Astfel, cea mai cunoscuta abatere in post se refera, desigur, la regimul alimentar. Nu reusim sa mancam vegetal decat uneori, iar cei mai multi postesc in diferite variante de compromis: fie prima si ultima saptamana, fie miercuri si vineri plus ultima saptamana, fie pe sarite si macar trei zile inainte de Inviere. Motivatiile sunt, de cele mai multe ori, legate de programul incarcat, de specificul diferitelor activitati, care ar impiedica tinerea regimului alimentar, ceea ce poate fi adevarat. Observati ca nu spun „tinerea postului“, ci „tinerea regimului alimentar“, pentru ca doresc sa evit confundarea sau mai degraba reducerea postului la regimul alimentar. Postul fiind mai degraba unul spiritual, sustinut si prin regimul alimentar, abaterea catre mancatul de dulce nu ar fi atat de grava (dupa cum admit si cei mai multi duhovnici), mai ales daca si credinciosul face tot ce poate pentru a tine regimul cat mai mult. Totusi, acesta nu este decat un compromis. Tinerea postului presupune si tinerea regimului alimentar, iar transformarea compromisului in obicei este gresita. Acest etern „merge si asa“ romanesc risca sa altereze pana si cele ale credintei. Si nu e deloc bine.
Apoi, daca tot am zis ca postul este mai degraba unul spiritual (bazandu-ne pe invataturile scripturistice), sa observam ca, in realitate, sunt foarte putini aceia care se concentreaza asupra sufletului atunci cand postesc. Desi tin regimul, continua sa blesteme, sa urasca, sa invidieze, sa pofteasca, sa lacomeasca, sa unelteasca, sa minta, sa amageasca, sa denatureze etc. Or, in aceste conditii, regimul alimentar, fie si tinut cu cea mai mare rigoare, nu este decat o buna cura de slabire, in cel mai fericit caz. Din pacate, aceasta neglijenta fata de aspectul duhovnicesc al postului, pentru care nu mai poate fi acceptata nici o motivatie, este infinit mai daunatoare pentru om decat abaterea de la regimul alimentar. Dar, din pacate, ea este cea mai raspandita si este greu sa il convingi pe om ca rostul postului este indreptarea duhovniceasca, nu regimul alimentar, care ramane doar un instrument ajutator pentru domolirea poftelor si pornirilor trupesti.
In fine, desi pare nepotrivit sa vorbim acum despre asta, trebuie sa ne referim si la activitatea sexuala. Oprita in post, ea este pricina de mare tulburare pentru multi. Desigur, este greu sa ii spui omului modern ca nu are voie sa faca sex, si este cu atat mai greu sa ii spui celui casatorit sa nu isi iubeasca jumatatea in post. Multi spun ca postul nu ar trebui sa se opuna Tainei Cununiei, prin care cei doi au devenit una, mutand accentul pe o falsa perspectiva dogmatica. Chiar daca cei doi au fost uniti, ei pot sa se abtina. Ajunsi aici, sa spunem ceva foarte important. Postul nu este o corvoada impusa, ci este o jetfa benevola, pe care credinciosul ar trebui sa o faca fara resentimente. Crestinul da ceva de bunavoie de la sine, din poftele si placerile sale, in schimbul Jertfei facute de Hristos. Mult, putin, dupa puterea fiecaruia. Orice efort al credinciosului e binevenit, dar (ca sa nu uitam de unde am pornit) credinciosul nu trebuie sa se multumeasca cu o jumatate de masura. Slabiciunile nu sunt nici motivatie, nici scuza, chiar daca beneficiaza de intelegere pe termen limitat.
Nu am dorit sa supar pe nimeni, ci doar sa atrag atentia asupra faptului ca nu putem negocia cu Dumnezeu si nici nu putem sa-L pacalim oferindu-I jumatati de masura cu abilitate. Faptul ca noi inchidem ochii, nu inseamna ca Dumnezeu face la fel. O face doar cand vrea El, nu cand vrem noi. Cu alte cuvinte, „sa nu ne furam caciula“, ca n-are nici un rost.
Cristian Tabara
Lumea credintei, anul III, nr 4(21)
-
Ce astept de la acest post?
Publicat in : Religie -
Psihicul uman in epoca post-modernista
Publicat in : Religie -
Casatoriile cu morti (post-mortem)
Publicat in : Religie -
Sfantul Post, icoana unei virtuti
Publicat in : Pictura -
Supa cu galuste de post
Publicat in : Supe - Ciorbe
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.