fericirea, el ar răspunde că fericirea nu constă în bani şi nici în cantitatea lor.

Cercetările psihologului englez Michael Argyle confirmă un adevăr evident: banii nu-i fac pe oameni fericiţi sau, în cel mai bun caz, nu constituie temelia vieţii. Diferenţa între resimţirea subiectivă a bunăstării în ţările bogate şi în cele sărace este neînsemnată. Statisticile arată că veniturile mari de la loterie provoacă şi neplăceri pe măsură: rugăminţile celor din jur de „a împărţi" câştigul, invidia, duşmănia, dispreţul şi respingerea din partea oamenilor care înainte fuseseră foarte apropiaţi. Din senin apar „rude sărace". Mulţi psihologi sunt de părere că, la oamenii săraci, problemele se rezolvă mai repede decât la cei înstăriţi. Câştigurile mari uşurează în mod incontestabil viaţa materială, dar pe plan duhovnicesc creează probleme personale care nu se rezolvă cu ajutorul banilor.

K.V.Zorin
DE CE SUFERĂ COPIII, EDITURA SOPHIA

Cumpara cartea "DE CE SUFERĂ COPIII"

• Iubirea de arginti
  Publicat in : Religie

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: