Sufletul in crestinism

Sufletul in crestinism Mareste imaginea.


Ideile care fundamenteaza invatatura crestina despre suflet pornesc de la invatatura Vechiului Testament. Ele pri­mesc, insa, nuantari mai precise in lumina noii invataturi propovaduite de Domnul nostru Iisus Hristos si de Apostolii Sai.

Termenul psyhi denota subiec­tul starilor psihice (Marcu XIV, 34). Sf. Apostol Pavel foloseste acest termen de foarte putine ori si pentru a descrie mai mult partea emo­tiva a constiintei (I Tes. V, 23). In general Sf. Apostol Pavel considera notiunea de psyhi ca fiind principiul animator al trupului si baza exis­tentei emotive. Pentru Sf. Apostol Petru, psyhi reprezinta intreaga per­sonalitate (I Petru I, 22 ; II, 1).

Pnevma reprezinta suflarea, respiratia, viata ani­mala, dar si principiul ei, principiul intelepciunii si al inteligentei (Exod XXVIII, 3; Isaia XXIX, 24). Termenul este folosit si pentru a denota Duhul lui Dumnezeu (Numeri XXVII, 18 , Deuteronom XXXIV, 9; Isaia XI, 2), cel care da oamenilor intelepciune, cunoasterea lucruri­lor tainice.

O alta expresie neotestamentara, folosita mai ales de catre Sf. Apostol Pavel, este nous cugetarea, ratiunea, mintea, inteligenta. Nous reprezinta acea dimensiune a omului, care il ajuta sa ajunga la cunoasterea vointei Dumnezeu si sa o urmeze (Rom. I, 20 si VII, 25).

Dupa cum se poate observa, conceptia neotestamentara despre suflet este o continuare a celei vechitestamentare, cu exceptia ca Noul Testament accentueaza asupra caracterului dihotomic al omului si, ce este foarte important, intareste credinta ca entitatea fiintiala, ce poate fi numita psyhi sau pnevma, supravietuieste dupa moarte.

Sf. Ioan Damaschin afirma despre suflet ca este o substanta vie, simpla, necorporala, prin natura sa invizibila ochilor trupesti, nemuritoare, rationala, spirituala, fara de forma.

Sufletul este creat, prin aceasta se exclude consubstantialitatea si coeternitatea acestuia cu Dumnezeu. Viata este nota fundamentala ce caracterizeaza sufletul. Disparitia lui ar insemna disparitia vietii; slabirea lui inseamna compromiterea facultatilor si functiilor spirituale ale

omului. Omul este unirea fiintiala dintre trup si suflet. El nu poate fi numai trup sau numai suflet.

Pe aceeaşi temă

20 Iulie 2012

Vizualizari: 10693

Voteaza:

Sufletul in crestinism 0 / 5 din 0 voturi. 1 review utilizatori.

Comentarii (1)

  • Petru IanoviciPostat la 2010-08-30 07:44

    Problema sufletului e foarte importanta. Eu as vrea sa inteleg unde scrie in NT ca sufletul are o alta semnificatie fata de VT, respectiv fata de intelegerea iudaica. Se afirma aici ca "Dupa cum se poate observa, conceptia neotestamentara despre suflet este o continuare a celei vechitestamentare, cu exceptia ca Noul Testament accentueaza asupra caracterului dihotomic al omului si, ce este foarte important, intareste credinta ca entitatea fiintiala, ce poate fi numita psyhi sau pnevma, supravietuieste dupa moarte." Eu observ ca din ce in ce mai mult capata teren conceptia ca sufletul nu este o entitate care poate trai fara trup. Am auzit preoti ortodocşi care sustin aceasta ultima teza. Daca exista o dihotomie, iar sufletul poate trai fara trup, de ce nu poate trai si trupul fara suflet? La 1 Tes 5,23 exista o trihotomie si anume duh (intelect), suflet (sentimente) si trup. Daca sufletul poate trai fara trup, atunci de ce nu poate trai fara trup si mintea? Realitatea este, cred eu, ca NT nu invata nimic in plus fata de VT in aceasta problema. Scriitori NT au fost in majoritatea lor evrei, iar scrierile lor sunt supuse conceptiei ebraice si in acest subiect. Ideea dihotomiei a fost luata de la filozofii greci si este straina de invatatura lui Christos. Poate gresesc, dar ideea unui suflet care ramane sa traiasca in afara trupului mi se pare invechita,anacronica. Stiu ca multe lucruri spirituale sunt anacronice omului firesc, dar in acest punct nu cred ca sunt argumente biblice. De aceea am intrebat: unde este scris in NT ca sufletul traiestze dupa moarte? Cele cateva locuri din NT in care ar fi ceva indicii, (scrierile pauline sunt un pic mai greu de inteles) trebuie interpretate bine, conform cercetarii subiectului in intreaga Biblie, si nu pot fi luate separate de context. Ideea nemuririi sufletului este contrara ideii invierii si se apropie mai degraba de ideea reincarnarii. Daca sufletul merge in rai, ce rost mai are invierea?

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE