Spovedania e Taina sfintei Pocăinţe, prin care omul, mărturisindu-şi de bunăvoie şi cu smerenie păcatele, primeşte iertare de la milostivirea lui Dumnezeu, după cum este scris în Psalmi: Zis-am: „Mărturisi-voi fărădelegea mea Domnului", şi Tu ai iertat păgânătatea inimii mele (Ps. 31, 6). Taina aceasta este Taină dumnezeiască, fiindcă de la Dumnezeu însuşi vine stăpânirea de a le ierta oamenilor păcatele, după cum este scris în Evanghelie: Cine poate să ierte păcatele, decât numai Dumnezeu? (Lc. 5, 21), şi numai Lui ne mărturisim păcatele, având părintele duhovnicesc ca ascultător şi martor al mărturisirii noastre, rânduit de Dumnezeu să judece şi să hotărască. Nimeni nu trebuie să ştie această mărturisire, fără numai însuşi Dumnezeu, Atotştiutorul, şi părintele duhovnicesc, care ascultă şi este martor al spovedaniei celui care se pocăieşte.
Această Taină dumnezeiască este pecetluită cu pecetea lui Dumnezeu însuşi, cu Duhul Sfânt, Care face săvârşirea acestei Taine, aşa cum le-a zis Domnul Sfinţilor Săi Apostoli: Luaţi Duh Sfânt: cui veţi ierta păcatele, iertate vor fi (In 20, 22-23). Săvârşeşte această Taină Duhul Sfânt prin preot ca printr-o unealtă, iertând păcatele mărturisite şi îndreptăţindu-l pe păcătos prin dezlegarea rostită prin gura preotului. Aceasta, ca o pecete, întăreşte iertarea şi îndreptăţirea şi pecetluieşte Taina Spovedaniei, şi nimeni nu trebuie să rupă această pecete, făcând cunoscute oamenilor cele aflate sub ea, după cuvântul apostolesc: Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Cel ce îndreptăţeşte (Rom. 8, 33-34).
Altfel spus, cine are dreptul să dea în vileag păcatele robilor lui Dumnezeu, pe care Dumnezeu i-a îndreptăţit pentru spovedania lor şi i-a ales ca drepţi ai împărăţiei Sale pentru pocăinţa lor? Dacă Dumnezeu a îndreptăţit, omul să nu osândească! Dacă Dumnezeu a acoperit, omul să nu dea în vileag! Dacă Dumnezeu a tăinuit, omul să nu dezvăluie!
Milostivirea dumnezeiască e ca o mare, iar păcatele noastre sunt ca nişte pietre ce ne apasă greu. Piatra aruncată în mare rămâne în adâncul ei, neştiută de nimeni: şi păcatele noastre, aruncate prin spovedanie în marea milostivirii dumnezeieşti, nu trebuie ştiute de nimeni.
SFANTUL DIMITRIE AL ROSTOVULUI
Fragment din cartea "DACĂ VREI SĂ AJUNGI LA CER. SFATURI DE ŢINUT MINTE", Editura Sophia
Cumpara cartea "DACĂ VREI SĂ AJUNGI LA CER. SFATURI DE ŢINUT MINTE"
-
Acatist de pocainta pentru iertarea pacatelor
Publicat in : Acatiste -
Spovedania si iertarea pacatelor
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.