Am auzit odata spunandu-se ca nasterea de prunci este o forma de ascetism. Asemenea monahilor, mamele se afla intr-o situatie ce necesita daruire deplina, jertfa de sine, provocari emotionale zilnice, intampinarea unor provocari extreme, multa rugaciune.
Am citit despre vietile multor sfinte care au devenit mirese ale lui Hristos si au trait ca monahii. Ideea de a fi in stare sa petreci un timp indelungat in rugaciune sau citind Sfanta Scriptura m-a facut sa ma minunez cum pe pamant, o persoana mireana - o mama - se poate intrece cu lumea aceasta atingand linia de final cereasca, despre care vorbeste Sfantul Apostol Pavel. Dupa ce am impartasit aceste ganduri unei maici starete, m-am lamurit cand aceasta mi-a raspuns prin acest citat:
“Te inseli si gresesti amarnic daca gandesti ca un lucru se cere mireanului si altul calugarului; deoarece diferenta dintre ei consta in faptul de fi sau nu casatorit, in timp ce in orice altceva au aceleasi responsabilitati...Deoarece toti trebuie sa urce la aceeasi inaltime; si ceea ce a intors lumea cu susul in jos este faptul ca gandim ca doar calugarul trebuie sa traiasca virtuos, in timp ce celorlalti le este ingaduit sa-si traiasca viata in nepasare” (Sfantul Ioan Hrisostom)
Cand primim un prunc in numele Sau, acceptam viata ascetica pe care o presupune maternitatea. “Regulile” maternitatii includ cele doua porunci primite de la Hristos: "Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta, din tot sufletul tau, din tot cugetul tau si din toata puterea ta". Aceasta este cea dintai porunca. Iar a doua e aceasta: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. Mai mare decat acestea nu este alta porunca." (Marcu 12, 29-31).
Cum aplicam aceste porunci in cresterea copiilor nostri? Ganditi-va la virtutile pe care le invata Biserica si cum se aplica acestea in viata noastra. Virtutile sunt deprinderi duhovnicesti pe care le putem cauta in orice timp. Ele sunt unelte menite sa ne ajute in stradania noastra de a “lucra la mantuirea noastra cu frica si cutremur” (Filipeni 2:12), atat pentru mantuirea sufletelor noastre, cat si pentru a fi luminatori ai copiilor nostri pentru ai ajuta sa “mearga pe cale.”
Fiecare “regula” este data cu nadejdea ca veti cauta calauzirea duhovnicului, persoana care va cunoaste viata si situatia familiala, pentru caile specifice de a merge catre Hristos.
Smerenia
Smerenia este o arma folosita impotriva mandriei. Aceasta presupune sa te gandesti la altcineva inainte de a te gandi la tine. Trebuie sa spuneti, “Stai, sunt mama. Intotdeauna ma gandesc la altii inainte de a ma gandi la mine!” Sunt de acord. Petrecem mult timp gandindu-ne la copiii nostri si purtandu-le de grija zi si noapte. Smerenia este legata de fericire. Cand Hristos a purtat crucea, era “pentru bucuria pusa inainte-I ”(Evrei 12, 2). Evidentiind bucuria in timpul slujirii noastre in casele sau in in bisericile noastre le aratam copiilor binecuvantarea care vine din slujire.
Darnicia
Darnicia inseamna sa traiesti cu generozitate. Aceasta serveste drept arma impotriva lacomiei. Oferiti neconditionat celorlalti cand va sta in putere, fara a astepta sa primiti ceva in schimb. Aceasta presupune sa daruiti oamenilor fara de adapost, prietenilor, dusmanilor, vecinilor, si celor din propriile familii.
Fecioria - Castitatea
Fecioria este o arma imotriva desfraului; nu le priveste doar pe fecioare. Castitatea este curatia inimii, mintii si a trupului. Aceasta presupune sa fim cu luare aminte la ceea ce privim, citim, ascultam sau rostim. Nu dorim sa acundem inimile noastre in nisip sau sa faurim o alta realitate pentru copii nostri, ci dorim ca ei sa inteleaga lumea inconjuratoare intr-un context sanatos si plin de iubire.
Blandetea
Blandetea este folosita pentru a lupta impotriva furiei si maniei. Aceasta presupune bunatate, delicatete si calm, manifestate in cuvant si fapta. Chiar daca aveti doar un singur copil sau mai multi copii, casa poate deveni un loc haotic. Blandetea este strans legata de cumpatare si smerenie deoarece necesita multa stapanire de sine si smerenie pentru a intampina cu blandete, bunatate si calm numeroasele probleme pe care asalteaza fiecare familie. Desigur vor exista si zile in care veti fi tentate sa va incuiati in baie si sa vs asezati asemenea unui prunc in pantecul mamei, insa Dumnezeu intregului Univers este acolo in acele zile, de asemenea. In masura in care Il cautam pe Domnul, prin rugaciune si primirea Sfintelor Taine, putem pastra linistea in casele noastre. Puterea Sa este intratat de mare!
Cumpatarea
Cumpatarea este o arma impotriva lacomiei. Practicand stapnirea de sine, moderatia, si austeritatea mama devine un bun exemplu pentru copii mai ales privitor la modul in care acestia trebuie sa se raporteze la viata. Aceste "lectii" sunt invatate in fiecare an bisericesc prin celebrarea sarbatorilor si a praznicelor. Invatand sa sarbatorim fara a ne imbuiba ne ajuta sa apreciem insemnatatea praznicului si sa primim binecuvantarea sarbatorii.
Fericirea
Fericirea ne fereste de invidie. Exista un timp pentru marea bucurie si un timp pentru intristare. Pentru crestini, chiar si vremurile de intristare sunt imblanzite cu bucurie, deoarece cunoastem ca aceasta lume este vremelnica si ne aflam orientati inspre lumea "ce va sa vina". Putem fi fericiti deoarece Ii multumim lui Dumnezeu pentru toate binecuvantarile Sale, pe care le revarsa asupra familiei noastre si peste fiecare dintre noi. Putem fi, de asemenea, fericiti, pentru modul in care El poarta de grija altora. Biblia ne spune sa ne veselim intru Domnul intotdeauna. Datorita jertfei Sale pentru noi, ne putem bucura cu adevarat chiar in mijlocul incercarilor.
Osteneala
Folosim osteneala pentru a lupta impotriva trandaviei si lenei. Osteneala presupune indeplinirea oricarei sarcini folosind la maxim abilitatile noastre. Desigur, ca mame, exista clipe cand intampinam urgente si planurile trebuie schimbate, insa daca ne luptam sa gestionam cu folos timpul astfel putem fi sarguinciosi in repectarea responsabilitatilor pe care le avem.
In urma cu cativa ani am avut o rara oportunitate de a vizita o manastire. Aceasta era prima mea vizita la o manastire si eram putin agitata. Citind despre vietile sfintilor, ale monahilor, m-a facut sa reflectez daca ma simt nemultumita cu viata mea, dupa ce am petrecut timpul acolo, nazuind dupa o viata inchinata rugaciunii si slujirii lui Hristos. Stand in biserica nou construita m-am apropiat de icoana Bunei Vestiri. In aceasta se afla Fecioara Maria in prezenta Arhanghelului Gavriil, acceptand chemarea de a fi mama a lui Hristos!
Era chemata si raspunsul sau a facut posibila salvarea neamului omenesc! In acea clipa am constientizat ca responsabilitatea mea, ca sotie crestina si mama este sa urmez Maicii Domnului. Desigur nu in sensul de fi chemata sa-L port pe Dumnezeul intregului Univers, ci, am constientizat, ca am fost chemata sa fiu mama copiilor cu care Domnul m-a binecuvantat si, ca in fiecare zi asteapta raspunsul meu. Imi voi preda vointa mea pentru a-L urma asa cum Maica Sa a facut?
Fiecare dintre noi, mama sau nu, avem o chemare de a primi viata la care Hristos ne-a chemat. Nu suntem obligati sa acceptam sau fortati sa facem ascultare. Ne confruntam cu o intrebare. Suntem intrebati fiecare daca Ii vom urma Lui. El lasa raspunsul in seama noastra.
Annalisa Boyd
Traducere: Radu Alexandru
-
Cresterea copiilor
Publicat in : Pilda zilei
-
Cresterea copiilor - sfaturile unei preotese
Publicat in : Viata de familie
-
Discernamantul in cresterea copiilor
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Sfaturile unei preotese cu privire la cresterea copiilor
Publicat in : Religie -
Copiii, la poporul evreu
Publicat in : Iudaism
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.